Powered By Blogger

sâmbătă, 14 iunie 2014

O problema pe care o are Rusia...

... ar fi, in mod paradoxal poate, aceea ca, desi e o tara mare, cu ambitii imperiale, nu e o tara destul de atractiva pentru ca sa aiba o influenta mai mare in lume. Observati ca influenta Rusiei nu e determinata nici de cultura acestei tari, o cultura mare, extraordinara, nici de dezvoltarea economica intrucat, in plan economic, Rusia castiga in principal din vanzarea unei resurse - gazele naturale, ci de armata. Pentru Rusia conteaza sa aiba o armata puternica si punct. Comunismul, care a avut un caracter revolutionar si care a prins puternic intr-o Rusie crestin-ortodoxa mai mult decat in oricare alt stat crestin, inclusiv ortodox, ar fi dorit sa faca din Rusia o putere care sa fie capabila sa propuna si altora ceva. Acel ceva era comunismul, ale carui radacini nu cred ca trebuie sa le cautam in Rusia. Rusia nu au fost capabila niciodata sa gaseasca in ea insasi ceva pe care sa-l propuna altora, decat forta militara amenintatoare. Pana la urma, aceasta infirmitate morala a poporului rus s-a facut simtita si pe vremea comunismului: comunismul, desi era adanc inradacinat in societatea rusa ajunsese sa nu mai conteze atat de mult pentru rusi. Cel mai mult incepuse sa conteze forta militara, si inca una bruta si agresiva, lucru ce s-a vazut atat in represiunile din  Ungaria (1956) cat si in cele din Cehoslovacia (1968). Pentru Rusia nu mai era atat de important comunismul sau sa fii comunist, ci sa fii de partea ei. Cu alte cuvinte, in acea epoca cel putin, nu era bine, spre exemplu, sa fi fost un comunist francofil, ci trebuia sa fii rusofil, adica de partea Rusiei.

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult: nici acum Rusia nu e capabila sa propuna ceva altora decat rapiri de teritorii si impunere cu forta armata, si, mai nou, constrangeri economice sau chiar amenintari cu caracter economic. E ceea ce s-a intamplat in Ucraina. Relatia Rusiei cu Germania e bazata pe un interes reciproc, legat de resurse naturale. Insa oricat s-ar zbate Rusia, prin eforturi diplomatice consistente, sa aiba o influenta (mai mare) pe plan european, nu poate. Dimpotriva, starneste ingrijorari si respingere. Avand un monopol asupra gazelor, ea cauta sa-si mareasca influenta punand, intr-un mod arbitrar dar evident interesat, un pret mare la gaze pentru tara pe care vrea s-o constranga de a fi de partea ei. Altfel nu poate, decat prin constrangeri de ordin economic sau amenintari de ordin militar. Observati in relatia cu Republica Moldova: Rusia doreste sa interzica importurile de vinuri din Rep. Moldova, pe motiv ca ar fi de proasta calitate(??!!), daca Republica Moldova semneaza Acordul de Asociere si Liber Schimb cu Uniunea Europeana.

Semnificativ pentru faptul ca Rusia nu gaseste in ea insasi ceva care sa-l propuna lumii, pentru ca sa conteze in lume si altfel decat prin forta bruta a armelor si altele de genul asta, este ca dupa caderea comunismului nu a reusit sa faca o reforma reala a societatii (Gorbaciov incercase ceva dar nu a mai apucat sa faca datorita puciului) ca acum sa traga tot mai mult spre comunism si sa aiba in frunte un fost kaghebist, lucru care, din start, o face nefrecventabila. Rusia trage spre comunism din lipsa de altceva sau, mai exact, pentru ca nu cunoaste mai bine altceva. Tarismul s-a dovedit revolut, de aceea a si ajuns sa fie inlaturat: absolutismul monarhic isi incheiase cursul in Rusia. Iar altceva in afara de comunism nu a fost, din pacate. Asa se face ca generatiile actuale cunosc mai bine comunismul si se intorc spre el dintr-o frica de a pasi in necunoscut, ca sa zic asa. E clar ca e vorba de frica: rusilor le e frica de capitalism si nici nu-l inteleg prea bine, ceea ce nu e de mirare dupa atatia ani de comunism si intoxicare cu propaganda comunista, la care a fost supusa in mod sistematic populatia.

Rusia e o tara care nu a crezut prea mult nici in cultura sa, nici in ortodoxie, ca ar putea sa conteze cu adevarat aceste lucruri, ca ar putea fi vectori importanti prin care Rusia sa se afirme in lume. Dimpotriva, armata convinge si acea intrebare retorica a lui Stalin: "Cate divizii are Papa?" exprima o conceptie despre forta profund inradacinata in sufletul poporului rus, macar ca Stalin era georgian.

Rusia nu are nevoie de Ucraina. Nici de Crimeea. Nu a mai avut nevoie demult de acestea... si cel care si-a dat seama prima data de acest lucru a fost Mihail Gorbaciov. Rusia, astazi, traieste socul psihologic legat de faptul ca Ucraina nu ar mai fi in sfera ei de influenta. Lucrul asta arata cat de nepregatita este Rusia pentru a se adapta la vremurile moderne. Lor li s-a inoculat ca fiind ceva sacru politica de extindere a Imperiului Rus a lui Petru cel Mare, sub egida panslavismului, aparut mai tarziu, dar care era in consinanta cu aceasta linie. Paradoxul a fost ca aceasta politica nu a adus Rusia prea departe, nici nu a apropiat-o de Occident (caci scopul lui Petru cel Mare asta era), ci dimpotriva: a facut ca respingerea Occidentului sa fie si mai mare. Cu alte cuvinte, Occidentul a trecut de la indiferenta, la respingere fatisa! Iar acum socul cel mare pe care il traieste Rusia zilelor noastre este ca trebuie sa renunte la aceasta politica ce se dovedeste pe zi ce trece tot mai caduca. O politica pe care, dintr-o anumita lene intelectuala, rusii (si ma refer aici in special la factorii responsabili, de decizie) nici nu si-au pus vreodata problema s-o schimbe!

marți, 3 iunie 2014

Problema

Cred ca nu sunt multi oameni care isi dau seama ca problema de baza a Romaniei nu e coruptia sau nerespectarea legilor tarii. Mie mi-a atras atentia o remarca facuta de Monica Macovei, si anume "cum iesim din noroi?" in ideea ca "suntem in noroi dar privim la stele". Abordarea aceasta cum ca ar fi vorba exclusiv de coruptie si nerespectarea legii e accesibila oricui: nu exista coruptie in tara asta? Nu exista corupti? Si atunci? Foarte multi oameni probabil ca asa gandesc, altii poate ca isi dau seama ca o asemenea argumentatie parca n-ar exprima tocmai bine realitatea, dar nu pot sa spuna ce anume lipseste, altii poate ca sunt nemultumiti de atata "zanganit de catuse"... Pentru ca niciuna dintre abordari nu merge la cauze, cred eu, si nu incearca sa explice fenomenul... Pe de alta parte, cu atata lupta anticoruptie si nu se imbunatateste substantial situatia economica, lucru care nemultumeste pe multi si pe buna dreptate. Chiar m-am gandit ieri la astfel de lucruri in timp ce faceam o plimbare in parc si incercam sa vad care este de fapt... problema... Si asa am identificat trei chestiuni, ca sa le zic asa, principale:
  1. Nu stim sa utilizam eficient capitalul, indiferent de ce capital ar fi vorba, indiferent deci de natura sa (capital financiar, uman, etc). Spun "nu stim" pentru ca eu cred ca toata lumea trebuie sa inteleaga ca a utiliza eficient capitalul este o stiinta pe care nu multi o poseda, nu multi au talent la asa ceva. Ca sa fiu si mai clar: nu e totul sa ai cutitul si furculita. Mai trebuie sa stii sa le si utilizezi. Ca daca nu stii, atunci, sigur, iti vine mai usor sa iei friptura cu mana si s-o duci la gura.
  2. Nu avem suficienta cultura economica - si aici ma refer la faptul ca nu prea citim lucrarile celor mari. Dar nu ca pe un roman, ci gandind la ideile care sunt acolo, luand aminte la contextul in care au fost scrise, la ce solutii aduc, la ce anume propun. In tara noastra sunt oameni care nu au bani sa-si cumpere aceste carti (ca sunt si scumpe), dar care ar dori sa le citeasca. Si sunt oameni care au bani, chiar ar trebui sa le citeasca, dar, in schimb, nu prea citesc... Spre exemplu, cati citesc (dar la modul aratat mai sus) lucrarile lui Milton Friedman, Krugman, Keynes etc si cati mediteaza serios asupra ideilor continute in aceste opere? Cati inteleg, spre exemplu, ce inseamna neoliberalism, ce semnficatie are? De aceea noi mai mult improvizam. Mergem pe fantezie si improvizatie, lucru ce se poate explica prin caracterul latin al poporului nostru, dar asta nu inseamna ca e si corect, ca intelegem corect lucrurile sau ca le-am aplica corect.
  3. A treia chestiune ar fi legata de faptul ca Romania, cred ca inca de la 1848, copiaza ce fac altii, mai cu seama tarile mai dezvoltate si civilizate, dar fara ca cei care propun o astfel de tratare sa mai si treaca aceste idei luate din alta parte si prin filtrul mintii lor, sa vada ce se potriveste si ce nu, cum ar trebui eventual adaptat un lucru pentru ca sa se potriveasca la realitatile de aici, sau poate ca unele nu ar trebui adoptate aici pentru ca nu sunt indeplinite anumite conditii care, in alta parte, sunt indeplinite. De pilda, Parlamentul a adoptat Tratatul de Guvernanta Fiscala rapid, fara sa ne punem problema daca e potrivit pentru tara noastra, daca nu cumva se aplica foarte bine doar tarilor din Zona Euro, unor economii puternice si dezvoltate, unor tari cu PIB-ul foarte mare in comparatie cu al nostru, unor tari care au acumulat datorii foarte mari, ceea ce nu e cazul Romaniei. Ma gandeam si la ideea de abordare regionala, asta in legatura cu revizuirea Constitutiei, avansata de Liviu Dragnea, din care am inteles ca ar da posibilitatea regiunilor de a atrage fonduri europene. Insa fara o demonstratie foarte clara ca, in felul acesta, s-ar optimiza atragerea acestor fonduri, mai nimic despre ce institutii ar trebui create la nivel regional in vederea indeplinirii unui asemenea deziderat. Cu alte cuvinte, o superficialitate de la un cap la altul.
Or, aceste lucruri, as zice eu, sunt cu adevarat importante! Daca vrem sa iesim din noroi. Pentru ca doar lupta anticoruptie, lupta anticoruptie in sine, mi-e teama ca nu va realiza mare lucru si nici nu ne va scapa de saracie. Mi-e teama ca saracia se va adanci daca nu creste eficienta utilizarii capitalului. Ce mai trebuie inteles, cred eu, este faptul ca ineficienta e un mare pericol! Nu numai pentru tarile mai slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, dar si pentru tarile dezvoltate. Si chiar ma intrebam daca nu cumva situatia actuala din Uniunea Europeana nu este oare, in realitate, marcata de o grava ineficienta economica, care se manifesta si la nivelul tarilor dezvoltate si care perturba grav, economic si social, intreaga Europa. De ce spun "si social"...? Este optim din punct de vedere social ce se intampla in zilele noastre in Europa...? Eu cred ca nu. Uitati-va, spre exemplu cum investitiile au cunoscut o scadere in toata Europa, cum investitorii stau parca intr-o interminabila expectativa, cu rate mari la dobanzii si inflatie mica. In aceasta lume sunt foarte multi bani. Are balta peste, cum spune romanul. Insa acest imens capital financiar nu e folosit cum trebuie. Cei care il poseda prefera deseori rate mari ale dobanzii reale, iar castigurile, daca le putem spune asa, desi suna jalnic, care le obtin de pe urma unei astfel de stari de lucruri sunt suficient de mari si de aceea e convenabil sa tii banii "la ciorap", iar finantarea se face greoi. Pe de alta parte, lor nu le convine, din motive lesne de inteles, o inflatie mai mare: pentru a nu pierde. Dar, pe de alta parte, ineficienta se agraveaza. Interesant de citit Friedman rule, apropo de combaterea ineficientei. Nu ma voi avanta atat de tare incat sa spun ca asta ar fi si solutia. Insa sunt cateva idei de luat in seama acolo, ridica o problema, ne indeamna sa meditam...