Powered By Blogger

vineri, 29 iulie 2011

Avem o intelectualitate de stanga?

Aceasta intrebare pe care mi-am pus-o cu ceva vreme in urma a inceput sa ma framante, tot gandindu-ma la faptul daca in decursul celor peste 20 de ani scursi de la Revolutie s-au sustinut cu adevarat idei de stanga sau nu. Se tot vorbeste, spre exemplu, de faptul ca Romania nu e stat social, cand, de fapt, ar trebui sa fie, dupa cum spune si Constitutia. In al doilea rand, ar trebui sa precizez ca atunci cand spun 'intelectualitate de stanga' nu ma refer neaparat la intelectuali membrii intr-un partid (de stanga), ci la aceia care, nefiind membrii vreunui partid, au vederi de stanga si sustin viziuni de stanga. Nu de alta, dar daca arunc o privire fugara constat ca nu prea exista astfel de oameni. Spre exemplu: Andrei Plesu, H.R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, si sunt numai cateva exemple, dintre cei mai cunoscuti intelectuali de la noi, care au si scris articole in paginile gazetelor, carti, si-au exprimat viziunile public, la televizor, in multe emisiuni, pot fi oare considerati de stanga? Cred ca nu... Dupa parerea mea, suntem o tara saraca, daca pot sa ma exprim astfel, in intelectuali de stanga neregimentati intr-un partid politic. As dori sa mai precizez un lucru: cand spun 'de stanga' nu ma refer la comunism. Multa lume poate ca are tendinta de a considera stanga politica acelasi lucru cu marxismul si comunismul, desi nu e acelasi lucru. Daca mai avem ganditori marxisti?... Ar fi si aceasta o intrebare. Insa eu nu ma refeream la marxism. Ca sa fiu si mai clar: avem politicieni social-democrati si un partid PSD, social democrat. Avem insa ganditori social-democrati, fara sa faca neaparat parte din acest partid sau dintr-un alt partid de stanga? Dar sa vedem ce spune Wikipedia:
Social democracy
"The Socialist International (SI) is the main international organization of social democratic and moderate socialist parties. It affirms the following principles: first, freedom—not only individual liberties, but also freedom from discrimination and freedom from dependence on either the owners of the means of production or the holders of abusive political power; second, equality and social justice—not only before the law but also economic and socio-cultural equality as well, and equal opportunities for all including those with physical, mental, or social disabilities; and, third, solidarity—unity and a sense of compassion for the victims of injustice and inequality. These ideals are described in further detail in the SI's Declaration of Principles."
Un intelectual social-democrat ar putea sa dezvolte, spre exemplu, aceste principii/valori de baza, enuntate de Internationala Socialista:

  • Libertatea;
  • Egalitatea si Justitia Sociala;
  • Solidaritatea.
Care ar trebui sa fie valorile de baza pe care se fundeaza un partid de stanga, social-democrat, si care trebuie dezvoltate si intelese foarte bine, pentru a putea fi cu succes aplicate in societate, dar si pentru ca oamenii sa inteleaga despre ce e vorba. Impresia mea e ca exista, totusi, din pacate, la noi o confuzie (mai mult sau mai putin voita, mai mult sau mai putin intretinuta, n-as putea sa spun...) intre stanga politica si comunism, dupa cum spuneam si mai sus. Insa trebuie sa fie clar ca nu e asa! Iata ce arata articolul din Wikipedia:
"Social democracy is officially a form of evolutionary reformist socialism.[1] The Frankfurt Declaration of the Socialist International in 1951, attended by many social democratic parties from across the world, committed adherents to oppose Bolshevik communism and Stalinism, and to promote a gradual transformation of capitalism into socialism."
 Dupa parerea mea, este foarte important sa intelegem foarte bine lucrul acesta, in vederea evitarii oricaror confuzii de acest fel. De observat ca valorile de baza ale Internationalei Socialiste sunt , la baza, Libertate, Egalitate, Fraternitate, intelese insa intr-un anumit mod si, ceea ce iese in evidenta: Egalitatea este vazuta ca Egalitate si Justitie Sociala iar Fraternitatea este inteleasa ca Solidaritate, desi cred ca poate avea si alte intelesuri si aspecte.
Sunt de notat aici doua citate din Eduard Bernstein:

"No one thinks of destroying civil society as a community ordered in a civilized war. Quite to the contrary, Social Democracy does not want to break up civil society and make all its members proletarians together; rather, it ceaselessly labors to raise the worker from the social position of a proletarian to that of a citizen and thus make citizenship universal. It does not want to replace civil society with a proletarian society but a capitalist order of society with a socialist one." Eduard Bernstein[14]Bernstein urged social democrats to be committed to a long-term agenda of transforming the capitalist economy to a socialist economy rather than a sudden upheaval of capitalism, saying:
"Social democracy should neither expect nor desire the imminent collapse of the existing economic system … What social democracy should be doing, and doing for a long time to come, is organize the working class politically, train it for democracy, and fight for any and all reforms in the state which are designed to raise the working class and make the state more democratic." Eduard Bernstein
Precum si ceea ce sustine social-democratia:
"In general, contemporary social democrats support:

  • An extensive system of social security (although usually not to the extent advocated by socialists), with the stated goal of counteracting the effects of poverty and insuring the citizens against loss of income following illness, unemployment or retirement.
 Iata ca avem o serie intreaga de concepte, pe care intelectualitatea de stanga ar trebui sa le analizeze si sa le dezbata. Observam, printre altele, concepte de maxima actualitate, si nu cred ca gresesc daca spun asa, precum: imigratie si multiculturalism, multilateralism, drepturile omului, impozitare progresiva. Lucrurile acestea sunt dezbatute foarte putin la noi. In general, la noi, in talk-show-urile televiziunilor de stiri nu se dezbat concepte ci declaratii ale oamenilor politici, sau ce a facut un om politic, sau un eveniment politic, sau unul cu astfel de conotatii. Conceptele nu sunt dezbatute la noi. Atacate, in sensul negarii acestora, da. Aveti aici , in articolul D-nei Corina Cretu, un exemplu in care se observa clar negarea a multiculturalismului si nu dezbaterea conceptului si nici macar o minima tendinta spre o dezbatere. Pentru ca, dupa parerea mea, astfel de lucruri ar trebui sa se dezbata nu numai in interiorul unui partid, "in spatele usilor inchise", cum se spune, dar si in societate, pentru ca oamenii sa inteleaga mai bine astfel de notiuni si ar fi, cred, in interesul partidelor ca lucrurile sa se desfasoare asa. Pe cand la noi predomina atacul la persoana din presa (atacuri verbale sau scrise, prin luari de atitudine impotriva cuiva), nume si al unei cunoscute gazete, iar lucrul acesta indica o scadere a activitatii intelectuale, la noi. Ori negam ceva, ori atacam la persoana si, pe urma, ne mai miram de ce lucrurile merg prost si societatea arata asa cum arata, adica tot prost. Si asta pentru ca nivelul e scazut, trebuie s-o recunoastem.
Analizate si intelese aceste concepte, stanga noastra politica si nu numai ar putea sa se modernizeze, sa se schimbe in bine. Evident, sunt pentru cultivarea dialogului si cu cei din alte tari, pentru a vedea cum gandesc si acestia. De ce spun asta? Sigur, in ceea ce ne priveste, tara noastra a strabatut si inca nu a terminat, dupa parerea mea, o lunga perioada de tranzitie. In aceasta privinta ar fi multe de discutat. Maturizarea, si nu numai a stangii, dar si a intregii clase politice, necesita un timp indelungat. Totusi, a cam trecut o generatie (se spune ca ar fi vorba de 25 de ani, cand vorbim de o generatie; suntem pe aproape!) si lucrurile ar trebui sa arate altfel. Observati insa ca am spus: 'si nu numai'. Pentru ca este o problema si pe plan european:

"Since the rise in popularity of the New Right and neoliberalism, a number of prominent social democratic parties have abandoned the goal of the gradual evolution of capitalism to socialism and instead support welfare state capitalism.[3] In recent years, several social democratic parties (in particular, the British Labour Party) have embraced more centrist, Third Way policy positions. The development of Third Way social democracy has resulted in the rise of democratic socialism as a distinct ideology split from social democracy. In many countries, social democrats continue to exist alongside democratic socialists, who stand to the left of them on the political spectrum. The two movements sometimes operate within the same political party, such as the Brazilian Workers' Party[4]and the Socialist Party of France."
Dar e de citit si:

Third Way (centrism)

unde se arata ca:
"The Third Way refers to various political positions which try to reconcile right-wing and left-wing politics by advocating a varying synthesis of right-wing economic and left-wing social policies.[1] Third Way approaches are commonly viewed from within the first- and second-way perspectives as representing a centrist reconciliation between capitalism and socialistcommand economy.[2][3] Less often, the phrase "Third Way" is used to refer to Distributism.Democratic socialism would be an example of a Third Way.[4] This claim is embodied in the alternative description of the Third Way as the Radical center.Third Way policies were enacted in the 1980s in Australia by the Hawke/Keating Laborgovernments.[5] The most recent prominent examples are the Clinton administrations in theUnited States as well as 2008 presidential candidate Hillary Clinton,[6] the Labour Party (New Labour) governments of the United Kingdom under Tony Blair and Gordon BrownGerhard Schröder's "Neue Mitte" in Germany[7] the Liberal Party government of Canada under Jean Chrétien and Paul Martin, the Australian Labor Party under Kevin Rudd, the Polder Modelunder Wim Kok in the Netherlands, the Democratic Party - demokraci.pl in Poland and the previous Labour government in New Zealand, led by current UNDP Administrator Helen Clark.
The Third Way rejects both laissez-faire and socialist approaches to economic governance, but chiefly stresses technological development, education, and competitive mechanisms to pursue economic ends according to the Democratic Leadership Council.[8] One of its central aims is to protect the modern welfare state through reforms that maintain its economic integrity.[9]The third way has been criticized by some conservatives and libertarians who advocate laissez-faire capitalism.[10] It has also been heavily criticized by many social democratsdemocratic socialists and communists in particular as a betrayal of left-wing values. Specific definitions of third way policies may differ between Europe and America.
Past invocations of a political 'third way' or a 'middle way' have included the Fabian SocialismDistributismTechnocracy (bureaucratic),Keynesian economicsFranklin Roosevelt's New DealItalian Fascism under Benito Mussolini,[11] Harold Macmillan's 1950s One Nation Conservatism[12] and Phillip Blond's Red Toryism."
 De unde rezulta urmatorul lucru, si anume ca Neoliberalismul a avut o influenta asupra Social-Democratiei, impingandu-o spre Centrism - Third Way - incercandu-se astfel reconcilierea intre cele doua aripi politice - stanga si dreapta - prin sinteza intre politicile economice de dreapta si cele sociale, de stanga. Deci un pact ideologic, un fel de armistitiu intre stanga politica si dreapta politica, printr-un compromis de ambele parti. Problema ar fi daca, in actualul context economic, marcat de o criza profunda, Third Way ar mai fi viabil si daca nu cumva printr-un astfel de armistitiu, Social-Democratia a inceput sa se 'dilueze', sa-si piarda din vigoare si chiar din valori in favoarea unei abordari mai de dreapta, dar si reciproc. Cat de benefic a fost pentru Social-Democratie acest lucru? Cat de benefic a fost pentru societate acest lucru? Pe de alta parte Neoliberalismul s-a impus pana la urma, dar consecintele economice se vad - criza actuala, generatoare de somaj masiv si probleme majore, chiar in tari cu guvernare de stanga. Dupa parerea mea, stanga politica a pierdut si se vede lucrul asta si din faptul ca in multe tari europene partidele populare de dreapta au castigat alegerile, ajungand sa aiba majoritatea in Parlamentul European:

European Parliament  
Se vede cu claritate ca Popularii au castigat avand 285 de locuri in PE, fata de Grupul Socialist - 185. Pe cale de consecinta, dreapta a inceput sa-si impuna viziunea sa, criticata in multe cazuri de stanga politica. Asta apropo si de vigoarea stangii, de care pomeneam mai sus ca a scazut, pentru ca in felul acesta stanga politica nu a mai putut sa-si convinga electoratul sau (chiar si electoratul traditional, cum s-a intamplat la noi). Si atunci se naste intrebarea: este cumva stanga politica intr-un declin ideologic? Intr-un fel, prin pactul facut cu Neoliberalismul, stanga si-a 'tradat' atat electoratul cat si propria sa ideologie. Sau, poate mai bine zis, lucrul acesta a generat confuzie. Una generala. Care a permis electoratului de stanga sa migreze catre o dreapta populara in ascensiune. De observat ca si in dezbaterea celebra pentru alegerile prezidentiale din Franta dintre Nicolas Sarkozy si Segolene Royal , cea din urma, candidata din partea Partidului Socialist Francez, nu a reusit sa convinga. Unii poate vor spune ca n-a reusit sa convinga pentru ca e femeie si femeile sunt discriminate. Eu as pune altfel problema: n-a convins Segolene Royal sau n-a convins Partidul Socialist Francez? Eu cred ca aceasta este intrebarea! Eu cred ca n-a convins Partidul Socialist Francez! Si asta datorita 'diluarii ideologice' de care vorbeam mai sus.
Aceasta 'diluare ideologica', care a luat nastere prin mutarea ideologica a stangii spre Centrism, a avut drept consecinta in plan social (deci nu in cel politic) diminuarea intelectualitatii de stanga sau, poate si mai bine zis, 'diluarea' acesteia, atata vreme cat relatiile economice influenteaza relatiile sociale, si, dupa cum se vede in ideologia Third Way, politicile economice, pe care se fundamenteaza aceste relatii, sunt de dreapta. Confuzia a fost sporita si de faptul ca drepta a imbracat haine de stanga si a adoptat un populism de asa maniera incat sa obtina cat mai multe voturi, ceea ce stanga nu a reusit sa faca. Insa declinul stangii nu este de bun augur... Cred ca se poate vorbi de un anumit dezechilibru, ce poate pune in pericol democratia, pentru ca impunerea clara a dreptei poate favoriza aparitia unor fenomene de extrema. E o problema de discutat. Si nu e o problema usoara. Departe de mine gandul de a confunda dreapta politica cu extrema dreapta. Totusi, fenomene de intoleranta, cum se poate vedea si din articolul D-nei Corina Cretu, care vorbesc de o "colonizare a musulmanilor", se pot constata si la noi. Lucru destul de ingrijorator. In ceea ce priveste dreapta, impresia mea e ca aceasta a castigat confruntarea politica cu stanga, insa, economic vorbind, Neoliberalismul a generat aceasta criza economica si financiara. Fara s-o poata evita . Din acest punct de vedere dreapta a pierdut, datorita politicilor sale economice si ceea ce i-as reprosa este ca, in prezent, nu arata suficienta flexibilitate si deschidere tocmai pentru a atenua din efectele crizei, iar in acest sens un dialog democratic si rational cu stanga politica s-ar impune. Ceea ce nu se prea intampla. Ci, mai degraba, mi se pare ca ar fi vorba de o revenire la politicile traditionale, ceea ce ar trebui sa puna stanga politica in garda si sa se gandeasca daca centrismul Third Way ar mai putea fi valabil. 
La noi, cel putin din punctul de vedere al intelectualitatii, inca din anii '90, dreapta a avut suprematia. Intelectualitatea noastra, in general vorbind, e anti-Iliescu. Asta e punctul de pornire, de baza. Si se vede ca si acum, cand Iliescu nu mai este presedinte nici macar de partid, avand o functie doar onorifica, retorica, in repetate randuri, este anti-Iliescu. Intr-un fel este de inteles ca un lider sa fie criticat de partea adversa. Insa intelectualitatea noastra s-a plasat pe partea dreapta inca de la inceput. Daca lucrul acesta era justificat oarecum in primii ani dupa Revolutie, intrucat tara noastra iesise de putina vreme de sub comunism, si era de inteles intru catva o atitudine mai de dreapta pentru ca trebuiau facute reforme in sensul economiei de piata, a proprietatii private, s.a, mai este, oare, justificata o astfel de atitudine acum? Pentru ca lipsa unei intelectualitati autentice de stanga, neregimentata intr-un partid politic, poate crea un dezechilibru major in plan social, dar si in plan politic si face imposibil dialogul rational si serios. In schimb situatia asta face posibila etichetarea, atacurile la persoana aparute in presa, prin tot felul de luari de atitudine a unora impotriva altora, lucru ce are drept consecinta crearea unui climat intelectual precar, care blocheaza generarea de idei benefice societatii. Spre exemplu, nu se vorbeste la modul serios de reducerea saraciei, intr-o tara ca a noastra si cu un PIB ca al nostru. Actuala Putere are idei foarte sarace, in sensul ca tot ceea ce poate spune e ca nu se munceste. Ceea ce este mai trist este ca nici stanga noastra politica, dupa parerea mea, nu adanceste, ca sa spun asa, problema (sau, daca o face, n-ar strica s-o si dezbata mai intens). Reiau ce spune Wikipedia: 
  • social security (although usually not to the extent advocated by socialists), with the stated goal of counteracting the effects of poverty and insuring the citizens against loss of income following illness, unemployment or retirement.
  • Government bodies that regulate private enterprise in the interests of workers and consumers by ensuring labor rights (i.e. supporting worker access to trade unions), consumer protections, and fair market competition.
Deci, in aceasta privinta, este vorba de politici clare, pe care nici PSD, chiar cand a fost la guvernare, indiferent de denumirile din trecut, nu le-a avut suficient de clar in vedere, dupa parerea mea. Spre exemplu emigratia masiva, consecinta a degradarii economice, care nu e de ieri de azi, e un exemplu in acest sens. De aceea si spun ca aceste concepte trebuie analizate si intelese foarte bine. Tocmai pentru a putea fi foarte bine aplicate si, daca e necesar, adaptate realitatilor concrete ale Romaniei de azi. Or, din ceea ce constat eu, poate fi vorba doar de o impresie (dar de ce am impresia asta?), este ca aceste aspecte sunt, mai degraba, ignorate, lasate pe un plan secund, in favoarea atragerii de capital electoral, de crestere in sondajele de opinie. In felul acesta nu numai ca nu se respecta sau sunt ignorate concepte ideologice importante, dar de aici rezulta si campanii electorale cu promisiuni irealizabile si nerealiste, dar menite sa atraga cat mai mult electorat. Cu o asemenea abordare care favorizeaza si stimuleaza ignoranta nu pot sa fiu de acord. Procedandu-se in felul acesta nu se face altceva decat sa se creeze o masa mare de absenteisti. Ceea ce arata o confuzie si dezorientare din punct de vedere politic la o mare masa din electorat (dar poate fi si consecinta unor schimbari bruste de pozitie in politica partidelor, cum se mai intampla pe la noi, si care nu sunt suficient explicate oamenilor, lucru care evident dezorienteaza electoratul si care arata ca nici in interiorul partidelor noastre lucrurile nu sunt foarte clare).
In general vorbind, avem o intelectualitate care mai mult sustine partizan o ideologie sau alta si mai putin dezbate problemele, facandu-le accesible, in acest fel, oamenilor. Una e sa sustii si alta e sa dezbati. Or, dupa parerea mea, rolul intelectualitatii este cel de a dezbate intai, si pe urma, dar nu e obligatoriu, de a sustine partizan o idee. Pentru ca dezbaterea presupune a gandi asupra conceptului, pe cand sustinerea provine dintr-o convingere pe care o ai. Dar si in momentul in care sustii ar trebui sa aduci argumente, iar la noi argumentatia mi se pare destul de saraca. Sustinem, nu argumentam. Asa e bine, fara sa ne punem problema cum ar putea fi si mai bine. Insa in felul acesta nu se poate progresa, dar pot avea loc dialoguri cum e cel intre un surd si un mut, adica sterile, fara substanta. La noi plasarea pe o pozitie partizana e mai importanta decat o dezbatere adevarata in care sa fie aduse argumente pro si contra si in care oamenii care asista la dezbatere sa se simta implicati. In felul asta se dezvolta ignoranta si, pana la urma, dezinteresul care ia forma absenteismului, destul de mare la noi. Si tot in felul acesta nu se poate dezvolta atitudinea cetateneasca, atata vreme cat cetateanul nu se simte implicat si ignoranta creste. Iata de ce dezbaterea asupra acestor concepte si cum ar trebui puse in practica este importanta si democratica. La noi populismul a fost favorizat in felul in care au mers lucrurile.
Ar trebui ca sa avem, dupa 21 de ani de la Revolutie, o intelectualitate de stanga, fara ca omul sa fie membru intr-un partid politic, si care sa se manifeste mai deschis si mai sigur in spatiul public. Parerea mea este ca nu prea o avem inca. Iar partea proasta e ca nici nu s-a format in toti acesti ani, decat foarte firav poate. Cred ca transgresiunea stangii politice europene catre Centrism a fost una din cauze (incipienta). Dar e de observat ca nici intelectuali de centru nu prea avem. Se popularizeaza masiv ideile dreptei, fara ca sa si convinga neaparat electoratul. Si asta si din cauza ca insasi stanga a suferit o deriva destul de accentuata catre Neoliberalism (dar si practicand politici economice de dreapta in cadrul Third Way) in sensul deregularizarii activitatii economice si promovarea privatizarilor pe scara larga a intreprinderilor de stat, deci o liberalizare foarte larga si foarte pronuntata. Neoliberalismul s-a impus si a condus la criza economica actuala. Replica stangii europene mi se pare destul de slaba, din pacate. Ar trebui, dupa parerea mea, ca stanga europeana sa-si reconsidere pozitia si sa incerce sa-si refaca credibilitatea. Mi-ar parea bine daca stanga romaneasca ar avea un aport important la o astfel de evolutie pozitiva pe plan european. Si ar putea fi un nou inceput, o modernizare a stangii si o normalizare in sensul ca si oamenii s-ar apleca mai mult spre aceasta ideologie politica, spre valorile care o anima, spre conceptele sale, in felul acesta putandu-se restabili echilibrul in societate.  
       
  

luni, 25 iulie 2011

Despre multiculturalism...

... am citit un articol foarte interesant pe Wikipedia:

Multiculturalism and Islam

Mi-a atras atentia o chestie foarte interesanta. Iata ce arata printre altele:


"Hostility towards Muslims
A survey showed that 18% in Britain think that "a large proportion of British Muslims feel no sense of loyalty to this country and are prepared to condone or even carry out acts of terrorism".[9] A TNS/Global poll showed that 79% in Britain would feel "uncomfortable living next to a Muslim".[10] There have also been notable tensions in Britain between established Muslim communities and newly-arrived Eastern European immigrants.[11] A major attitude survey of teenagers in Flanders showed that 75% refuse to have a relationship with a black person, a Muslim, or an immigrant. Half want all immigration stopped, and 41% say they distrust anyone from another ethnic background.[12]British cabinet ministers had been criticized in October 2006 for helping to "unleash a public anti-Muslim backlash" in the United Kingdom by blaming the Muslim community over issues of integration despite a study commissioned by the Home Office on white and Asian-Muslim youths demonstrating "White youths are more likely to believe they are superior to those from other races, and their attitudes are more of a barrier to integration than those of Muslims".[13][14] A Europe-wide survey by Gallup in May 2009 also found that the Muslim communities in Britain, Germany and France felt more patriotic towards those countries compared to the general populations as a whole,[15][16] while another survey found that Muslims supported the role of Christianity in British life more so than Christians themselves.[17]"
Articole foarte interesante din Wikipedia despre multiculturalism - aici si aici. Interesante sunt criticile aduse multiculturalismului. O sa selectez cateva. Iata, spre exemplu, in SUA:
"Lawrence Auster, another conservative critic of multiculturalism, has argued that although multiculturalism is meant to promote the value of each culture, the reality is that its real tendency has been to undermine America's traditional majority culture. In Auster's view, multiculturalism has tended to "downgrade our national culture while raising the status and power of other cultures."He writes:
The formal meaning of “diversity,” “cultural equity,” “gorgeous mosaic” and so on is a society in which many different cultures will live together in perfect equality and peace (i.e., a society that has never existed and never will exist); the real meaning of these slogans is that the power of the existing mainstream society to determine its own destiny shall be drastically reduced while the power of other groups, formerly marginal or external to that society, will be increased. In other words the U.S. must, in the name of diversity, abandon its particularity while the very groups making that demand shall hold on to theirs.[11]According to Auster:
Since multiculturalism claims to stand for the sanctity and worth of each culture, the discovery that its real tendency is to dismantle the existing, European-based culture of the United States should have instantly discredited it.[12]"
Dar si:
"Diversity and Social TrustHarvard professor of political science Robert D. Putnam conducted a nearly decade long study how diversity affects social trust.[17] He surveyed 26,200 people in 40 American communities, finding that when the data were adjusted for class, income and other factors, the more racially diverse a community is, the greater the loss of trust. People in diverse communities "don’t trust the local mayor, they don’t trust the local paper, they don’t trust other people and they don’t trust institutions," writes Putnam.[18] In the presence of such ethnic diversity, Putnam maintains that
[W]e hunker down. We act like turtles. The effect of diversity is worse than had been imagined. And it’s not just that we don’t trust people who are not like us. In diverse communities, we don’t trust people who do look like us.[17]Ethologist Frank Salter writes:
Relatively homogeneous societies invest more in public goods, indicating a higher level of public altruism. For example, the degree of ethnic homogeneity correlates with the government's share of gross domestic product as well as the average wealth of citizens. Case studies of the United States...find that multi-ethnic societies are less charitable and less able to cooperate to develop public infrastructure..... A recent multi-city study of municipal spending on public goods in the United States found that ethnically or racially diverse cities spend a smaller portion of their budgets and less per capita on public services than do the more homogenous cities.[19]"
Sa vedem ce critici sunt aduse multiculturalismului in Europa:

The NetherlandsMain article: Multiculturalism in the NetherlandsLegal philosopher Paul Cliteur attacked multiculturalism in his book The Philosophy of Human Rights.[51] Cliteur rejects all political correctness on the issue: Western culture, the Rechtsstaat (rule of law), and human rights are superior to non-Western culture and values.[citation needed] They are the product of the Enlightenment. Cliteur sees non-Western cultures not as merely different but as anachronistic. He sees multiculturalism primarily as an unacceptable ideology of cultural relativism, which would lead to acceptance of barbaric practices, including those brought to the Western World by immigrants.[citation needed] Cliteur lists infanticidetortureslavery, oppression of women, homophobia, racism, anti-Semitism, gangsfemale genital cutting, discrimination by immigrants, suttee, and the death penalty. Cliteur compares multiculturalism to the moral acceptance of AuschwitzStalinPol Pot and the Ku Klux Klan.[citation needed][edit]

United KingdomWith considerable migration after the Second World War making the UK an increasingly ethnically and racially diverse state, race relationspolicies have been developed that broadly reflect the principles of multiculturalism, although there is no official national commitment to the concept.[52][53][54] This model has faced criticism on the grounds that it has failed to sufficiently promote social integration,[55][56][57] although some commentators have questioned the dichotomy between diversity and integration that this critique presumes.[56] It has been argued that the UK government has since 2001, moved away from policy characterised by multiculturalism and towards the assimilation of minority communities.[58]Opposition has grown to state sponsored multicultural policies, with some believing that it has been a costly failure.[59][60][61][62] Critics of the policy come from many parts of British society. There is now a debate in the UK over whether explicit multiculturalism and "social cohesion and inclusion" are in fact mutually exclusive.[63] In the wake of the July 7 Bombings 2005 David Davis, the opposition Conservative shadow home secretary, called on the government to scrap its "outdated" policy of multiculturalism.[64][65] The British columnist Leo Mckinstry said of multiculturalism, "Britain is now governed by a suicide cult bent on wiping out any last vestige of nationhood" and called it a "profoundly disturbing social experiment".[66] The head of the Commission for Racial Equality, who has called for an official end to multicultural policy and has criticised "politically correct liberals for their “misguided” pandering to the ethnic lobby".[67]In the May 2004 edition of Prospect Magazine, the editor David Goodhart temporarily couched the debate on multiculturalism in terms of whether a modern welfare state and a "good society" is sustainable as its citizens become increasingly diverse.[68] In November 2005 John Sentamu, the Archbishop of York, stated, "Multiculturalism has seemed to imply, wrongly for me: let other cultures be allowed to express themselves but do not let the majority culture at all tell us its glories, its struggles, its joys, its pains."[69] The Bishop of Rochester Michael Nazir-Ali was also critical, calling for the Church to regain a prominent position in public life and blaming the "newfangled and insecurely founded doctrine of multiculturalism" for entrenching the segregation of communities.[70]Whilst minority cultures are allowed to remain distinct, British culture and traditions are sometimes perceived as exclusive and adapted accordingly, often without the consent of the local population.[citation needed] Recent examples include the cancellation of public fires[who?][71](associated with Guy Fawkes Night), which the local council said was for environmental reasons only, but critics believed multiculturalism played a part. Also, there was the proposed "multicultural reinterpretation" of the York Mystery Plays[72] and the Birmingham "Winterval"[73]controversy.
In August 2006, the community and local government secretary Ruth Kelly made a speech perceived as signalling the end of multiculturalism as official policy.[74] In November 2006, Prime Minister Tony Blair stated that Britain has certain "essential values" and that these are a "duty". He did not reject multiculturalism outright, but he included British heritage among the essential values:[75]"When it comes to our essential values — belief in democracy, the rule of law, tolerance, equal treatment for all, respect for this country and its shared heritage — then that is where we come together, it is what we hold in common.
          New Labour and multiculturalism
Renewed controversy on the subject came to the fore when Andrew Neather — a former adviser to Jack StrawTony Blair and David Blunkett— claimed that Labour ministers had a hidden agenda in allowing mass immigration into Britain, to "change the face of Britain forever".
According to Neather, who was present at closed meetings in 2000, a secret Government report called for mass immigration to change Britain's cultural make-up, and that “mass immigration was the way that the government was going to make the UK truly multicultural”. Neather went on to say that “the policy was intended — even if this wasn’t its main purpose — to rub the right’s nose in diversity and render their arguments out of date”.[76][77]This was later affirmed after a request through the freedom of information act secured access to the full version of a 2000 government report on immigration that had been heavily edited on a previous release.[78] The Conservative party demanded an independent inquiry into the issue and alleged that the document showed that Labour had overseen a deliberate open-door ­policy on immigration to boost multi-culturalism for political ends.
In February 2011 Prime Minister David Cameron stated that the "doctrine of state multiculturalism" (promoted by the previous Labour government) has failed and will be no longer be state policy.[79] He stated that the UK needed a stronger national identity and signalled a tougher stance on groups promoting Islamist extremism.[80]"
Dar sa vedem ce spun si suporterii multiculturalismului: 
"Support for multiculturalismMulticulturalism is seen by its supporters as a fairer system that allows people to truly express who they are within a society, that is more tolerant and that adapts better to social issues.[6] They argue that culture is not one definable thing based on one race or religion, but rather the result of multiple factors that change as the world changes.
Historically, support for modern multiculturalism stems from the changes in Western societies after World War II, in what Susanne Wessendorf calls the "human rights revolution", in which the horrors of institutionalized racism and ethnic cleansing became almost impossible to ignore in the wake of the Holocaust; with the collapse of the European colonial system, as colonized nations in Africa and Asiasuccessfully fought for their independence and pointed out the racist underpinnings of the colonial system; and, in the United States in particular, with the rise of the Civil Rights Movement, which criticized ideals of assimilation that often led to prejudices against those who did not act according to Anglo-American standards and which led to the development of academic ethnic studies programs as a way to counteract the neglect of contributions by racial minorities in classrooms.[7][8] As this history shows, multiculturalism in Western countries was seen as a useful set of strategies to combat racism, to protect minority communities of all types, and to undo policies that had prevented minorities from having full access to the opportunities for freedom and equality promised by the liberalism that has been the hallmark of Western societies since the Age of Enlightenment.
C. James Trotman argues that multiculturalism is valuable because it "uses several disciplines to highlight neglected aspects of our social history, particularly the histories of women and minorities [...and] promotes respect for the dignity of the lives and voices of the forgotten. By closing gaps, by raising consciousness about the past, multiculturalism tries to restore a sense of wholeness in a postmodern era that fragments human life and thought."[9]Tariq Modood argues that in the early years of the 21st Century, multiculturalism "is most timely and necessary, and [...] we need more not less", since it is "the form of integration" that (1) best fits the ideal of egalitarianism, (2) has "the best chance of succeeding" in the "post-9/11, post 7/7" world, and (3) has remained "moderate [and] pragmatic".[10]Bhikhu Parekh counters what he sees as the tendencies to equate multiculturalism with racial minorities "demanding special rights" and to see it as promoting a "thinly veiled racis[m]". Instead, he argues that multiculturalism is in fact "not about minorities" but "is about the proper terms of relationship between different cultural communities", which means that the standards by which the communities resolve their differences, e.g., "the principles of justice" must not come from only one of the cultures but must come "through an open and equal dialogue between them."[11]"
Daca Europa este policulturala, cum si este, atunci multiculturalismul ar trebui sa fie potrivit pentru o Uniune Europeana. Pentru ca este destul de clar ca Uniunea Europeana nu poate fi monoculturala (contrazice realitatea). De altfel Wikipedia si spune:

"Historically, Europe has always been polycultural—a mixture of Latin, Slavic, Germanic, Uralic and Celtic cultures influenced by the importation of Hebraic, Hellenic and Muslim belief systems; although the continent was supposedly unified by the super-position of Roman Catholic Christianity, it is accepted that geographic and cultural differences continued from antiquity into the modern age."
Cred ca se poate vorbi de o cultura comuna totusi in Europa, in ciuda acestui policulturalism. Pentru ca exista trasaturi comune si aspiratii comune, in ciuda diferentelor. Spre exemplu sa luam un lucru banal: moda. Este clar ca felul in care se imbraca europenii este asemanator. In schimb nu e asemanator cu felul in care se imbraca oamenii in India sau Egipt. Deci exista diferentieri culturale, dar exista, pe de alta parte, si diferentieri culturale majore. Evident ca, spre exemplu, un flux mare de emigranti musulmani aduce si o alta cultura in Europa, foarte diferita de cultura europeana, de felul in care privesc lucrurile oamenii de aici, alte conceptii, alta religie, alt mod si filozofie de viata. Iar incompatibilitatile incep sa-si spuna cuvantul. Insa aceste incompatibilitati n-ar trebui sa fie o baza de plecare pentru promovarea intolerantei. Din pacate aceasta intoleranta exista in Europa iar atentatele de la Oslo ne arata tocmai asa ceva. Tocmai aceasta intoleranta ar trebui sa fie atenuata, daca nu eliminata cu totul. O reactie la diferentele culturale este normal sa existe. Dar nu e normal ca pornind de la aceste diferente culturale sa inceapa sa fie promovata intoleranta fata de altii de alta cultura, religie sau rasa, numai pentru faptul ca acestea sunt diferite de cele de aici.
De ce se ridica tocmai acum aceasta problema? De ce tocmai acum multiculturalismul este un esec in Europa? Pana acum nu a fost un esec...? Pana acum multe tari europene au primit emigranti musulmani si nu a fost o problema. S-ar putea sa fie o reactie la terorismul de tip islamic, dar asta nu inseamna ca toti musulmanii ar fi teroristi, iar o astfel de reactie n-ar trebui sa conduca la generalizari de felul acesta. Brusc, musulmanii au devenit o problema, imigrantii au devenit o problema. O alta cauza ar putea fi criza economica actuala, care afecteaza Europa si care ar putea sa conduca la astfel de sentimente, pe un fond de somaj, reducere drastica de cheltuieli ce afecteaza populatia. Dar nici aceasta criza nu justifica intocmai o astfel de atitudine. De unde se vede ca aceasta atitudine este, mai degraba, una politica, pentru un vot in plus. Ceea ce ma deranjeaza pe mine la criticile aduse multiculturalismului este intoleranta, care, daca e promovata in felul acesta, ar putea avea consecinte periculoase. Si asta in conditiile in care multiculturalismul a fost sustinut pana acum cu caldura.
Se vorbeste despre integrare. Spre exemplu integrarea unui musulman intr-o tara europeana, deci o tara cu o cu totul alta religie decat a sa. Aici ar trebui sa vedem ce optiuni ar avea cetateanul musulman, astfel incat sa se integreze complet. Tarile musulmane sunt profund religioase, atunci si el este un om religios, conform culturii din tara sa. Lucrul asta il defineste intr-un anumit fel din punct de vedere spiritual. Si atunci el ar avea doua optiuni: sa renunte la religia sa si sa devina ateu sau, a doua optiune, sa isi schimbe religia in religia dominanta (sau in una din religiile) din tara respectiva. Or, e clar ca astfel de optiuni sunt inacceptabile pentru el. Si nici nu poti sa-l constrangi sa faca asta, deoarece in acest caz s-ar incalca flagrant Drepturile Omului, libertatea de constiinta. Dar ar insemna si promovarea in societate a ateismului, lucru, iarasi, daunator.  De aceea integrarea sa ar trebui facuta altfel. Adica bazata pe alte valori, si anume pe valori laice, ceea ce nu inseamna ca el ar trebui sa renunte la religia sa musulmana, pentru ca treaba asta ar fi treaba lui personala si a nimanui altcuiva. Bineinteles, ar avea dreptul sa aiba locase de cult conform religiei sale. Iar in felul acesta s-ar putea impaca, dupa cum spune romanul, "capra si varza". Altmineri cum s-ar putea sa fie aduse lucrurile la un numitor comun? Si asta atata vreme cat el e de religie diferita de ceea ce e aici, lucru ce conduce catre dezbinare. Daca s-ar proceda asa, in conditiile in care sunt milioane de musulmani in Europa, multiculturalismul, apropo de Islam, ar putea fi o reusita. Renuntarea la multiculturalism, in conditiile in care exista o numeroasa populatie straina in Europa, stabilita aici, dar chiar si diferente culturale in sanul Europei, cum am aratat mai sus, nu mi se pare a fi lucrul cel mai potrivit, asta ca sa spun elegant. Dar poate ca e mai bine s-o spun de-a dreptul: mi se pare o prostie. Sustinut cu caldura pana acum, multiculturalismul a condus spre o asemenea situatie: au venit aici multi emigranti straini, multi dintre ei fiind musulmani. Problemele privind integrarea sunt, in general vorbind, de durata. Dar, pe de alta parte, de ce sa nu ne punem intrebarea daca politicile si valorile privind modul in care ar trebui sa se realizeze aceasta integrare au fost, cel putin pana acum, cele mai potrivite. Este clar ca nu se poate sustine o integrare fortata. Dar poate ca aceste politici ar putea fi perfectionate, tocmai pentru ca sa duca la o mai buna integrare a acestor oameni in Europa. In acest sens ar trebui intensificat dialogul intre culturi, tocmai pentru a se ajunge la un acelasi numitor.
Am auzit o chestie interesanta. In Franta...Un tanar francez si o tanara de religie musulmana. S-au iubit si au vrut sa se casatoreasca. Parintii fetei nu au fost de acord decat daca tanarul ar trece la religia musulmana. Se pare ca a iubit-o foarte tare, pentru ca a facut lucrul asta. Dar ar fi putut sa n-o faca! Problema, in conditiile in care ai o numeroasa populatie musulmana in Europa, deci de religie diferita de ceea ce exista aici ar fi urmatoarea: ar trebui religia sa influenteze atat de mult relatiile sociale? Sau: relatiile sociale ar trebui intemeiate pe baze exclusiv religioase? Dar, desigur, problema ar putea fi pusa si la modul general. Iar musulmanii care s-au stabilit si traiesc aici ar trebui sa inteleaga ca modul asta de a pune problema nu este tocmai cel mai potrivit. In cazul asta, n-ar trebui sa se casatoreasca decat un protestant cu o protestanta, un catolic cu o catolica, un ortodox cu o ortodoxa, si atunci unde ajungem in felul acesta...? Putem sa ajungem la tragedii si am sa va spun un astfel de scenariu: un protestant iubeste o catolica. Parintii fetei ar fi de acord sa se casatoreasca daca el ar trece la catolicism, parintii baiatului ar vrea ca fata sa devina protestanta. Si uite asa parintii se opun si, ca in Romeo si Julieta, se intampla o sinucidere din aceasta imposibila conciliere. Doamne fereste! Dar daca tratam relatiile sociale in aceasta maniera, de pe pozitii exclusivist religioase, se pot intampla si astfel de tragedii. De aceea si spun ca integrarea ar trebui sa fie bazata pe alte valori. Laice. Si in jurul acestor valori ar trebui sa se poarte si dialogul de care vorbeam mai sus. Luand exemplele de mai sus, un barbat si o femeie pot trai foarte bine impreuna, chiar daca sunt de religii diferite si fara ca vreunul din ei sa-si abjure credinta religioasa. Traiul bun intr-o casnicie il da in exclusivitate doar valorile religioase? Se casatoresc doi - el crestin si ea crestina - si, cu toate acestea, dupa doi ani divorteaza , atunci cum e?
Partea proasta e ca politica, in zilele noastre, a ajuns sa semene mai mult cu o goana dupa voturi. Iar lucrul asta incepe sa denatureze si sa deformeze totul. In loc sa se gaseasca solutii viabile la problemele cu care ne confruntam. A spune ca multiculturalismul e un esec nu inseamna ca dai solutii. Dar, in felul acesta se poate amplifica fenomenul extremist. Tocmai pentru ca nu se ofera nicio solutie, in schimb se pun tot felul de etichete (i s-a pus multiculturalismului eticheta "esec"!). In felul acesta, acesti oameni in loc sa ii lumineze pe altii nu fac altceva decat sa adanceasca si mai mult noaptea. Pentru voturi. Probabil. In orice caz, o astfel de atitudine nu mi se pare deloc potrivita. Iar daca treburile stau asa, vituperandu-se de la cel mai inalt nivel impotriva multiculturalismului, ba pardon, impotriva tolerantei, sa nu ne mire prea tare daca va avea loc intr-un viitor nu prea departat o recrudescenta a neo-nazismului in Europa.