Powered By Blogger

vineri, 18 noiembrie 2011

Inca putina poezie...

Salvatore Quasimodo

Si iata e seara...

Fiecare sta singur pe inima pamantului
strapuns de o raza de soare,
si iata, e seara.


Catre Noapte

Din matca ta
eu ies fara amintire
si plang...

Pasesc ingeri, tacuti,
cu mine; lucrurile n'au rasuflare;
incremenit orice glas,
tacere a cerurilor trecute.

Intaiul om al tau
nu stie, dar sufera.

 Ingeri

Apusa orice alinare a vietii in tine
visul slavesti: necunoscutul țarm impotriva
sa-ti vie inaintea zilei 
spre care linistite ape abia se indreapta
pline de ingeri, de verzi copaci in hore!
 
Nemarginit sa-ti fie: sa'nvinga fiece clipa
din timp, care paru vesnica:
ras de tinerete, durere,
unde pe ascuns ai cautat
nasterea zilei si a noptii.

 

...
Sa nu ne ceri cuvantul care sa incadreze intreg
sufletul nostru neplazmuit, si prin slove de foc
sa-l dezvaluie, sticlos ca un sofran
ratacit intr'o livada prafuita.

Ah omul care merge sigur,
prieten cu ceilalti si cu sine insusi,
iar de umbra sa nu-i pasa, intiparita
de arsita pe un zid tocit!

Sa nu ne ceri formula care sa-ti deschida lumi,
ci cate o silaba sucita si uscata ca un vreasc.
Numai atata astazi putem sa-ti spunem,
ceea ce nu suntem, ceea ce nu vrem.


Casa pe tarm

Aici sfarseste drumul:
in grijile marunte ce desbina
sufletul care nu mai stie sa scoata un strigat.
Acum clipele sunt egale si poruncite
ca invartirile de roata ale fantanii.
O invartire: o svacnire de apa care vuieste
O alta, alta apa:deodata un scartait.

Drumul sfarseste la acest tarm
macinat de neintrerupte si line valuri.
Nimic nu desvaluie decat grei aburi
marea pe care o urzesc din goluri
adierile line: si rar se arata
in linistea tacuta
printre insulele probege ale aerului
Corsica garbovita sau Capraia.

Te intrebi daca totul piere astfel
in aceasta slaba ceata a amintirilor;
daca in ceasul atipit sau in suspinul
frangerii se implineste orice destin.
Asi vrea sa-ti spun ca nu, ca ti se apropie
clipa cand vei trece peste timp;
poate numai cine vrea se eternizeaza,
si aceasta tu o vei putea, dar nu eu.

Cred ca pentru cei multi nu e scapare,
iar cate unul rastoarna toate planurile,
trece dincolom cum s'a vrut se regaseste.
Vreau inainte de a ma pleca sa-ti insemn
aceasta iesire
fugara ca in campiile rascolite
ale marii spuma sau dunga.
Iti ofer chiar sgarcita mea nadejede.
Trudit, nu stiu s'o hranesc pentru maine:
o daruiesc ofranda soartei tale, sa te scape.

Drumul se opreste la aceste tarmuri
pe care fluxul cu regulate miscari le roade.
Inima ta aproape, care nu aude
intinde deja panzele, poate, spre vesnicie.


...
Trestia innoieste ale ei varfuri
in straveziul ce nu se destrama:
gradina insetata impinge uscate ramuri
peste zidul inchis, spre pâcla grea.

Urca un ceas de asteptare spre cer, gol,
dinspre marea care incarunteste.
Un arbore de nori deasupra apei.
creste: se naruie, ca si de cenuse.

Absenta, cum lipsesti de pe acest tarm
ce te presimte si fara tine piere:
esti departe, de aceea totul rataceste
din fagasul sau, - pravalit - dispare in ceata.





In the morning you always come back

Geana de lumina din zori
respira cu gura ta
la capatul strazilor pustii.
Lumina cenusie, ochii tai
dulci picaturi in zori
pe colinele intunecate.
Pasul tau si rasuflarea ta
precum vantul din zori
inunda casele.
Orasul se-nfioara,
inmiresmeaza pietrele - 
esti viata, trezirea.

Stea ratacita
in lumina zorilor
țarait de boare,caldura, respiratie -
noaptea s-a terminat.

Esti lumina si dimineata.


The night you slept

Si noaptea-ti seamana,
indepartata noapte care plange
tacuta-nlauntrul inimii adanci,
si stelele se perinda ostenite.
Un obraz atinge alt obraz -
un fior rece, cineva
se zbate, implorandu-te, singur,
destramat in tine, in febra ta.

Noaptea sufera, tanjind dupa zori,
sarmana inima ce zvacneste.
O, chip ferecat, spaima-ntunecata,
febra ce mahnesti stelele,
sunt unii ce la fel ca tine asteapta zorile,
scrutandu-si chipul in tacere.
Intinsa esti sub noapte,
precum o zare-nchisa, moarta.
Sarmana inima ce zvacneste,
odinioara, tu erai zorile.


Iata o poezie tulburatoare:


Va veni moartea si va avea ochii tai - 
aceasta moarte ce ne insoteste
din zori si pana-n seara, fara somn,
surda, ca o veche remuscare,
ca un viciu absurd. Ochii tai
vor fi un zadarnic cuvant,
un strigat mut, o tacere.
Astfel, in fiecare dimineata, 
cand in oglinda te apleci
deasupra-ti, singura, ii vezi.
O, nepretuita nadejde,
in ziua aceea vom sti si noi
ca viata esti si esti neantul.

Pentru toti moartea are o privire.
Va veni moartea si va avea ochii tai.
Va fi precum sfarsitul unui viciu,
asa cum poti vedea-n oglinda
o fața moarta cum rasare,
asa cum asculti o gura ce se-nchide.
Si muti vom cobori-n valtoare.

...
Tu nu stii colinele
unde sangele a curs.
Cu totii am luat-o la fuga,
cu totii am lepadat
si arme si nume. O femeie
ne privea cum fugim.
Dintre noi unul singur,
cu pumnii stransi, s-a oprit,
a privit cerul pustiu,
capul si l-a plecat si-a murit
langa un zid, in tacere.
Acum e o mana de zdrente insangerate
la fel si numele sau. O femeie
pe colina ne-asteapta.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Se apropie iarna...

Zi de iarnă

de  Alexandru Macedonski

Se-nnorează ceru-albastru,
Nici o floare, nici un astru,
Căci și cer ca și pământ
Pus-au vara în mormânt.

Toate frunzele-adorate
Zboară-n vânt amestecate...
Corbi și ciori-nnegresc pe sus...
Rândunelele s-au dus.

Fulguiește de ninsoare
În pustiile ogoare,
Urlă crivățu-n copaci...
Vai de oamenii săraci.

De la munte pân' la baltă
Numai crivăț ce te saltă;
Numai cer posomorât
Peste câmpul mohorât.


Bătătura e pustie
De belșug și veselie,
Și de-al verii cântec viu
Orice suflet e pustiu.


Sus la stânele din munte
Pe zăpadă își fac punte
Lupi prădalnici și mișei...
Vai de turmele de miei.

Peste tot numai zăpadă,
Ce s-adună în grămadă
Sau se-mparte-n fel de flori
Sub ai vântului fiori.

Prin pădurea troienită
Nu e creacă nenflorită,
Dar în loc de ghiocei
Pretutindeni e polei.

De prin coșuri iese fumul
Ce mereu își trage drumul
Sub al iernii cer senin...
Vai de cei fără cămin.

Prin orașe umblă-n sănii
Fel de feluri de jigănii
Ce-năuntru nici nu-ncap
De samur și de sangeap.

Tot prin falnice locașe
Își duc frunțile trufașe,
Dar de nas, de nu le-ajungi,
Sub mănuși au gheare lungi.


Viscol, crivăț nu-i atinge,
Soba-n veci nu li se stinge...
Sunt boieri sau boieriți...
Vai de oamenii cinstiți.

Din volumul Excelsior (1895) 

joi, 10 noiembrie 2011

Ce conditii sunt pentru reusita (in Romania)?

Chiar ma gandeam azi la treaba asta: cum sa reusesti in ceva? Ce conditii ar trebui indeplinite? Am identificat patru conditii:
  • In primul rand trebuie sa te ajute Dumnezeu!
  • In al doilea rand trebuie sa ai bani (capital), dar bani suficienti pentru a incepe ceva serios.
  • In al treilea rand trebuie sa ai relatii. Insa conditia asta e legata de primele doua.
  • Si de abia in al patrulea rand e vorba de faimoasa ta inteligenta!
Dar pe cei care au reusit cine i-a ajutat: Diavolul sau Bunul Dumnezeu? Daca i-a ajutat Diavolul atunci nu se poate vorbi despre o reusita. Dar asta e o alta chestiune!

Afirmatia unui bancher...

"Mulţi oameni şi-au retras banii joi şi vineri, iar băncile au avut dificultăţi în asigurarea lichidităţilor pentru a acoperi cererea", a spus un bancher.
"Unii clienţi au cerut sume de 600.000-700.000 de euro pentru a le lua acasă, incredibil", a afirmat un alt bancher, menţionând că instituţia de credit a ridicat dobânzile până la 7% pe an pentru a convinge populaţia să-şi păstreze banii în conturi.
De citit acest articol din Romania Libera:
Se mai arata ca:
"Grecii au retras 5 miliarde de euro de la bănci în ultima săptămână, reprezentând 3% din totalul depozitelor, din cauza temerilor că ţara ar putea părăsi zona euro şi a agravării crizei politice.
Valul de retrageri a fost declanşat de anunţul şoc, de săptămâna trecută, al premierului George Papandreou privind organizarea unui referendum asupra pachetului de ajutor financiar extern, scrie Mediafax, care citează Reuters.[...]
Tot mai mulţi greci se tem că sistemul bancar se va prăbuşi şi că vor pierde banii dacă Grecia este nevoită să renunţe la euro.
Soldul depozitelor bancare din Grecia a scăzut cu peste 21% din ianuarie anul trecut, iar băncile au devenit tot mai dependente de lichidităţi de la Banca Centrală Europeană.
Potrivit ultimelor date disponibile, depozitele bancare au scăzut cu 3% în septembrie, la 183,2 miliarde de euro."
 Recomand citirea integrala a intregului articol.

duminică, 6 noiembrie 2011

Un foarte interesant articol semnat Paul Krugman

Iata un foarte interesant articol, aparut in The New York Times, semnat de laureatul Premiului Nobel pentru economie, in anul 2008, Paul Krugman:

Oligarchy, American Style

Propun sa vizitati si pagina D-lui Krugman de pe Twitter - aici.
Cred ca interesanta e si parerea sa despre declaratiile D-lui Roubini. Merita citit:

Roubini On Internal Devaluation

Ceea ce ma nelinisteste in ceea ce priveste Europa si Zona Euro este ca toti sunt pesimisti, cel putin asa mi se pare.... Si Dl. Krugman, si Dl. Roubini... De observat in ultimul articol ce spune:
"When all is said and done (and in the European case, that means a lot said but not much done), the euro will stand or fall on the ability of those countries that had rapidly rising costs and prices between 2000 and 2007 to get those costs and prices back in line. At this point the de facto strategy of European leaders is to require that they do this via deflation. And that will not work." (subl.mea)

Iti da de gandit...

P.S.
Cred ca primul articol (daca nu si al doilea) ar trebui citit impreuna cu articolul pe care l-am propus a fi citit luna trecuta in postarea:

Cine detine controlul...    

Pentru ca fenomenul aratat de Krugman, apropo de oligarhii in stil american (domnia sa vorbea despre situatia din SUA) este extins la scara mondiala: "147 de companii sau grupuri, controlează, direct sau indirect, nu mai puţin de 40% din cifra de afaceri a celor mai importante companii din lume. Legăturile dintre marile companii economice influenţează economia globală." (dupa cum arata articolul din Gandul, citand studiul Universitatii din Zurich). Mie mi se pare ca e vorba de un fel de cartel mondial, urias... Cam la asta se reduce toata povestea daca acest control se rezuma la un grup restrans de corporatii. Articolul din Gandul mai arata:

"Nodurile cele mai puternice dintre marile companii transnaţionale tind să se conecteze între ele, ceea ce înseamnă că cele mai puternice TNC-uri se atrag, formând o concentraţie mare de putere.

Cei mai puternici actori economici vin din sectorul financiar şi sunt nume cunoscute pe piaţa internaţională. Studiul arată că aceste companii sunt legate într-o reţea extrem de încâlcită, însă acel "club exclusivist" controlează toată economia mondială, influenţând, inevitabil, şi evoluţia companiilor mai mici."(subl.mea)
In Statele Unite exista Legea Antitrust si ma intreb daca nu cumva este incalcata data fiind situatia de fata. Trebuie spus ca legea aceasta a fost criticata inca de la inceputurile ei - Sherman Antitrust Act - de catre conservatori. De observat ca Paul Krugman, in primul articol citat, arata ca:
"If anything, the protesters are setting the cutoff too low. The recent budget office report doesn’t look inside the top 1 percent, but an earlier report, which only went up to 2005, found that almost two-thirds of the rising share of the top percentile in income actually went to the top 0.1 percent — the richest thousandth of Americans, who saw their real incomes rise more than 400 percent over the period from 1979 to 2005.


Who’s in that top 0.1 percent? Are they heroic entrepreneurs creating jobs? No, for the most part, they’re corporate executives. Recent research shows that around 60 percent of the top 0.1 percent either are executives in nonfinancial companies or make their money in finance, i.e., Wall Street broadly defined. Add in lawyers and people in real estate, and we’re talking about more than 70 percent of the lucky one-thousandth.


But why does this growing concentration of income and wealth in a few hands matter? Part of the answer is that rising inequality has meant a nation in which most families don’t share fully in economic growth. Another part of the answer is that once you realize just how much richer the rich have become, the argument that higher taxes on high incomes should be part of any long-run budget deal becomes a lot more compelling." (subl.mea)
Sigur, se poate pune intrebarea: in ce masura aceasta concentratie mare de putere poate fi si una politica? Krugman, daca ati citit primul articol, arata ca lucrul acesta poate sa afecteze chiar democratia:
"The larger answer, however, is that extreme concentration of income is incompatible with real democracy. Can anyone seriously deny that our political system is being warped by the influence of big money, and that the warping is getting worse as the wealth of a few grows ever larger?
Some pundits are still trying to dismiss concerns about rising inequality as somehow foolish. But the truth is that the whole nature of our society is at stake."
Pentru ca aceasta colosala putere economica poate impune Presedintelui SUA, ca sa dau un exemplu, decizii de natura politica. Legea Antitrust limita puterea acestor corporatii, adevarate monopoluri, si, drept consecinta, lasa Presedintelui, posibilitatea de a alege, lucru ce nu era rau. Imaginati-va ce inseamna ca o corporatie de genul asta sa aiba in mana o resursa atat de importanta precum petrolul... Cred ca cel mai cunoscut exemplu este Standard Oil (ca sa fiu sincer, mie imi place denumirea asta - Standard Oil - simpla, clara, la obiect :) ). In orice caz, ceea ce spune Krugman se constituie intr-un semnal de alarma... De observat ca spune: "that extreme concentration of income is incompatible with real democracy". Stai si te intrebi: cat de democrata este America, daca lucrurile stau intr-adevar asa...? 

vineri, 4 noiembrie 2011

Duel Putere-Opozitie pe tema situatiei din Grecia

Iata doua articole foarte interesante in acest sens: primul, scris de D-na Elena Udrea:
Minciuna socialistilor din Romania despre situatia Greciei
si al doilea, scris de D-na Corina Cretu:
Sursa crizei ar trebui sa fie un subiect "tabu"...pentru Elena Udrea
unde am facut un comentariu pe care il reproduc aici:
"Citat din Elena Udrea: “în ultimii 30 de ani, în Grecia, dreapta a fost doar 7 ani la putere, iar socialiştii (o dată chiar alături de comunişti) restul de 23 de ani. Oare statul asistenţial s-a creat în 7 ani sau în 23 de ani?”
Ceea ce nu spune D-na Udrea este ca in perioada cand socialistii au fost la Putere in Grecia, aceasta tara a avut o crestere economica remarcabila. Si ma refer la perioada 1993-2004: guvernele conduse de Andreas Papandreou (1993-1996) si Costas Simitis (1996-2004). In 2004 a venit la putere Kostas Karamanlis cu a sa Noua Democratie, partid de centru dreapta, ce are in componenta sa ideologica: conservatorismul, liberal-conservatorismul si crestin-democratia. Dupa cum se vede, Noua Democratie, este foarte apropiata ideologic de PDL. In perioada 2004-2009, cat a stat Karamanlis la putere, Grecia a suferit un declin economic de proportii. Aceasta tara nu a mai vazut o asemenea prabusire economica, cum s-a intamplat sub conducerea acestui guvern de centru-dreapta, din 1973 incoace!
D-na Udrea nu minte, ci, mai rau, spune jumatati de adevar sau ocoleste adevarul aratand numai ce-i convine din punct de vedere politic. Adevarul este ca acest proiect de revigorare, la scara europeana, a spectrului politic de centru-dreapta, sub forma Partidului Popular European, care include partide de aceeasi orientare cu Noua Democratie sau PDL-ul nostru, s-a dovedit a fi un esec, tocmai prin politicile economice si sociale practicate in Europa si care au condus la declansarea crizei economice si financiare in Europa. Nu e bine ca s-a intamplat, pentru ca pune in pericol democratia in Europa.
Referitor la Grecia, mai trebuie aratat un lucru: atata vreme cat au fost guvernele socialiste la putere, datoria publica a acestei tari incepuse sa fie in scadere: 2000-2003. De cand a venit dreapta la putere, datoria publica a inceput sa urce si sa creasca din ce in ce mai mult, ajungand la situatia tragica din 2009. Si atunci stau si ma intreb si o intreb si pe distinsa si frumoasa Elena Udrea: cum se face ca sub o guvernare socialista, deci sub acel “stat asistential” (sa presupunem ipoteza asta adevarata), datoria publica a Greciei incepuse sa scada si aceasta tara sa aiba crestere economica, iar sub guvernarea de centru-dreapta, datoria publica sa creasca exponential iar Grecia sa inregistreze scaderi importante ale ratelor de crestere a PIB, situatie care a dus Grecia spre catastrofa?"
 Intrebarea ramane, si s-ar mai adauga si alte intrebari. Spre exemplu cum se face ca o tara comunista, si ma refer la China, nu numai ca nu are probleme cu datoriile si ca nu se afla in nicio criza economica sau financiara, dar mai are si o crestere economica viguroasa, asta ca sa facem o comparatie cu ceea ce se intampla in Europa si in SUA? Cum se explica faptul ca tarile care nu au aderat la Consensul de la Washington (ma gandesc si la India, ca sa dau un nou exemplu) nu sunt in criza economica si inregistreaza cresteri economice? Cum se explica urmatorul lucru: pe vremea lui Ceausescu (se pare unul din preferatii D-lui Basescu, dupa ce a condamnat comunismul) tara a avut o datorie externa foarte mica (11,7-12 miliarde de dolari) in comparatie cu cea de acuma (aprox.34,358% din PIB, dupa estimarile FMI), si-a platit toata datoria, ramanand si vreo 2 miliarde de dolari in cont, pe cand, in zilele noastre, tari dezvoltate acumuleaza cat mai multe debite si nu se stie cand vor fi platite? Deci datoria a putut fi platita, iar de pe urma ei s-a vazut ceva: mecanizarea agriculturii, dezvoltarea industriala a tarii, crearea de locuri de muna - lucruri care s-au intamplat pe vremea lui Ceausescu. Ca dupa Ceausescu, a urmat dezindustrializarea fortata a tarii, distrugerea agriculturii prin tot felul de pariuri de centru-dreapta, nu-i asa? Si ACUMULAREA de ceva vreme incoace a unor datorii din ce in ce mai mari, mult mai mari decat pe vremea lui Ceausescu, si care vor trebui platite in conditiile actuale in care, la firmele private din Romania profitul brut, pe an, pe care il scoate fiecare angajat este de doar 370 de lei iar intreprinderile de stat au pierderi uriase, toate acestea petrecandu-se sub "inteleapta" guvernare de centru-dreapta, condusa de PDL. Cum se explica faptul ca Dl. Basescu, care vitupereaza impotriva "statului asistential", impotriva "socialismului" sau a "Uniunii Socialiste", lauda larg guvernarea Nastase in special pentru faptul ca deficitul bugetar a fost foarte mic pe vremea aceea si pentru ca la stat erau atati functionari cat trebuie, nu cu 500.000 mai multi (opera a dreptei romanesti!)?

Si atunci... as intreba-o din nou pe frumoasa Elena Udrea: "Cine minte stimata doamna...?"

Atena... Grecia...

Am citit doua articole foarte interesante despre situatia din Grecia - aici si aici. Toata lumea e concentrata acum pe Grecia, legat de declaratia D-lui Papandreou ca doreste referendum. Toata lumea vorbeste despre Grecia si numai despre Grecia. Insa ce fel de Europa avem? Cum e posibil ca state dezvoltate din Uniunea Europeana sa nu respecte Criteriile de Convergenta din Tratatul de la Maastricht? De retinut acest aspect: problema nu e numai Grecia. Ce fel de Europa avem? O Europa hedonista: s-au scufundat toti in debite mari, intr-o fratietate demna de o cauza mai buna. Daca e s-o luam asa, Romania a respectat Tratatul de la Maastricht mai bine decat multe tari europene dezvoltate. Asa chinuita cum e situatia de la noi, Romania si-a facut temele mult mai bine decat multi altii. Pe cand Europa a cautat, intr-o veselie, placerea! Fara sa-si faca datoria! Pai ce bine e sa traiesti avand debite cat mai mari posibil si imposibil, ce bine e sa traiesti facand raportari false, asa cum a facut Grecia, si nimeni sa nu se sesizeze (vorbesc de cei indrituiti sa faca asta, de autoritatile europene in domeniu)! Si asta cand se stia de multa vreme ca situatia va degenera intr-o criza cat se poate de acuta. Toti liderii europeni faceau poze de grup, zambitori, ca sa linisteasca poporul, de parca erau cu totii membrii aceleiasi familii. Pai stimate doamne si stimati domni, de ce ati ingreunat in asa hal situatia intregii familii europene? Cand una dintre odrasle vrea si helicopter, si avion personal, si cea mai scumpa masina, si vacanta in cele mai scumpe si exotice destinatii turistice, si un palat mai dihai decat Louvre, pe urma unul mai mare decat Versailles, fiind si plina de datorii, ce faci? Ii permiti sa faca inca si mai mari datorii ca sa-si cumpere ce doreste, nu? Pe urma bancile nu au bani... Pe urma toata familia da din colt in colt ca s-o salveze: hai sa punem mana de la mana, cu totii, inclusiv statele care nu sunt in Zona Euro, inclusiv bancile private, ca sa-i platim datoriile, nu? Sistemul economic actual din Europa este generator de debite - de aici si criza datoriilor suverane. Adica este un sistem economic si financiar care face ca statele sa se imprumute la banci din ce in ce mai mult si astfel datoria publica sa creasca, in timp, din ce in ce mai mult, fara putinta de a mai putea fi platita (decat la modul teoretic). Eu stau si mai intreb: de ce acest sistem economic si financiar care a guvernat Europa in ultimii 20 de ani si mai bine nu a fost macar modificat sau imbunatatit, tocmai pentru a nu fi nevoie sa te imprumuti atata (e vorba de sute de miliarde de euro!)? Chiar nu s-ar fi putut gasi o solutie daca atatea minti luminate pe care, fara indoiala, Europa le are, s-ar fi gandit cum trebuie procedat? E vorba de fenomenul creditului neperformant, la nivel de state, extins la scara europeana, daca nu si mondiala (ma gandesc la SUA, la Japonia...). Toata globalizarea esueaza in aceasta criza a datoriilor suverane, pe care tocmai ea, aceasta globalizare, a determinat-o. Cum e posibil ca nimeni sa nu se gandeasca sa puna macar putina ordine in acest imens haos financiar si economic? Si asta cand vezi ca lucrurile merg spre rau. Caci atata vreme cat economia si finantele sunt socotite stiinte, nu se poate sa nu-ti dai seama spre ce poate sa conduca, in timp, o asemenea situatie. De fapt situatia asta a fost: o libertate cat se poate de larga in problemele de natura financiara, dar fara niciun pic de responsabilitate. Asa cum o familie de oameni obisnuiti si responsabili dramuieste si chiverniseste banul, asa si familia europeana ar fi trebuit sa procedeze: sa dramuiasca si sa chiverniseasca banul. Au lasat totul la discretia pietei in loc sa se gandeasca la faptul ca, pentru realizarea echilibrului macroeconomic, toata aceasta alocare de resurse se bazeaza si pe interventia statului prin intrumente de influentare a cererii globale. E de ajuns sa apara o "mica bubulita", sa nu ai nu stiu ce "mica" informatie si pietele sa se prabuseasca. In schimb au creat acest sistem, ce conduce la indatorarea masiva a statelor, si in acest fel la compromiterea sanselor generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi, asta in loc sa extinda cresterea economica moderna si in tarile cu performante "cu mult sub nivelurile minime in raport cu potentialul tehnologiei moderne", cum spunea Simon Kuznets. Se moare de foame in Cornul Africii - intereseaza pe cineva? In schimb determinam revolutii in Nordul Africii... Dar facem, oare, bine? Ii ajutam cu ceva? Ii ajutam sa creasca si ei din punct de vedere economic? Le intindem, la modul real, o mana de ajutor? Sau e vorba doar de interesele noastre egoiste, hedoniste, de acaparare a resurselor . Pe urma ne intrebam de ce toata lumea saraca de acolo vine pe aici sa-si caute de lucru. Pe urma ne intrebam de ce au resentimente la adresa noastra.

Atena... Grecia... da! Dar Europa...?

De citit si aceste doua articole:

Grecia, miliardarii greci si.. solidaritatea...

Riscul unui default dezordonat...