Loading...

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Sfanta Inviere!

Fie ca lumina Sfintei Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos sa ne lumineze viata, sufletele si mintea. Sa faca sa sporeasca in tara noastra dragostea intre oameni, atat de necesara, parca mai mult decat oricand, astazi. Sa faca sa piara discordia, razbunarea, conflictele, trufia, prostia si orice alt lucru rau care ne invenineaza si care ne ruineaza viata. Sa sporeasca si sa faca sa rodeasca cu rod bun dragostea catre aproapele nostru, catre cei saraci si aflati in nevoi grele si in suferinta, de care deseori, din pacate, uitam prea usor si fata de care facem prea putin... Pentru ca o tara in care nu mai exista dragoste fata de cei saraci nici nu se mai poate numi o tara crestina, ci o tara impotriva lui Dumnezeu!  - "Defaimat-ai pe toti cei ce se departeaza de la indreptarile Tale, pentru ca nedrept este gandul lor" (Psalmul 118,118). De subliniat ca folosesc cuvantul dragoste si nu datorie. Pentru ca una e sa faci ceva din datorie si alta e sa faci lucrul bun din dragoste pentru cineva. Daca mai avem o farama de credinta, atunci sa ajute Cel ce ne-a aratat noua lumina, necredintei noastre pentru ca roadele noastre sa fie cele bune, pentru ca sa nu pierim - "De n-ar fi fost legea Ta gandirea mea, atunci as fi pierit intru necazul meu" (Psalmul 118,92). Si, nadajduind in El, sa ne intelepteasca spre a gasi calea cea dreapta si buna!

vineri, 8 aprilie 2011

Filozofia dreptei in privinta Sanatatii

Iata un interviu foarte interesant acordat Andreei Pora de catre Sever Voinescu in Revista 22. Exista  in acest interviu o filozofie a sistemului de sanatate, in viziunea D-lui Voinescu, ca punct de vedere de dreapta, bazat pe sistemul anglo-american. Iata ce spune:

"În materie de sănătate, eu cred că, dimpotrivă, opţiunea noastră este foarte clară. Există în lume, în general, două filosofii care întemeiază sistemele de sănătate. Prima este mai degrabă specifică sistemelor continental-europene şi se bazează pe solidaritate: toţi contribuim pentru un sistem public de sănătate şi toţi ne facem bine în cazul în care ne îmbolnăvim în cadrul acestui sistem, după cum îşi permite el. Altă filosofie, care este specifică sistemelor anglo-americane, acordă un rol prioritar asigurărilor de sănătate private. Opţiunea noastră este foarte clară. Credem că sistemul românesc actual are două probleme fundamentale: managementul resurselor existente şi subfinanţarea. Cel puţin în problema subfinanţării sistemului, noi considerăm că bugetul statului nu poate în continuare să fie soluţia pentru un sistem obligat să fie din ce în ce mai larg şi mai performant. Sub presiunea necesităţii unui serviciu medical din ce în ce mai performant, bugetul de stat se sufocă. Pe cale de consecinţă, singura soluţie este influxul de capital privat în sistem, iar influxul de capital privat nu se poate realiza decât printr-un sistem amplu de asigurări private. Pentru asta, statul trebuie să se retragă din poziţia dominantă pe care o are pe această piaţă, încetând să promoveze iluzia că-i asigură pe toţi pentru orice şi trebuie să accepte că nu poate asigura pentru toţi cetăţenii României decât un minimum, un „pachet de bază“, iar asiguratorii privaţi trebuie să intre în sistem cu ofertele lor peste acest pachet de bază. În acest moment există asigurări private de sănătate în România, dar volumul lor e foarte mic. Banii privaţi vin masiv în sănătate numai dacă statul acceptă că nu-i poate asigura pe toţi cetăţenii României pentru absolut toate problemele de sănătate, de la amigdalită la complicaţii esofagiene. Trebuie ca fiecare român să înţeleagă că un sistem de sănătate eficient, care îl face bine, depinde esenţial de propria lui muncă, de propriul lui venit şi nu este un cadou necondiţionat venit din partea statului. Pe noi ne interesează acest tip de responsabilizare. Pe scurt, credem că statul trebuie să asume câteva responsabilităţi clare în virtutea taxelor pe care le culege, precum cele din zona medicinei preventive, a urgenţei şi a programelor pe boli (cancer, SIDA, diabet etc.), iar restul trebuie lăsat în seama pieţei asigurărilor private, acolo unde apare natural performanţa."
As dori sa vad raspunsul stangii la o asemenea filozofie si daca aceasta considera ca un astfel de sistem de sanatate, asa cum a fost descris mai sus, este unul viabil in Romania de azi, dar si in viitor. Ar fi interesanta o critica din perspectiva social-democrata la o astfel de viziune de dreapta despre Sanatate si chiar o pozitie comuna cu PNL, in cadrul USL, fata de o asemenea conceptie, daca o astfel de pozitie comuna se poate realiza.
Las deocamdata critica acestei viziuni de dreapta pentru a evidentia doua chestiuni: subfinantarea sistemului de sanatate si necesitatea ca acesta sa fie unul performant (sau, daca doriti, sa devina mai performant, daca pot sa ma exprim astfel). Dupa parerea mea, acestea sunt problemele de baza la care trebuie sa fie gasite cat mai repede raspunsuri. In functie de continutul acestor raspunsuri, acestea pot fi categorisite ca fiind de dreapta sau de stanga, dar important mi se pare sa fixam ideile si sa ne concentram asupra lucrurilor de baza care trebuie sa fie rezolvate.Eu personal as dori un sistem de sanatate pentru toti cetatenii, nu numai pentru cei cu venituri mari, cred ca m-am facut bine inteles. Dar ar trebui sa se configureze raspunsuri si din partea stangii sau Opozitiei pentru ca este important sa stim cum va arata acest sistem de sanatate in viitor. Ce va oferi el, cum se poate face ca sa fie unul performant.   

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Straniu...

Iata ce am citit pe Mediafax:

Un medic nigerian cu studiile făcute în Italia a reuşit să se angajeze la 14 spitale din M. Britanie, deşi nu ştia nici măcar tehnicile esenţiale de resuscitare

Cred ca nu exagerez daca spun ca e straniu. Numai sa citesti un astfel de titlu si iti dai seama ca ceva nu e in regula... Dar iata ce spune articolul de mai sus:

"Dr. Lucius Okere şi familia lui s-au stabilit în Londra, unde doctorul şi-a încercat norocul la nu mai puţin de14 spitale. 

Printre "competenţele" doctorului cu diplomă de chirurg: nu vorbea aproape deloc engleză, nu se spăla pe mâini şi credea că termenul "crash call" (termenul din jargonul medical pentru "stop cardiac") înseamnă "accident de maşină". În plus, nu ştia nici măcar să acorde primul ajutor: în loc să facă respiraţie gură la gură, el îşi pălmuia pacienţii ca să verifice dacă aceştia sunt în viaţă, potrivit Gândul.

În ianuarie, doctorul a fost în sfârşit concediat de Consiliul Medicilor din Marea Britanie, după ce ultimul spital în care a lucrat a atras atenţia asupra problemelor sale.
Cum a fost însă posibil ca doctorul "dezastru" să se plimbe din spital în spital şi abia a paisprezecea instituţie să sesizeze lipsa lui de competenţe?


Bruxelles-ul interzice spitalelor din Marea Britanie să testeze competenţele doctorilor şcoliţi în spaţiul UE (cum este şi cazul lui Okere care, chiar dacă este nigerian, a făcut facultatea de medicină în Italia), pentru că acest lucru ar împiedica "libera circulaţie a muncii".
Toţi ceilalţi doctori care vin să muncească în Regat - inclusiv cei care au învăţat meserie în Australia, Canada, SUA - trebuie să dovedească faptul că au cunoştinţe în domeniu şi ştiu să vorbească limba engleză.

"Datorită" acestei legi, doctorul nigerian s-a plimbat din spital în spital, fără a fi raportat comisiilor. În ultima instituţie a lucrat doar patru zile
."(subl.mea)

 De remarcat e faptul ca omul facuse facultatea de medicina in Italia, in Bologna, si era doctor chirurg! Iar in Marea Britanie (repet, Marea Britanie!!) de abia a paisprezecea institutie sesizeaza lipsa lui de competente!!!! Interesant este ce spune articolul din Gandul, la care face trimitere Mediafax:

"Această "gaură" din legislaţia UE a ieşit prima dată la iveală în 2008, când un britanic de 70 de ani a murit după ce a primit de 10 ori doza recomandată de morfină. Aceasta i-a fost administrată de un stagiar incompetent din Germania, care ţinea locul unui doctor, în Cambridgeshire.

"Datorită" acestei legi, doctorul nigerian s-a plimbat din spital în spital, fără a fi raportat comisiilor. În ultima instituţie a lucrat doar patru zile." (subl.mea)

Stateam si mediatam asupra invatamantului nostru despre care prea adeseori se afirma ca ar fi neperformant, se tot vorbeste despre "falimentul invatamantului romanesc", de faptul ca nu se da o "directie noua de europenizare a educatiei si modernizare a statului". Oare nu ne subestimam prea mult...? Eu cred ca da. Ce sa mai zicem de ceea ce se intampla in "mirificul" Occident si despre legislatia europeana, iata, in vigoare, care produce morti, datorita "gaurilor" sale? Ce sa mai zicem atunci de invatamantul de acolo care poate produce asemenea calamitati, precum "doctorul chirurg" nigerian sau stagiarul incompetent din Germania... ? Iar intrebarile se pun cu atat mai mult cu cat vorbim de tari dezvoltate si de legislatia europeana, pe care ar trebui, nu-i asa, sa o aplicam si noi. Sa ne gandim ca noi asta dorim si spre asa ceva tindem - spre europenizarea invatamantului! - ca si cum noi am fi o tara bananiera, care, deh, e departe de lumea buna, de clubul select al statelor civilizate si trebuie sa ne mai europenizam si noi, sau ca si cum am fi situati cumva pe la Polul Sud al Planetei (nu spun Polul Nord, ca asta e mai aproape de Europa si de europenizare), si nu in Europa. Nu spun ca la noi ar fi toate bune si frumoase, dar tare imi e ca ne subestimam prea tare. Nu vi se pare? Defapt ne subestimam prea tare, intotdeauna, si uitam sa facem ceea ce trebuie pentru o dezvoltare reala. Nu avem bani, nu merge treaba, astea ar fi cauzele pentru care nu progresam. Dar ceea ce ma frapeaza pe mine este ca, desi avem multe solutii pe hartie si fiecare dintre noi stie, defapt, ce trebuie facut, solutiile raman numai pe hartie. Mereu. Pentru ca potentialul tarii noastre nu e valorificat asa cum trebuie. Deci nu ca nu ar exista potential. De ce nu ne apucam serios pe treaba si sa modernizam spitalele? De ce milioane de oameni au plecat din Romania pentru a lucra in alta parte? Acolo sunt competenti, numai in tara la noi nu. Eu cred ca am ajuns, datorita obsesivei noastre tendinte de a ne subestima mereu, sa gandim distorsionat si sa vedem lucrurile ca intr-o oglinda care distorsioneaza foarte tare imaginea. Avem despre noi cea mai proasta impresie. Iar lucrul acesta ne face sa nu vedem ceea ce trebuie cu adevarat facut in tara pentru a putea progresa societatea. Stiti ce mi se pare straniu...? O sa va spun... Daca in Biblie se spune ca sa-ti vezi mai intai barna  din ochiul tau si apoi paiul din ochiul altuia, noi facem cam asa: ne vedem barna din ochiul nostru, dar nu facem nimic s-o scoatem de acolo, in schimb nu vedem deloc paiul din ochiul altuia, ca sa nu ne obosim in mod inutil. In schimb altora le vedem numai calitatile!! :)). Pentru ca asta ne insenineaza viata, ca si cum ar face mai usor de suportat barna din ochiul nostru. Evident, e doar o impresie, sper sa nu o judecati prea aspru. Este pacat ca acest mit al strainatatii prezent la noi, la romani, despre care vorbea undeva Nichita Stanescu, ne face sa gandim intr-un mod mai degraba negativ in ceea ce ne priveste. Nu avem o gandire pozitiva asupra lucrurilor si problemelor. Aspectul acesta se vede si in viata politica prin lipsa consensualitatii (de unde rezulta ca nu avem o cultura a consensualitatii), iar despre acest aspect, care vizeaza necesitatea consensului, incepe sa se vorbeasca atat in cercurile Puterii, cat si in cele ale Opozitiei. Este, cred, destul de clar ca lipsa consensului, vazut ca un compromis rezonabil, genereaza "solutia unica" despre care vorbea Cristian Preda. Dar acest lucru este ingrijorator, pentru ca face imposibil dialogul constructiv si genereaza derapaje ale democratiei. Insa as spune ca este si un registru negativist, ca sa zic asa, in care "ne simtim bine" in a aborda diverse probleme, in niciun caz rational, lucid. Pentru ca la noi functioneaza mai degraba o logica a contestatiei decat o logica a consensualului, izvorata dintr-o cultura primara, cum ar spune Hegel, pentru ca se resimte, dupa parerea mea, o degradare culturala, sau mai degraba a culturii la noi, careia nici nu i-a fost data o prea mare importanta in perioada post-decembrista. Insa daca e asa cum remarca Cristian Preda: 

"Poate, din când în când, e bine să ne punem problema şi ce anume ne uneşte, ce anume ne adună, nu doar ce ne separă. Nu vă ascund că-mi pun şi eu problema din perspectiva legăturii mele cu Partidul Democrat Liberal. Pentru că e adevărat că de multe ori eu însumi am privilegiat rupturile, separaţiile, distincţiile, diferenţierile. Asta m-a pus pe mine însumi - o spun autocritic, dacă-mi îngăduiţi - în situaţia de a nu vedea totuşi că există experienţă, că există oameni de bună-credinţă. Din păcate, unii nu sunt cunoscuţi sau nu ies la suprafaţă."

Atunci fenomenul de care vorbim este cel de instrainare. Aici e un aspect si o problema foarte interesanta, legata de aceasta tranzitie prelunga pe care Romania o traverseaza - de la comunism la capitalism, si anume ca unul din efecte a fost si cel de instrainare a omului de ceilalti, sau, cu alte cuvinte: ne-am instraintat unul de altul din diverse motive care tin de logica, ineluctabila parca, a acestei tranzitii. Poate ca de aici ne vin toate aceste probleme ce par a fi insurmontabile. Acest fenomen s-a petrecut nu numai la nivelul oamenilor politici, dar, pregnant, la nivelul oamenilor obisnuiti, fiind ca o sursa a tuturor contestatiilor, fara posibilitatea impacarii cumva a contrariilor, dar si fara o finalitate clara a contestatiilor. Ce finalitate au avut, spre exemplu, mineriadele? Nu ma refer aici la faptul ca s-a creat o imagine destul de proasta in exterior tarii noastre prin aceste mineriade. Dar acestea nu au prea schimbat mare lucru. Desigur, putem vorbi de cauze, nu le ignor, putem vorbi de efecte de moment, dar nu de finalitati clare, care, spre exemplu, sa schimbe decisiv ceva. Practic vorbind, nu se schimba nimic, deci se stagneaza, iar sinteza ar fi ca se progreseaza totusi, dar intr-un ritm foarte lent si foarte greoi, cu multe dari in urma, urmate de avansari temperate.