Powered By Blogger

vineri, 31 decembrie 2010

La multi ani!!

Numai bine si multa sanatate in 2011 tuturor!!
Sa speram ca 2011 va fi un an mai bun decat 2010 din toate punctele de vedere!
Si multa fericire!

Si va propun sa ne distram si sa ascultam o muzica frumoasa! Sper sa va placa!













joi, 30 decembrie 2010

Razboiul UE cu medicina naturista

Iata, in acest sens, un articol din Romania Libera:

UE va interzice din 2011 sute de remedii naturiste

In articol se arata ca:
"Sute de preparate din plante medicinale vor fi interzise de la vânzare anul viitor în Marea Britanie în baza a ceea ce militanţii din domeniul medicinii naturiste consideră a fi o lege europeană ''discriminatorie şi disproporţionată'', scrie în ediţia sa de joi cotidianul britanic The Independent, citat de Agerpres.
Cu patru luni înainte de intrarea în vigoare a legii la nivelul UE, mii de pacienţi se vor confrunta cu pierderea unor preparate din plante medicinale folosite de decenii în Regatul Unit.
De la 1 mai 2011, produsele tradiţionale din plante medicinale trebuie să aibă autorizaţie sau să fie prescrise de către specialistul autorizat de medicină naturistă, respectând astfel o directivă a UE adoptată în 2004. Directiva a fost introdusă ca reacţie la preocupările crescânde referitoare la efectele adverse provocate de unele tratamente naturiste.
Agenţia britanică de reglementare din domeniul medicamentelor, UK Medicines and Healthcare Products Regulatory Agency (MHRA), a emis mai mult de zece avertizări în domeniul sănătăţii în ultimii doi ani, inclusiv în legătură cu aristolochia (planta denumită popular ''mărul lupului''), din care a fost produs un preparat toxic ce a fost interzis, deoarece a provocat probleme renale la două paciente."

Pare foarte ciudat ca, pentru ca sa bei un ceai de musetel sau de menta, trebuie ca doctorul sa-ti prescrie treaba asta (?!) Adica trebuie sa te duci cu reteta semnata de medic?! Abordarea aceasta este, cred, cat se poate de contraproductiva... Sigur, pentru unele plante medicinale, de acord, trebuie, fara indoiala consultat medicul. Unele pot fi chiar otravitoare, deci consumul acestora trebuie sa fie facut pe baza a ceea ce spune medicul. Parerea mea este ca se si exagereaza in treaba asta.  Si, pe buna dreptate:

"Potrivit asociaţiei Alliance for Natural Health (ANH), ce-i reprezintă pe cei care practică medicina naturistă, nici un preparat folosit în medicina chinezească ori în medicina ayurvedică nu are autorizaţie. În Europa, circa 200 de preparate din 27 de specii de plante au fost autorizate, dar există 300 de specii de plante în uz numai în Regatul Unit.
ANH estimează costurile de obţinere a autorizaţiei între 80.000 de lire sterline şi 120.000 de lire sterline pentru o plantă. Asociaţia consideră că este posibil pentru preparate dintr-o singură plantă cu mari pieţe de desfacere, precum echinaceea, un remediu naturist pentru gripă şi răceală, dar îi va aduce la faliment pe micii producători de preparate ce conţin mai multe plante."

De unde se vede ca efectul este falimentarea micilor producatori de preparate pe baza de plante, mai ales ca autorizatiile cu pricina costa si foarte mult! Poate ca UE ar trebui sa aiba o atitudine mai echilibrata in acest sens. Nu toate plantele medicinale sunt vatamatoare pentru organism, daca sunt consumate fara prescriptie medicala sau fara autorizatie. Pe de alta parte ceaiurile toate sunt pe baza de plante, si ceaiul negru, si ceaiul verde, asta ca sa dau numai doua exemple de ceaiuri foarte populare in intreaga lume, nu mai vorbesc de Marea Britanie! Este adevarat ca exista producatori mari de medicamente care vor sa castige de pe urma producerii acestora si care, probabil, se simt discriminati in raport cu micii producatori de preparate pe baza de plante. Totusi un medicament fabricat (chiar si pe baza de plante e una) pe cand un ceai de musetel e cu totul altceva. Asta nu inseamna ca ceaiul de musetel nu ajuta in anumite situatii, dar isi are si limitele lui in ceea ce priveste tratarea unei boli mai grave. Nu cred ca in numele concurentei ar trebui data si aplicata o asemenea lege in UE. Dar iata ce mai spune:

"În baza legii UE, practicanţii de medicină naturistă reglementaţi prin lege vor avea voie să prescrie în continuare preparate fără licenţă. Coaliţia britanică de guvernământ (conservatori plus liberal-democraţi) şi administraţia laburistă precedentă au amânat planurile de introducere a unui act normativ pentru practicanţii de medicină naturistă. Aceasta înseamnă că mii de pacienţi care urmează tratamente naturiste se vor afla în situaţia de a nu mai avea acces la ele. Organizaţii medicale, inclusiv MHRA, au avertizat că măsurile ar putea să-i determine pe pacienţi să obţină remedii naturiste de pe Internet, şi riscul este şi mai mare."

Este evident ca trebuie luate in considerare si riscurile pe care le-ar presupune aplicarea unei asemenea legi. Atat in ceea ce priveste pacientii, dar si in ceea ce priveste activitatea economica, afacerile micilor producatori de preparate naturiste, si asta in conditiile in care UE, actualmente, nu se simte deloc bine din punct de vedere economic, iar protestele isi fac simtita prezenta mai peste tot...
Dar tot atat de adevarat este faptul ca pot sa apara tot felul de escroci care sa pozeze in specialisti in privinta remediilor naturiste si sa profite de buna credinta a populatiei. Pe de alta parte e foarte posibil ca si plantele medicinale, unele dintre acestea, sa dea efecte adverse, iar la unele dintre ele, poate, necunoscute... Intr-un fel este bine, totusi, ca legea introduce o reglementare in acest sens. Din aceasta cauza o asemenea lege trebuie sa exceleze prin claritate, responsabilitate si echilibru, dar si flexibilitate. Pentru ca o lege, chiar venita cu buna intentie si chiar necesara intr-un anumit domeniu, poate, daca conditiile de aplicabilitate ale acesteia nu sunt bine si complet studiate, sa faca mai mult rau decat bine...

vineri, 24 decembrie 2010

Craciun fericit!!

Va urez tuturor un Craciun fericit!!

Numai bine si multa sanatate sa dea Dumnezeu!
Fie ca Nasterea Domnului sa ne aduca in suflet si in minte lumina si bucurie, dragoste si intelepciune!

Cititi si pe WordPress - Motanul Filozof

luni, 20 decembrie 2010

Cateva ganduri despre problema eficientei

Zilele acestea mi-au venit in minte cateva ganduri legate de eficienta. Multi cauta sa fie eficienti, sa castige bani multi. Totusi, cum ar trebui pusa problema? De unde a izvorat aceasta idee de eficienta pe care multi ar incadra-o printre categoriile de gandire liberale? Pe de alta parte eficienta este privita deseori ca fiind legata de performanta. Cred ca putem identifica trei chestiuni:
  1. Daca este necesar sa fi eficient;
  2. Daca poti sa fi eficient tu singur, numai prin tine insuti;
  3. Daca poti sa fi eficient in orice conditii;
Legat de problema nr.1 stateam si ma gandeam daca in societatile tribale notiunea de eficienta are vreun sens. Sunt si acum, in sec. XXI, astfel de societati si omul care traieste acolo pare multumit de viata sa, nu doreste sa si-o schimbe, nu il atrage civilizatia aceasta moderna. Intr-o astfel de societate omul traieste din vanat, pescuit. Defapt, de pe urma acestor ocupatii traieste o comunitate intreaga: tot tribul. In general, daca stiu bine, barbatii participa la vanatoare, femeile stau acasa, in cadrul tribului, si fac mancare, se ocupa de copii. Se poate vorbi oare de eficienta in ocupatia aceasta de vanator, la barbatii tribului? Cine vaneaza mai mult, cine performeaza? Este clar, cred eu, ca si printre barbatii tribului sunt oameni care au talent la vanat, sunt dotati pentru asa ceva - stiu si eu.. miscari rapide, o privire agera, aruncarea sulitei rapid si precis, etc - si poate ca sunt altii care nu au astfel de calitati. Dar ceea ce se vaneaza, ocupatia fiind colectiva, nu poate depasi necesitatile de hrana ale tribului. In caz contrar carnea, lasata mult timp, se strica. Probabil ca, sub acest aspect, nu atat eficienta individuala conteaza, cat cea colectiva in sensul ca barbatii tribului ar trebui sa asigure hrana intregului trib, astfel incat aceasta, pana la o noua vanatoare, sa nu se strice. Ca daca se strica, degeaba ai vanat sau ai pescuit, nu? Deci, practic, in acest exemplu este vorba despre asigurarea necesarului de hrana pentru toti membrii tribului, iar notiunea de eficienta ar avea aceasta limita: este inutil, spre exemplu, sa se vaneze peste necesarul de hrana al tribului, astfel incat sa existe un surplus neutilizat si supus degradarii (carne stricata). In acest sens, mentalitatea in acest trib ar trebui sa fie strans legata de asigurarea (la timp, desigur) necesarului de hrana pentru toti membrii tribului. Ce sens ar mai avea eficienta si performanta atunci? Cu alte cuvinte, nu s-ar pune accent pe eficienta individuala (ce sens ar avea?) cat pe capacitatea colectiva de a asigura hrana intregului trib, in limitele necesitatilor. Observam ca aici nu este vorba de o lupta, ci de o activitate care va intra treptat, treptat intr-o anumita rutina. Sau, daca doriti, e vorba, mai degraba, de lupta omului cu natura, cum s-ar fi exprimat Malraux, si nu lupta omului cu omul. Cu alte cuvinte, una este cand omul se lupta cu diverse intemperii naturale si alta e cand omul se lupta cu un alt om. Sa luam un exemplu. Sa presupunem ca intre tribul de care vorbeam si tribul vecin izbucneste un conflict dintr-un motiv oarecare. Conflict ce conduce la un razboi intre cele doua triburi. Intr-o asemenea lupta fiecare trib doreste sa-si impuna suprematia asupra celuilalt. In asemenea conditii tribul (indiferent care ar fi acesta) are nevoie de luptatori buni si devine esentiala manuirea cu pricepere a sulitei si a arcului, pentru a dobandi victoria. Caci din doua triburi, unul va iesi invingator. Adica un barbat al tribului trebuie sa se antreneze in manuirea arcului si a sulitei, pentru a face fata unei lupte cu tribul vecin. Antrenamentul acesta devine un imperativ. Evident, sunt si alte lucruri: strategii, tactici, care sa te poata face eficient in lupta si sa castigi mai usor. Inca din epoca antica omul a inventat intrecerile sportive in care conta performanta individuala, spre ex.: cine arunca mai departe sulita. Si, bineinteles, aceste intreceri aveau un invingator. Evident, la o asemenea performanta nu ajungi decat prin antrenament si pregatire, asta daca aspiri sa castigi intrecerea sportiva. Este destul de clar ca daca s-ar ajunge la un acord, la o intelegere intre triburi, razboiul n-ar mai trebui sa existe (sub nicio forma, nici macar sub forma economica). Dar atunci capacitatea colectiva ar prevala asupra eficientei individuale? In acest caz probabil ca ar trebui ca activitatile triburilor sa se axeze pe realizarea necesarului pentru intreaga comunitate de triburi, iar eficienta individuala ar putea fi privita ca un fel de intrecere sportiva. Daca acordul de care vorbeam este viabil si unanim acceptat de toate triburile, in mod logic rezulta ca n-ar mai trebui sa aiba sens o competitie, de genul celei economice, care sa provoace nemultumiri si conflicte intre triburi. Ceea ce ar mai ramane sunt pasiunile umane: orgoliu si dorinta de a se impune in detrimentul altora, asta ca sa dau un singur exemplu, dar ar mai fi, spre ex, dorinta de imbogatire peste limitele unei necesitati obiective sau, daca doriti, rezonabile (imbogatire nu neaparat pe cai necinstite!). Deci daca am privi eficienta si performanta sub prisma necesitatilor obiective atunci ar prevala eficienta sub forma capacitatii colective si nu sub forma individuala. Cu alte cuvinte s-ar crea o federatie de triburi, sa-i zicem asa, care ar avea ca scop utilitarul. Adica o societate opusa unei societati ce se bazeaza pe concurenta. Dar o societate care se bazeaza pe concurenta nu este o societate care sa urmareasca necesarul ci mai mult decat necesarul. Ramane, clar, excesul. Adica ceva care, pana la urma urmei, devine neutilizat. Ar ramane de studiat faptul daca omul devine eficient pentru ca sa-si imbunatateasca siesi conditiile de viata sau pentru ca sa-i depaseasca pe altii? Care este, cu alte cuvinte, motorul acestei eficiente? Ce anume o determina? Raspunsul nu este clar daca stau sa ma gandesc la tribul de care vorbeam, ce nu aspira la civilizatie. Tribul are  viata lui, ritualurile lui, dansurile sale ritualice, morala lui proprie si primitiva, religia sa. De ce ar dori sa fie eficient? De ce ar dori sa-si imbunatateasca conditia sa milenara? Daca aceasta comunitate unama isi satisface sau are satisfacute, prin efortul si munca celor din trib, necesitatile de ce ar mai aspira la performanta si eficienta? Einstein spunea candva, citez din memorie, "de ce l-ar interesa pe un peste mediul (caracteristicile acestuia, n.m) in care traieste?". Deci de ce ar fi interesat tribul sa schimbe acest "mediu" milenar in care traieste? Nu e foarte clar daca omul devine eficient numai pentru ca sa-si imbunatateasca conditiile de viata si numai din acest motiv. Daca omul munceste numai pentru ca sa-si asigure traiul, trebuie, oare, sa fie eficient? Iar de aici apare problema nr.2 si anume daca omul poate fi eficient doar el singur, numai prin el insusi, prin efortul si actiunea sa libera. Pentru ca eficienta mea intr-o anumita activitate s-ar putea sa nu depinda numai si numai de mine. Asta nu inseamna ca nu sunt eficient, ci doar ca nu depinde numai de mine lucrul acesta. Omul, individul, nu este un sistem izolat. El este in permanenta interactiune cu mediul in care traieste si cu ceilalti oameni. Activitatea pe care el o desfasoara este in stransa legatura cu altii. Si nu e cineva care sa le poata face pe toate. Eficienta se exprima, de obicei, intr-o singura activitate. Este, daca vreti, ilustrarea proverbului "cu o floare nu se face primavara". Intelepciunea milenara a umanitatii a exprimat un adevar extraordinar sub forma acestui proverb, care indica un fenomen obiectiv, cat se poate de natural. Dar poate ca eficienta si performanta mai depind si de altceva. Poate ca "de vina" este curiozitatea omului, dorinta sa de cunoastere si de descoperire a noului. Sunt tot felul de oameni, dar sunt unii care "isi baga nasul in orice", cum se spune, care vor sa stie, care vor sa descopere, care vor sa sparga barierele cunoasterii dintr-un imbold launtric neexplicabil. Care nu se multumesc cu ceea ce stiu si cu ceea ce au in prezent. Intr-un fel mereu usor nemultumiti de sine si dornici sa "scormoneasca", sa gaseasca si altceva. Un astfel de om poate ca nu se va supune niciodata imperativului necesitatii. Poate ca nu s-ar simti bine intr-o societate bazata pe utilitarism, in care obiectivul central este asigurarea necesarului. In definitiv si la urma urmei ce inseamna necesar pentru un astfel de om? Poate ca lui ii este necesara aspiratia spre o cunoastere superioara, vrea sa stie mai mult decat altii si, in felul acesta, ajunge sa creeze, ajunge sa transforme mediul in care traieste, ajunge sa fie performant si eficient. Tocmai datorita cunoasterii si setei de a cunoaste. Evident, e numai un exemplu. Bineinteles, s-ar mai putea da exemplul celor care au un anumit talent, pe care vor sa-l valorifice, pe care vor sa-l perfectioneze, nemultumiti intr-un fel de ceea ce au, ca sa zic asa. Vor sa-si dezvolte acest talent si, prin acest lucru, sa reuseasca sa fie si eficienti si performanti. Poate ca in ceea ce priveste chestiunile 1 si 2 determinant pentru performanta si eficienta este felul omului, modul sau propriu de a fi. Pentru ca nu toti oamenii sunt asa. Sunt multe exemple, desigur...
Dar poti sa fi in orice conditii eficient? Raspunsul la aceasta intrebare se pare ca este unul negativ. Dar, sigur, important este si din ce punct de vedere privesti performanta si eficienta. Conditiile exterioare iti pot influenta decisiv performanta, chiar daca, in mod obisnuit, se spune despre tine, si asa si e, ca esti un om eficient in ceea ce faci. Spre exemplu atunci cand esti bolnav. Lucru care se intampla fara voia ta. Si nici nu esti tu responsabil ca circula virusii gripei prin atmosfera. Este un lucru obiectiv. Daca eficienta si performanta sunt privite ca fiind indisolubil legate, atunci amandoua sunt legate de munca. Iar munca se desfasoara intr-un anumit mediu, intr-un anumit climat. Nu ca nu ai putea imbunatati tu ceva in acest mediu, dar nu intotdeauna, asa cum experienta ne arata de multe ori, depinde de tine lucrul acesta. Dar poate ca ai putea imbunatatii, totusi, ceva. Dar si din acest punct de vedere, depinde de conditiile pe care le ai la dispozitie. Deci poti imbunatatii ceva, dar numai in anumite conditii, daca acestea sunt indeplinite, daca depinde de tine lucrul acesta. Daca in mod obiectiv aceste conditii nu depind de tine, atunci ce ai putea face?
Inseamna ca eficienta, in acceptiunea moderna a termenului, inseamna, defapt, un sistem politic, economic si social construit de om (om luat in acceptiunea generala a termenului) in scopul nu atat al asigurarii necesarului, cat in scopul valorificarii intregului sau potential si care deschide posibilitatea valorificarii acestui potential, prin asta asigurandu-se progresul pentru colectivitatea umana respectiva. A te rezuma numai la ceea ce este necesar nu inseamna si valorificarea intregului tau potential. Desigur, lucrurile de baza, ceea ce e necesar conteaza, si reprezinta conditiile prime care pot face posibila atat performanta cat si eficienta, dar asta nu inseamna ca sistemul iti permite valorificarea intregului potential de care dispui. In conditiile in care valorificarea intregului potential se face in mod liber, problema care se pune este aceea de a utiliza eficient, iata, surplusurile. Dar nivelul de trai, adica un nivel de trai mai bun, cum se spune, se bazeaza intotdeauna pe surplusuri neutilizabile. Necesarul nu poate sa-ti aduca un nivel de trai "mai bun", ci acel nivel de trai care se rezuma la ceea ce este necesar. E suficient?

miercuri, 15 decembrie 2010

Un raspuns dat lui... Tano...

Iata o postare de pe un blog, caruia ii dau raspunsul aici, deoarece este mai amplu:



CAPITALISMUL LA ROMAN




Raspuns:

"Nici un patron sanatos la cap nu va refuza sa te plateasca mai bine daca i-ai demonstrat ca ai valoare-n piata muncii."
Lucrurile nu stau chiar asa... Apropo de afirmatia de mai sus, cred ca realitatea este una mult mai nuantata. Mai sunt pilele, relatiile, nepotismele... Tocmai asta e: notiunea de valoare poate fi privita foarte subiectiv. Criteriul eficientei si competentei angajatului pe o anumita functie se aplica si nu prea la noi. Bunul mers al unei firme nu depinde numai de angajati, ci si de calitatea managementului la varf, de politica organizatiei, de capacitatea sa de a efectua un marketing eficient, de stimularea angajatilor, pentru a face o treaba mai buna, de crearea de conditii bune la locul de munca, de programele de instruire profesionala a angajatilor, pe care organizatia ar trebui sa le aiba si sa le aplice in practica, s.a. Si aici as evidentia faptul ca un angajat poate sa-si dea silinta ca sa faca o treaba cat mai buna, dar, pentru faptul ca managementul organizatiei e unul prost, politica organizatiei lasa de dorit, treaba sa mearga prost si angajatilor sa nu li se poata ridica salariul. In asemenea conditii angajatul este o victima a unui management deficitar la multe capitole. Iar lucrurile acestea nu sunt vorbe goale.
Pe de alta parte, exista o realitate foarte ingrijoratoare:
Cititi, va rog, aceste articole - aici si aici.
Uitati-va, va rog, si la acestea - aici si aici:
Nu este normal ce se intampla. Fiecare om are capacitatea lui proprie de munca. Unii pot muncii foarte mult, si sunt eficienti fara sa depuna un efort prea mare, altii au o capacitate mai slaba, comparativ cu acestia. Si asa a fost intotdeauna. Nu putem avea cu totii aceasi capacitate de efort si de munca sau aceeasi capacitate intelectuala. Unii sunt energici (probabil pentru faptul ca asa sunt constituiti), altii au un tonus mai slab. Dar asta nu inseamna ca intr-o firma sa fie numai oameni energici si cu capacitate mare de munca, lucru ce cred ca este imposibil. Asa cum nu putem fi cu totii la nivelul lui Einstein, asta apropo de competenta strict profesionala. Deci intr-o firma nu pot fi toti Einstein si, chiar daca ar fi asa, daca ar exista cativa asa de competenti profesional, acestia, culmea!!, ar fi cei mai dezavatajati! (daca ati citit articolul legat de cei supracalificati) Toate acestea nu inseamna ca romanul nu-si da interesul, nu ca n-ar exista si astfel de oameni pe la noi. Dar daca exista mai multi care-si dau interesul si acestora li se da cu piciorul, in schimb e promovat pe o functie de conducere o nulitate, care nici macar din punct de vedere profesional nu indeplineste exigentele postului? Si asta la o firma privata! Ceea ce ma ingrijoreaza pe mine este faptul ca daca angajatul devine slab in raport cu angajatorul, si asta prin Codul Muncii, atunci s-ar putea deschide calea spre abuzuri din partea angajatorului, gandindu-ma si la articolele de mai sus. Articole care, defapt, evidentiaza abuzuri grave din partea angajatorilor, fata de angajati. 
Chestiunea muncii nu poate fi privita numai sub prisma profitului (cat mai mare) pe care l-ar obtine angajatorul. Dictatura manageriala, care se manifesta in firmele noastre, nu face bine nici angajatului, dar nici firmei respective, deci nici angajatorului. Efectul absolutizarii profitului, al infailibilitatii manageriale, conduce, pana la urma urmei, la lipsa profitului, asta ca sa ma exprim cat de poate de direct. Dar si la o degradare a calitatii vietii in societate, lucru ce pare a fi mult mai periculos. Conduce la anularea, in numele profitului, a altor valori esentiale pentru desfasurarea unei vieti normale intr-o societate democratica: altruism, echitate, egalitate, reguli, interes general, rabdare, munca, toleranta, dragoste intre oameni, imaginatie creatoare, imbunatatirea situatiei femeii in societate si in mediul profesional, capacitatea de a remedia ceea ce nu merge bine, libertate, cunoastere, respectul fata de altul, diversitate, echilibrul social, ajutorul si ajutorarea. Eu cred ca trebuie sa tinem cont de aceste lucruri.

joi, 9 decembrie 2010

Despre evolutia valorilor democratice

Cred ca este o tema de actualitate pentru noi si care merita (macar putin) tratata. Ar trebui sa ne gandim cum sa avem o evolutie, in adevaratul sens al acestui cuvant, a democratiei la noi in tara. Si cred ca ar trebui sa ne gandim mult mai serios la ceea ce ar putea impiedica sau chiar stopa aceasta evolutie (termen luat in sensul bun, pozitiv al cuvantului - adica de modificare treptata a calitatii spre un nivel superior, dezvoltare). In Romania (si nu numai) exista un procent mare de nostalgici, dupa cum arata statisticile sondajelor de opinie. Desigur, este vorba de o idealizare a trecutului. Dar de ce? Cauza principala este saracia celor mai multi dintre oameni, faptul ca nevoile fundamentale ale omului sunt prost satisfacute (sau chiar deloc), lucru care genereaza inegalitati sociale si salariale destul de mari, dar si o emigratie masiva spre tarile dezvoltate din Vest. Pe de alta parte increderea oamenilor in institutiile democratice este diminuata, tot ca efect al neputintei de a se gasi solutii optime, in special economice, care sa poata conduce la cresterea generala a nivelului de trai. Dupa parerea mea acestea sunt cele doua componente importante care cauzeaza un efect de impiedicare a unei evolutii a democratiei la noi: o stagnare, o baltire, ca sa spun asa, intr-o situatie care este departe de ceea ce se cheama in mod uzual progres social si economic al societatii. Aceasta criza economica se afla la originea unei asemenea situatii, o criza care a prins tara noastra nepregatita pentru asa ceva. Insa nu numai criza economica (sau, daca doriti, nu trebuie sa dam vina numai pe aceasta criza economica) este cauza de baza a situatiei actuale. Pentru ca aceasta criza nu afecteaza numai Romania. Iar cu toate acestea sunt tari care, trebuie s-o recunoastem, se descurca mai bine.
Chestiunea este ca, dupa 1989, in Romania s-a dezvoltat un capitalism primitiv si rapace, un "capitalism salbatic", in contextul ultra-liberalismului, curent economic si de gandire ce a marcat lumea in ultimii 20 de ani. Numai ca Romania nu a dispus nici pe departe de bani si de capital pentru a face fata cu succes acestei provocari, in conditiile in care aparitia democratiei, dupa decenii de totalitarism comunist, incepuse sa rasara in tara noastra. Intr-o asemnea situatie notiuni precum echitate, altruism, egalitate (notiune confundata cu egalitarismul comunist, lucru explicabil dupa decenii de comunism), reguli (in anii '90 se vorbea despre celebrul "vid legislativ" care a perms celebre imbogatiri rapide, "tunuri" economice), interes general, consens au inceput sa se altereze  si sa fie considerate demodate cumva, lipsite de importanta atata vreme cat preocuparea principala a oamenilor era cea de "a face bani" cat mai multi, fiecare descurcandu-se cum poate mai bine. Efectul a fost ca ceea ce a devenit mai mult decat evident, care a rasarit ca "buboiul in frunte", dupa cum spune o expresie populara de pe la noi, au fost doar contradictiile, ce caracterizau o stare conflictuala in societate (iar imposibilitatea consensului, dintre Putere si Opozitie, dar chiar si in sanul Opozitiei, de pe scena politica a tarii, reprezinta o consecinta). Contradictii care, desigur, exista mai tot timpul intr-o societate democratica, numai ca la noi oamenii au facut fata cu greu acestor contradictii. Poate si datorita faptului ca valorile de care am pomenit mai sus au inceput sa se altereze, dupa cum am aratat si nu au putut, in atari conditiuni, sa fie transmise (au trecut mai bine de 20 de ani!) in interesul tuturor. Felul (gresit) in care a inteles romanul democratia si economia de piata a fost ( si este inca) urmatorul: fiecare pentru el, "sa moara capra vrecinului" care nu dupa multa vreme s-a transformat in "sa moara vecinul si sa-i iau capra", oamenii nedandu-si seama ca asemenea atitudini sunt contrare, defapt, democratiei si o slabesc. Totusi... cineva ar putea sa obiecteze si sa spuna: "bine, bine, dar cum s-a putut intampla acest lucru, adica insusirea unui asemenea mod de gandire la oameni, intr-o tara crestin ortodoxa: sa moara vecinul si sa-i iau capra, ca numai crestineste nu suna. Si asta intr-o tara in care bisericile sunt pline duminica!". Imi dau foarte bine seama ca lucrul acesta e destul de greu de inteles... Problema se pune in felul urmator: ca bisericile sunt pline ochi duminica e una, iar felul acesta de a gandi reprezinta cu totul altceva. Ce se intampla? Romania, ca si alte tari foste comuniste, au iesit destul de curand din comunism. Bagajul metafizic al omului este in mare masura cel pe care l-a mostenit (hai sa-i zic asa, ca e la moda cuvantul) din comunsim. Adica un bagaj metafizic ateu, dobandit pe vremea comunismului, prin indoctrinare (va mai amintiti de cursurile de invatamant politic, nu?). Deci, cu alte cuvinte, un bagaj metafizic secular, laic, foarte materialist, desi nu putini sunt cei care, actualmente, merg la biserica duminica, de marile praznice crestine si chiar mai des. Cu atat mai mult trebuie spus ca inainte de '89 nu a fost democratie, zicere ce o sa para multora o banalitate. Dar nu mai e o banalitate daca ne gandim la faptul ca democratia este un proces istoric. Oamenii au fost initiati, daca se poate spune asa, foarte superficial, in ceea ce priveste democratia. Iar evolutiile economice negative sau nesatisfacatoare de care vorbeam mai sus au facut ca sa se auda expresii de genul : "ei, ce sa-i faci, asa e in democratie...", care exprima, evident, o stare de pesimism, de descurajare. Deci, cu alte cuvinte, desi a avut loc o transformare a omului in  sensul ca in libertate, dupa '89, a descoperit credinta crestin ortodoxa si valorile crestine, totusi a secularizat democratia ignorand valorile care stau la baza acesteia, care tot de esenta crestina sunt (fondul crestin al Europei nu cred ca poate fi negat, cu toata Reforma initiata de protestanti, dar asta e cu totul altceva: initial a fost crestinismul si ma refer aici si la perioada de dinainte de Marea Schisma din 1054). In felul acesta se poate explica de ce mentalitatile create de comunism s-au mentinut  si se mentin inca ca si (drept consecinta) un anumit mod de a gandi si a actiona. Este vorba de o fractura la nivel metafizic, petrecuta in individ, ca urmare a mutatiilor survenite de pe urma experimentului comunist.
Sa vedem acum ce putem spune despre munca. Ultra-liberalismul, in esenta lui, se pare ca a fost destul de repede inteles de catre romani. Si anume ca deasupra muncii stau banii si capitalul. Dar cum a fost inteles? Intr-un mod destul de rudimentar, adica important este nu atat sa muncesti, cat sa dispui de capital si de multi bani. Efectul negativ a fost urmatorul: cu bani se obtine aproape tot ce-ti doresti, mai putin prin munca. Insa ideea aceasta (care ne poate duce cu gandul la lene, lucru pe care eu il consider gresit) a fost si pe vremea comunismului. Expresii de genul: "munca e pentru tractoare". Totusi, omul trebuie sa munceasca. Efectul este negativ pentru ca induce ideea ca totul se poate cumpara si vinde, si, in felul acesta, obtii o viata comoda, fara prea mari batai de cap, fara prea mare efort: bani sa ai, ca in rest... Cu bani poti cumpara diplome, favoruri, esti respectat ca om onorabil in societate. Ultra-liberalismul a accentuat aceasta tendinta si lucrul acesta nu numai in Romania. De ce Angela Merkel spunea ca " am trait peste posibilitatile noastre" (citat din memorie), si asta intr-o tara ca Germania! Cu atat ai mult in Romania, o tara mult mai saraca decat Germania, mirajul acesta al vietii usoare, al banului castigat facil, "fara prea multa bataie de cap", a condus la alterarea uneia din valorile fundamentale ale societatii: munca, care imprima reguli, fara de care nu poate exista perfectionare. Chiar imi amintesc faptul ca in anii '90 era cool sa fii baiat finut, bine imbracat (haina il face pe om, zice un proverb popular). Deci asta era important, look-ul tau, felul exterior in care apari in fata altora, mai putin calitatile tale interioare (spre ex. inteligenta, capacitatea profesionala, s.a), ceea ce nu inseamna ca as avea ceva impotriva faptului de a fi bine imbracat sau a avea o comportare fina, dimpotriva. O viziune foarte superficiala, desigur, si o filozofie care a condus spre declin economic. Iata, deci, un alt factor de dezechilibru al societatii romanesti.
O evolutie pozitiva a democratiei la noi se poate face doar in timp. Trebuie nadejde. Dar mai trebuie avut in vedere si altceva: restabilirea valorilor de baza, acordarea locului principal acestor valori pe care le-am enumerat mai sus: altruism, echitate, egalitate, reguli, interes general, rabdare, munca, toleranta, dragoste intre oameni, imaginatie creatoare, imbunatatirea situatiei femeii in societate si in mediul profesional, capacitatea de a remedia ceea ce nu merge bine, libertate, cunoastere, respectul fata de altul, diversitate, echilibrul social, ajutorul si ajutorarea. Pentru ca eu cred ca trebuie sa intelegem ca democratia nu inseamna numai conflict, perpetuarea (absurda pana la urma) a unei stari conflictuale (spre ex. in urma unei angajari politice prost gandite sau concepute) sau doar un pragmatism materialist meschin. Asta ca sa nu ramanem la nesfarsit o societate cu incredere limitata, dupa cum spunea Vasile Dancu. Dar si o societate care sa nu poata progresa si sa se zbata in tunel fara a putea gasi vestita "luminita", as adauga eu. Doamne, fereste!
Cred ca trebuie reconstruit in noi insine modul de a vedea democratia, conceptia noastra, a fiecaruia, despre democratie, bazat pe valorile enumerate mai sus. Lucru ce nu mi se pare imposibil. Poate ca fiecare dintre noi trebuie sa evolueze, sa progreseze, pentru ca sa putem avea un progres real al intregii societati. Atitudine opusa pasivitatii. Din aceasta cauza parerea mea e ca trebuie sa avem in vedere rolul deosebit de important al spiritualitatii pentru ca valorile de care vorbeam mai sus tin de spiritualitate si de evolutia noastra spirituala. Trebuie sa ne gandim mai des la acestea, sa cautam sa le aprofundam, sa le intelegem mai bine. In felul acesta poate ca s-ar putea capta mai bine energiile de care dispune tara noastra pentru a putea fi utilizate si spre un progres economic mult asteptat. Conceptia noastra gresita, dar comoda, este ca progresul nu tine neaparat de noi, ci de cauze cumva exterioare noua. Asteptam ceva, dar ce? Chestiunea e ca tine si de noi, de la vladica pana la opinca! Este o mare eroare sa pui dezvoltarea tarii, spre exemplu, numai pe seama, sa zicem, a investitiilor straine. Ca si cum numai aceste investitii, ele singure, ne pot asigura noua o viata buna, frumoasa si comoda, dar trecand cu vederea efortul pe care trebuie sa-l depunem noi pentru a ne putea dezvolta economic. Este ca si cum, la o intrecere sportiva de atletism, ai vrea sa participe altul pentru tine, nu sa participi tu. Este si absurd. Dar o asemenea mentalitate exista. Numai ca pentru a putea participa cu succes la intrecerea de atletism trebuie sa fii si bine pregatit. Se pare ca nu avem suficient curaj sa participam la competitia de atletism. Dar atunci: cat curaj avem pentru a progresa cu adevarat?

miercuri, 1 decembrie 2010

1 Decembrie!

UNITA, MARE, MANDRA

TRAIASCA ROMANIA !!

Si apropo de alegerile din Republica Moldova:



Sa ne amintim mereu de Basarabia !