Powered By Blogger

duminică, 28 octombrie 2012

Pierdere de prosperitate

Apropo de USA, am vrut de mai demult sa pun pe blog acest articol pe care l-am citit in MSN Money si pe care vi-l recomand:

Is the economy a lost cause?

Cand vorbim de economie, vorbim de politici, mai putin de individ. Eu nu spun ca individul n-ar fi important, n-as vrea sa fiu gresit inteles. Numai ca unii au tentatia de a raporta totul la individ, sub influenta... individualismului, daca se poate spune asa. Este important, desigur, si omul. Dar deosebit de importante sunt si politicile, care nu trebuie neglijate, pentru ca astfel de politici pot influenta in bine sau in rau viata oamenilor. In articolul de mai sus, autorul, Anthony Mirhaydari, ne da un grafic:
La care, cred eu, trebuie meditat. El arata pierderile in crestere economica suferite de USA, de-alungul timpului: din 1972 PIB-ul US s-a aflat sub rata de crestere a perioadei anterioare (1950-1972). Dupa cum se vede, odata cu trecerea anilor nici vorba ca PIB-ul sa revina si sa atinga rata de crestere din perioada 1950-1972 (cu o mica exceptie, prin'79): se observa usor accentuarea decalajului fata de perioada anterioara. Graficul arata cu claritate ca problemele economiei americane au inceput odata cu Criza Petrolului din 1973, dar nu atat aceasta criza a fost de vina. Criza a fost doar un factor ce a determinat o scadere, nimic mai mult. Daca doriti, putem sa facem abstractie de aceasta criza, ca si cum n-ar fi fost, ca sa fixam ideile. Si atunci ce a determinat scaderea? Politicile! Politicile economice care au inceput sa se aplice! Si anume de cand au inceput sa se adopte metode neoclasice in economie. Foarte interesant este ca, incepand din '72-'73, dupa o usoara scadere, a urmat o tendinta de crestere ce a permis PIB-ului sa atinga rata de crestere anterioara (in grafic se vede ca asta s-a intamplat prin '78-'79). Dupa care au urmat iar descresteri care s-au amplificat in vremurile din urma. De observat ca, incepand inca din mandatul Presedintelui Carter, continuand apoi cu Presedintele Reagan, deci de cand au inceput sa se aplice politicile economice neoliberale, descresterile, pierderile de prosperitate, in economia americana s-au amplificat! Si atunci de ce nu un recurs la economia keynesiana, care a dat rezultate si care a permis dezvoltarea puternica a USA, dupa razboi, si a intregii Europe?

vineri, 26 octombrie 2012

Mircea Malita si Clubul de la Roma

Un interviu deosebit de interesant in Romania Libera:
Interviu cu primul român membru în Clubul de la Roma: UE, ameninţată să se rupă în bucăţi
Il recomand a fi citit integral si in original.
Se reliefeaza rolul statului:
"Sunteţi primul român care a interferat cu Clubul de la Roma, iar modul de lucru şi previziunile vă sunt suficient de familiare. Spre deosebire de precedentul raport, care viza perioada 1972-2012, concluziile documentului care se referă la următorii 40 de ani trag noi semnale de alarmă cu privire la evoluţia omenirii. Rămâne, totuşi, loc şi pentru optimism sau timpul pentru aşa ceva a expirat?
M.M.: Raportul vechi a zguduit lumea. Noul raport este unul cuminte, aşezat, plin de documentaţie utilă. Îmi place că sesizează câteva lucruri pe care le anunţă însă cu multă reţinere şi prudenţă. De exemplu, conţine două idei sau tendinţe care se regăsesc acum în toate rapoartele asupra viitorului. Una este aceea că statele trebuie să-şi recapete autoritatea şi că trebuie să iasă din zona asta de interdicţie şi degradare care le-a urmărit cam de 30 de ani încoace. Se afirma că statul e prost, că abuzează, că e birocrat, că e împotriva individului şi alte chestii de felul ăsta. Ca efect, statele au fost turtite, sărăcite, slăbite, li s-au luat atribuţii până la punctul de a nu putea aplica răspunderea lor primordială, adică promovarea interesului public.
Este criza economică un factor care influenţează începutul schimbării de paradigmă?
M.M.: Absolut. Dacă ceva a scuturat o mentalitate care se aşezase şi care prinsese coajă, începând să umble la rădăcină, aceasta a fost criza. Puneţi statul şi lăsaţi-l să-şi facă treaba! El răspunde de interesul public! Privatul e foarte important, lasă-l acolo, dar el nu construieşte şcoli, nu face grădiniţe, nu face spitale, nu rezolvă medicina şi educaţia omului, nu face şosele. Astea, toate, ţin de interesul public şi fiecare cetăţean depinde, în fond, de funcţionarea acestui stat.
Pare un reviriment al stângii?
Statul s-a compromis în mod sinistru în timpul fiecărei dictaturi, când statul nu mai e stat, ci un captiv, e furat de la populaţie şi e jucat după dorinţele şi toanele unui tiran sau ale unei clici. Ăla nu e stat veritabil, e ceva ce pare odios. Dar e odios cel care l-a furat şi care l-a degradat. Prin urmare, el (Raportul Clubului de la Roma pe 2012-2052 - n.r.) spune că statele trebuie să fie altfel, să fie mai puternice, mai active. E vorba de revenirea la autoritate. A doua idee a Raportului face referire la capitalism. Dacă critici unele lucruri din economia capitalistă ţi se zice că negi sistemul, aşa că toată lumea este atentă să nu vorbească împotriva capitalismului. Ei bine, Raportul nu vorbeşte contra capitalismului, dar imaginea pe care o prezintă este aceea a unei grădini înecate în buruieni şi care trebuie plivită pe margine. Se susţine că acolo unde se fac excese, jafuri, acolo unde se introduc principii greşite în ceea ce priveşte circuitul bănesc, acolo este nevoie de un anumit control.
Şcoala de la Chicago chiar nu mai are şanse în paradigma asta nouă.
M.M.: Şcoala de la Chicago a vrut să elimine total statul şi a evoluat concomitent cu degradarea lui. Dar dacă accepţi statul înseamnă să accepţi un stat responsabil ca lucrurile să meargă cinstit. Nu e vorba atât de distincţia privat-public, e vorba să nu fie încălcate interesele fundamentale ale oamenilor, să nu se ajungă la crize. Dar numai pentru că s-a intrat în criză şi-a dat lumea seama că, lăsată singură, piaţa face boacăne. Ideea asta e prinsă în Raport, dar cu prudenţa necesară. Eu cred că, cu vremea, aceste chestiuni vor deveni explozive şi se vor spune cu gura plină, în aşa fel încât statul să fie stat, interesul public servit, iar fanteziile şi excesele fantastice şi fraudate să fie puse la punct. Aş mai spune că Clubul de la Roma este suficient de înţelept să înţeleagă faptul că ideile astea au început să prindă şi în literatură, în cea americană de exemplu, şi să fie spuse din ce în ce mai bine şi mai clar. Noi trebuie să ne aşteptăm ca aceste idei să aibă un curs ascendent în lume." (subl. mea)
Iata ce spune si despre SUA:
"Alegerile din SUA sunt aproape. La jumătatea mandatului lui Obama, aţi dat un interviu în care îl portretizaţi ca pe unul dintre oamenii care vor marca istoria Americii şi a lumii. Însă tot cu acea ocazie spuneaţi, textual, că „noi numai după 2012 vom şti care e tonusul vieţii internaţionale". La ce fel de „revoluţie" vă aşteptaţi într-un posibil ultim mandat al preşedintelui SUA?
M.M.: Toată omenirea aşteaptă "the big shift", marea schimbare. Asta ar fi echivalent cu renunţarea la prejudecăţi şi la abordările ficţionale, bazate pe mituri şi, deci, revenirea la realism şi raţionalitate, în acelaşi timp la modestie şi cinste. Problema are un fond etic. De când e lumea se ştie că prin lăcomie şi prin aroganţă pierzi.
Depinde, unii câştigă chiar foarte mult.
M.M.: Da, dar pentru moment. A la longue nu se poate. Lumea are nevoie de stabilitate, nu de iarmaroc. Or, pentru asta tebuie să fie cineva de veghe.
Aţi fost ambasador în Statele Unite într-o perioadă extrem de interesantă, perioada Reagan. La momentul la care vorbim mai depind de America la fel de multe, pe plan global, comparativ cu situaţia de acum trei decenii? Pe termen lung, Clubul de la Roma face trimitere la avântul câtorva state emergente şi la un anumit tip de stagnare a SUA.
M.M.: Ca indici, America este foarte afectată de criză. Din acest motiv, poziţia ei se clatină şi mereu se vorbeşte de o mutare a supremaţiei în lumea marilor puteri spre China. După câte ştiu eu - şi cunosc mentalitatea americană pentru că am stat acolo cinci ani la Naţiunile Unite şi trei ani ca ambasador - adevărata lor filosofie este pragmatismul. Ei sunt oameni practici. Când au văzut că au greşit ceva, se reorientează fără a crâcni. Am văzut cum un neoliberal, cunoscut ca autoritate a curentului, a devenit brusc apărător al ideii de stat, de control, de piaţă reglementată. El, aproape disperat, spunea că dacă nu restauraţi statul se duce naibii supremaţia americană în anumite domenii. Americanul, ca nici o altă naţie, dacă vede că a greşit, nu începe să plângă, ci înţelege şi acţionează în consecinţă. Nu ar fi de mirare ca tocmai acest lucru să se întâmple de acum încolo, dar nu cu oricine, nu cu conservatorii. De la ei nici o speranţă. Sigur că acord în continuare credit potenţialului extraordinar al acestei ţări şi oamenilor ei."

Nu e usor de spus cum va arata viitorul... Eu cred ca trebuie tinut seama si de factorul uman, ma refer in special, desigur, la tinerele generatii crescute intr-un alt spirit decat cele varstnice. Orice epoca are spiritul ei propriu si tocmai acest spirit, al unei noi perioade, ar trebui sa-l intelegem si sa-l analizam mai bine. Din aceasta cauza e dificil (inca?!) sa spunem cum vor fi relatiile interumane peste 50 de ani, intr-o lume care, daca nu ne place sa spunem ca se globalizeaza, se apropie cat mai mult, iar tehnologia inalta joaca un rol deosebit de important in ceea ce priveste dezvoltarea acestui fenomen. O constiinta comuna pe plan mondial? De ce nu? Este foarte posibil... De asemenea accesul la informatie e mult mai rapid si va fi, foarte probabil, si mai rapid in viitor intrucat valorile stiintifice, culturale, etc apartin intregii umanitati. 
"Spuneţi asta într-un moment în care Uniunea Europeană accelerează procesul de integrare. Consideraţi proiectul UE unul ratat sau, cel puţin, unul cu o viaţă care nu poate fi prea lungă?
M.M.: Una este să concepi cooperarea mai strânsă între state, legăturile dintre ele, respectul reciproc sau urmărirea unui câştig mai bun prin coaliţie. Da, toate sunt bune, minus un singur lucru: există un prag, de care UE s-a lovit deja, cel cultural. Cultura nu se integrează. Are limbă, tradiţii, obiceiuri, folclor propriu. Până şi meniul este unul cu specific cultural. Oamenii mănâncă diferit, îşi concep viaţa diferit. Astea nu se integrează. Păi, dacă te apuci să integrezi ceea ce nu se poate integra devine o aventură perdantă."
Da, dar depinde ce intelegem prin a integra... A integra sub imperiul unor legi comune, care sa fie comune tuturor, e una. Si a lasa ca un proces sa se desfasoare liber e cu totul altceva. Spre exemplu ma uitam pe unele site-uri de moda, un fel de democratie a modei, daca se poate spune asa. Multe tinere si tineri, de pe intreg mapamondul, care isi arata fantezia in aceasta privinta, expunand felul in care se imbraca. Daca ne uitam cu atentie vom observa nu numai deosebiri. Elementele comune sunt prezente in felul in care se imbraca aceste tinere, reflectand un anumit spirit ce tine de epoca noastra. Nu e vorba de uniformitate, desi... intr-un fel acest spirit, de care vorbeam, uniformizeaza. Spre exemplu, si la noi cati se mai imbraca, ca sa mearga pe strada, in portul nostru popular? La festivalurile de muzica folclorica, la astfel de concerte, sau la o emisiune de muzica populara, la televizor, mai vezi asa ceva. In rest, nu prea... Eleganta vestimentara, de toate zilele, incepe sa capete un alt sens fata de ce era in urma cu 30-40 de ani. UE are un mare defect pentru ca incearca prin aceasta integrare, determinata de legi, sa impuna o uniformizare fortata, din toate punctele de vedere, tuturor statelor membre. De aceea in UE totul trebuie sa fie corect. Adica nimic original, nimic nelegiuit, imoral, cumplit, nimic fara precedent, nimic imprevizibil, nimic gigantic, totul opus unei mari imaginatii. Totul trebuie sa fie normal, prea normal. Adica totul trebuie supus normelor - full stop. Nu esti supus, ia sa vezi cum vine Comisia Europeana, Dl. Barroso personal, si te trage de urechi, de nu te vezi!!! Aceasta integrare fortata are urmatorul efect psihologic: "Da, dar stii ceva, eu mananc diferit". Poate si din cauza asta euro ne dezbina, cum spunea Stiglitz, in loc sa ne apropie, cum ar fi firesc.  

joi, 25 octombrie 2012

Despre Bubbles si Bani!

Un excelent articol semnat Paul Krugman:

Things That Aren’t Bubbles

pe care va invit sa-l cititi!

luni, 22 octombrie 2012

Pentru cei care iubesc arta...

... le propun:
Galleria Borghese
Eu cred ca merita! Voi pune aici, spre exemplificare, cate ceva:

Bernini


Titian

duminică, 21 octombrie 2012

Un sondaj despre tinerele de 20-25 de ani

Iata ce am citit in Gandul:

Care sunt nemulţumirile tinerelor cu vârste între 20 şi 25 de ani - STUDIU

Se arata, printre altele, ca:

"Majoritatea tinerelor cu vârste cuprinse între 20 si 25 de ani doresc să devină independente financiar, să aibă o carieră împlinită şi o viaţă sexuală satisfăcătoare, arată rezultatele unui sondaj realizat de Sky Atlantic HD, în Marea Britanie, cu ocazia premierei filmului "Girls" de Lena Dunham.

Cu toate acestea, o treime dintre femeile cu vârste cuprinse între 20 şi 25 de ani încă locuiesc cu părinţii, în opt din zece cazuri acestea ajungând chiar să împrumute bani de la părinţi pentru a-şi asigura strictul necesar, în condiţiile în care, acelaşi raport arată că veniturile obţinute de majoritatea celor de sex feminin din această categorie de vârstă sunt insuficiente, informează dailymail. co.uk.

De asemenea, patru din zece femei între 20 şi 25 de ani recunosc că nici cariera, nici situaţia finanicară sau proiectele pe termen lung nu sunt concrete şi satisfăcătoare, iar jumătate dintre acelea care au un serviciu stabil mărturisesc că acesta nu are nicio legătură cu pregătirea lor şi că se tem că, în condiţiile în care ar aştepta să se ivească un post care să li se potrivească, nu s-ar putea întreţine fără ajutor.

Acelaşi studiu a mai evidenţiat că majoritatea femeilor cu vârste între 20 şi 25 se declară nemulţumite de experienţele lor sexuale, 43% dintre paricipantele la sondaj spunând că, de-a lungul timpului, au făcut "greşeli în relaţii" -43% dintre respondente au numit ca greşeală alegerea nepotrivită a unui partener, 40% au spus că au făcut cheltuieli necugetate, alte 38% au mărturisit că au acordat multă încredere unor persoane care nu meritau, în timp ce 26% dintre participantele la studiu au spus că una dintre cele mai mari greşeli făcute până la acea vârstă a fost aceea legată de alegerea carierei."(subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

 

miercuri, 17 octombrie 2012

Euro dezbina Europa...?

Iata ce arata un articol din Gandul:

Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru Economie: EURO "NU ESTE BUN PENTRU PACE"

Se arata ca:

"Euro îi divide pe europeni şi "nu este bun pentru pace", a afirmat americanul Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru Economie într-un interviu apărut luni în cotidianul Handelsblatt, relatează AFP. 

"Toţi observatorii externi sunt de acord că euro şi politica de salvare a euro divizează în acest moment europenii. Este vorba despre diviziuni între state, dar şi în interiorul statelor, unde curente extremiste şi naţionaliste devin mai puternice. Nu este benefic pentru pace. În ansamblu, euro a fost contraproductiv", a afirmat Stiglitz.
"Situaţia actuală este instabilă. Aceasta va conduce fie la o mai mare integrare, fie la mai puţină. Este posibil ca părinţii fondatori să fi avut dreptate (să creeze euro), dar ei şi-au imaginat cu siguranţă o evoluţie naturală spre o uniune politică şi nu o uniune forţată pentru a evita un dezastru", a adăugat acest reprezentant al curentului neo-keynesian, care a fost recompensat în 2001 cu premiul Nobel pentru Economie.

Totodată, Joseph Stiglitz a salutat acordarea, vineri, a premiului Nobel pentru Pace Uniunii Europene. "UE a fost creată ca un proiect al păcii şi a asigurat pacea în Europa. Aşa că merită premiul", a afirmat el. Totuşi, "UE nu este acelaşi lucru cu zona euro", a subliniat acesta."


DE citit si:

Premiul Nobel pentru economie a fost câştigat de americanii Alvin Roth şi Lloyd Shapley 

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor. 

luni, 15 octombrie 2012

duminică, 7 octombrie 2012

Colaborarea iresponsabila

Iata un articol foarte interesant, merita citit, de pe blogul lui Paul Krugman din The New York Times:

How Capital Went Into the GIPSIs

Voi reda acest articol integral pentru ca el descrie un fenomen economic de la care a pornit criza economica si financiara din Europa. Iata ce spune Dl. Krugman:
"A correspondent asks a good question: when I say that lots of money flowed into Spain and other peripheral economies during the bubble years, what kind of capital flow are we talking about?In brief, you should think of it as largely taking the form of bank-to-bank lending. E.g., German Landesbanken buying covered bonds issued by Spanish cajas, with the cajas in turn using the money to finance real estate purchases. Other forms of cross-border investment, like direct investment by corporations, were a fairly minor feature. That’s also why the flip side of those capital flows was a sharp rise in Spanish private-sector debt.I’d like to post a good chart, but I haven’t found a clean presentation of the data.

If anyone knows how to do this, let me know! But the basic story seems clear.

And by the way, this makes it quite clear that to the extent that you want to talk about irresponsible behavior, it was really a collaborative, trans-European project. German bankers knew what the Spanish banks were doing, and in fact took on quite a bit of the risk directly by accepting real estate as collateral."

Interesant, nu? Toata povestea asta are un talc... De observat ca fluxurile de capital catre Spania si alte economii periferice, during the bubble years, au constat in imprumuturi de la banca la banca, si Paul Krugman da un exemplu ce descrie cum s-au petrecut lucrurile. In felul asta s-au finantat tranzactiile de pe piata imobiliara. Insa e de remarcat faptul ca precizeaza ca alte forme de investitii transfrontaliere, cum ar fi investitii directe ale corporatiilor, au fost foarte mici, nesemnificative. Citind asta ma gandeam ca noi, Romania, tot vrem sa atragem investitii straine... FMI ne tot indeamna sa facem privatizari, eu asa am inteles... A fost foarte recent si o privatizare esuata, cea a Oltchim, nu? Dar, dupa cum se vede, interesul corporatilor, al marilor corporatii de a investi catre periferie nu prea... Nu prea e... Sa luam cazul Spaniei in bubble years (dar, de observat, ca nu numai al Spaniei): de ce nu au investit corporatiile din centru (catre periferie)? Probabil, foarte probabil ca nu au avut interesul s-o faca. Trebuie sa ma felicit: invat ceea ce stiam de multa vreme. N-as vrea sa par lipsit de modestie, dar lucrul asta il intuisem cu multa vreme inainte... E clar ca economiile periferice aveau si au nevoie de investitii ale unor firme puternice de la centrul Uniunii, centru dezvoltat economic. Au preferat, in schimb, un asa zis ajutor sub forma creditului care a dus la crearea bubble-lui. Iar astfel de fluxuri de capital au inceput sa se regaseasca in debitul sectorului privat...
"German bankers knew what the Spanish banks were doing, and in fact took on quite a bit of the risk directly by accepting real estate as collateral."
Cred ca e de luat aminte...

Care este filozofia monetara a Uniunii Europene...?

Oferta de moneda

Milton Friedman - Scoala de la Chicago
 - Oferta de moneda este exogena, adica rezulta dintr-o actiune deliberata a autoritatilor monetare. Ea este independenta de cererea de moneda a agentilor economici.
Kaldor (conceptia keynesiana)
- Oferta de moneda este endogena, in sensul ca masa de moneda existenta nu este rodul unei actiuni deliberate a autoritatilor monetare, ci este fundamental determinata de cererea de moneda a agentilor economici. Banca Centrala nu are, de fapt, posibilitatea, in calitate de ultim creditor, de a-i refuza sistemului bancar moneda care ii este necesara pentru a raspunde nevoilor economiei.
Ma tot gandeam la aceste lucruri citind cartea lui Jacques Valier - Scurta istorie a gandirii economice de la Aristotel pana azi, la care am mai facut referire pe blog, si unde le veti gasi expuse. Aceste aspecte capata o mare actualitate acum, in perioada de criza economica si financiara, care se resimte acut - vezi cazul Spaniei, dar si pentru faptul ca se vorbeste tot mai des de bugetul UE si federalizarea UE. Daca vom privi cu atentie la cele doua puncte de vedere de mai sus, observam ca ele nu numai ca sunt diferite, dar implica doua cai diferite de abordare a problemei. Dupa parerea mea, discutand lucrurile la nivel UE, pentru ca e vorba de Zona Euro in ansamblul ei si de tarile din aceasta Zona, daca emisiunea de moneda nu corespunde cererii de moneda a agentilor economici incepem sa avem probleme, in sensul adancirii crizei. O alta problema, dupa parerea mea, ar fi ca UE nu este omogena din punct de vedere economic - tari cu o dezvoltare economica inegala: dezvoltare economica mai mare in centru, mai slaba la periferie. Pentru tarile mai slabe, avand in vedere ca ele tind catre dezvoltare si reducere a decalajelor, cererea de moneda ar putea fi semnificativa, oferta trebuind sa satisfaca aceasta cerere mare. Insa asta ar insemna inflatie mare in centru (dupa o idee a lui Paul Krugman).Vreau sa spun ca daca oferta de moneda (euro, in cazul nostru) este scazuta, in conditiile austeritatii, lucrul asta va afecta tarile mai slabe, de la periferie. Pericolul mare pe care il reprezinta austeritatea pentru UE si Zona Euro este, in opinia mea, tocmai faptul ca oferta de moneda ar putea sa se situeze sub cerere, nu peste. Deci sa fie prea mica in raport cu cererea. In felul asta tarile de la periferie vor fi puternic afectate (negativ, bineinteles) din lipsa de bani, ele neavand performantele economice necesare de a face fata, in felul acesta, situatiei. Dar o ajustare, ca sa zic asa, a ofertei de moneda la cererea de moneda, in UE, este absolut necesara pentru subzistenta Uniunii Europene. Friedman credea ca, pe termen lung, "productia si ocuparea fortei de munca nu depind decat de cantitatea si combinarea factorilor de productie si ca emisiunea monetara nu are niciun efect asupra lor". Dar cantitatea si combinarea factorilor de productie depind si de bani, resurse financiare, mai ales daca avem in vedere aspectul cantitativ. Ar fi greu de presupus altfel... Fara resurse financiare suficiente atat productia cat si ocuparea fortei de munca se situeaza la un nivel scazut. Practic, ar rezulta o subocupare cronica a fortei de munca, un somaj masiv, cum vedem in Spania dar  trebuie tinut cont ca si somajul in UE e destul de mare, 11,4% - record, dupa cum ne spune Corina Cretu. Or, cresterea somajului nu poate decat sa afecteze negativ PIB-ul UE, deci cresterea economica a UE. In asemenea conditii subzistenta UE e pusa in pericol intrucat austeritatea nu numai ca nu conduce la crestere economica (dimpotriva!) dar produce subdezvoltare economica catre periferia UE, cu consecinte politice deloc fericite. Iar fara debuseuri, economia tarilor dezvoltate se sufoca. Contradictia aceasta e de natura sa nenoroceasca intreaga Uniune Europeana. Ceea ce ma deranjeaza pe mine este faptul ca discutiile privind federalizarea UE, uniunea politica, nu tin cont de aceste aspecte economice. Adica e ca si cum ai crede ca numai prin federalizare s-ar rezolva toate problemele si ar putea sa fie salvata Uniunea Europeana. Lucrurile nu cred ca stau  chiar asa deoarece nu se tine cont de aspectul economic si nu se vorbeste nimic despre politicile economice potrivite pentru subzistenta UE. Lucrurile acestea sunt trecute cu vederea. De aceea solutiile pe care le vedem, daca se pot numi solutii, sunt adeseori simpliste.

Rule of law vs.Rule by law


O chestie foarte interesanta pe care am citit-o in Wikipedia, la capitolul discutii:

Talk:Rule of law

Se arata, printre altele, ca:

"In the section on Chinese interpretation of the rule of law the page states that the communist regiem takes the stance they the gov rules "by law" instead of "of law". This I feel is an important distinction and needs to be claified. Im having trouble making a distinction between any government making laws of any kind that restrict the free movement of peoples and a system where there is a lack of "rule of law". A monarchy can make a new law that taxes water wells. The king might be taxed since he has a water well. A totalitarian gov may pass a law removing all Jews to labor camps. Would not the Arian germans be also subject to the "rule of law"

I guess that I just dont understand the benefits of 'the rule of law", beyond a 18th century european monarchy.

Very good point. I guess the current work does miss something, which to people in common law countries might be common but not to people in "rule by law" countries. From what I learnt in university, "rule of law" does include the concept of the purpose of law which is distincted from the concept the law is a tool to govern the country and to manage people. By saying that, I have asked couple of lawyers from China what is the purpose of the law. They all answered me the law is the tool to govern the country and to manage society orderly, and everyone include the government supposed to be equal in front of law. So, is that a "rule of law"? They are talking about no one is immune to law too. What is the distinction then? Dayten (talk) 14:26, 31 December 2010 (UTC)" (subl. mea)

Bineinteles, trebuie citit si:

Rule of law

Voi cita numai un pasaj, si anume despre cum e definit conceptul de Rule of law la Natiunile Unite:

"The Secretary-General of the United Nations defines the rule of law as:[42]

a principle of governance in which all persons, institutions and entities, public and private, including the State itself, are accountable to laws that are publicly promulgated, equally enforced and independently adjudicated, and which are consistent with international human rights norms and standards. It requires, as well, measures to ensure adherence to the principles of supremacy of law, equality before the law, accountability to the law, fairness in the application of the law, separation of powers, participation in decision-making, legal certainty, avoidance of arbitrariness and procedural and legal transparency."

De citit si...:

Rechtsstaat

Unrechtsstaat

Desigur, recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor. Interesant.