Loading...

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Despre ideea de a se infiinta mai multe partide politice

Aceasta idee a fost evocata de Dl. Cristian Preda la Interviurile Gandul:
"♦ Avem nevoie de relaxarea condiţiilor pentru înfiinţarea unui partid politic: 25.000 de membri este foarte mult, am putea să ne oprim la 2.500. Este o problemă că nu se pot înfiinţa mai multe partide politice. Trebuie să renunţăm la pragul electoral de 5%. Trebuie să jucăm corect. Să fie un campionat cu mai multe echipe, este sănătos pentru liga noastră politică.
♦ Partidele nu se vor reforma dacă le spui pe un ton imperativ că trebuie să se reformeze."
Eu stau si ma intreb: de ce? De ce trebuie infiintate mai multe partide politice in Romania? Si de ce trebuie renuntat la pragul electoral de 5%?
Ideea aceasta, pe care a exprimat-o Dl. Preda, pare foarte generoasa la prima vedere. Insa ar trebui sa ne intrebam ce fel de partid este acela care ar avea doar 2500 de membrii. Scopul oricarui partid este sa ajunga la Putere. Insa pentru asta trebuie sa ai si oameni bine pregatiti. Clasa noastra politica este, desigur, departe de perfectiune. Totusi s-a format in toti acesti ani scursi de la Revolutie incoace. Aceasta experienta a insemnat si perfectionare. O perfectionare in timp. Repet, este departe de perfectiune. Sunt multe aspecte criticabile. Dar, cu toate acestea, altceva mai bun, cel putin pana in acest moment, trebuie sa recunoastem, nu avem. A se infiinta un partid nou cu numai 2500 de membrii pune din start la indoiala nu numai reprezentativitatea sa dar si calitatea membriilor sai. Practic, juma' de cartier si iaca partidul nou infiintat!! Pe scena noastra politica sunt cateva partide mari, care si-au conturat, in timp, unele de la bun inceput, altele, mai greu, pe parcurs, o anumita linie ideologica. Se poate vorbi de social-democratie, de liberalism. De un liberalism conservator si crestin-democratie, cum e in cazul PDL. Daca s-ar infiinta o sumedenie de partide mici atunci intrebarea logica este: ce fel de ideologie isi vor asuma? Ca partidele existente trebuie sa se perfectioneze, absolut de acord. Insa aceasta perfectionare necesita timp si, poate, de ce nu, chiar schimbari de generatii... Ca partidele nu se vor reforma daca le spui pe un ton imperativ sa se reformeze este mai mult decat evident. De aceea si necesita timp, pentru ca e vorba de o evolutie a acestor partide si, cred ca se poate spune si asa, de un proces istoric. Aparitia de multe partide mici n-ar face altceva decat sa arunce in desuetudine continutul ideologic pe care trebuie sa-l aiba un partid: practic, nu va mai conta. Se vor strange mai multi cetateni si vor forma un partid mic, ce poate sa aiba numai 2500 de membrii, cu convingerea sincera (nu neg, iata, lucrul asta) ca ei stiu ce si cum trebuie facut pentru ca sa fie mai bine. Partide mici, fara ideologii, fara oameni pregatiti, fara experienta politica. Sa ne gandim ce ar insemna ca un astfel de partid, facand valva multa si gura mare, intr-un mod cat se poate de populist, sa ajunga la Putere. Si sa ajunga sa conduca niste oameni cu o slaba pregatire politica si ideologica, fara cultura, gen Gigi Becali sau Dan Diaconescu. In felul acesta cred ca se va distruge orice urma de adevarata angajare politica. Sau, poate mai bine zis, se va distruge calitatea angajarii politice. Vom avea o angajare politica de cartier, fara niciun fel de continut ideologic. Adica un teren fertil pentru orice miscare de extrema (si gen Ultras? de ce nu?), care ar putea sa se manifeste mult mai bine in felul asta si care ar putea ajunge si in Parlament. In niciun caz nu se va produce, in felul asta, reforma clasei politice, mult trambitata de actuala Putere. Dimpotriva, ceea ce se va intampla va fi alienarea si mai profunda a societatii noastre. Ar putea fi ceva asemanator cu anii '90, cand existau o sumedenie de mici partide, fara niciun fel de reprezentativitate la nivel national, fara niciun fel de continut. Deci este plauzibil sa presupunem ca va fi o involutie nu doar a clasei noastre politice, ci si a intregii societati. Si chiar a calitatii Democratiei. Cu atat mai mult, in astfel de conditii, nu se va mai putea vorbi de un proiect de societate. Acesta va deveni, in atari conditiuni, din ce in ce mai neclar. De aceea cred ca e realist si mult mai bine sa se adopte o alta atitudine, sa se mearga pe o alta cale, si anume: perfectionarea partidelor existente, in special a celor mari, cu adevarat semnificative la nivel national. Ceea ce ar insemna si perfectionarea Democratiei la noi. Dar o evolutie pozitiva a acestor partide ar trebui sa aiba loc si atunci vom asista si la ameliorarea conditiilor de viata din tara, la ameliorarea societatii noastre in general.

Evident, foarte multa lume e nemultumita de actuala clasa politica. Nu trebuie insa sa uitam ca Democratia noastra e una tanara. Are doar 22 de ani. De aceea este necesar ca partidele existente sa se maturizeze inca. Este vorba si de PSD, si de PNL, si de PDL, dar si de toate partidele existente la noi. N-avem inca o Stanga politica suficient de matura, asa cum n-avem nici o Dreapta politica suficient de matura. Spre exemplu, migratiile unora de la un partid la altul, cateodata bruste, neasteptate, dovedesc acest lucru. Totusi, aceste partide au dobandit cu greu o experienta politica democratica in acesti 22 de ani scursi de la Revolutie incoace. Si aceasta experienta nu trebuie trecuta cu vederea. Ar fi o mare greseala. Suntem la inceput, dupa decenii de totalitarism. In asemenea conditii nici nu se poate vorbi de maturitate. Cred ca e un moment de analiza pentru toate partidele noastre: sa vada unde au gresit, cum se putea face mai bine. Iar lucrul acesta le va conduce catre perfectionare.

As dori sa spun cateva cuvinte despre angajarea politica.
Adevarul este ca pentru a fi cu adevarat angajat politic nu trebuie numai sa ai anumite vederi politice, dar si idealuri pentru care sa militezi. Comunismul a ucis angajarea politica. Chiar pe vremea comunismului se spunea ca membri de partid sunt multi, comunisti sunt putini!! Atata vreme cat trebuia sa intri in partid atunci cand ti se facea propunerea, nu se putea vorbi de angajare politica. Si trebuia sa intri ca nu cumva sa suporti consecinte nu prea bune... Spre exemplu sa fi repartizat sau detasat la Vintu de Jos. Sau multi chiar cautau sa intre in partid pentru a putea ocupa o functie de conducere. Asta nu mai este angajare poltica, este carierism, sustinut politic. Iar acest fenomen s-a perpetuat si dupa caderea comunismului, atat era de inradacinat in societatea romaneasca. Angajarea politica trebuie sa provina, sa fie  din constiinta omului. Cu alte cuvinte, nu ar trebui sa fie necesar, spre exemplu, sa fi membru de partid pentru ca sa ai o cariera frumoasa, sa ajungi  intr-o functie de conducere. Aprecierea ar trebui sa se faca pe baza de merit, talent, eficienta in munca depusa, competenta, etc, in orice caz nu pe baza de carnet de partid. Aderarea la un partid politic trebuie sa fie facuta din convingere. De aceea ideologia are importanta ei. Migratia politica, criticata pe buna dreptate, dovedeste ca inca nu avem politicieni chiar care sa poata spuna ca sunt pe deplin formati din punct de vedere politic, ca si-au format inca vederi politice si convingeri politice ferme. Asta inseamna cand un om, la numai cateva luni dupa ce l-a criticat cu toata forta pe Boc, Basescu, PDL, trece, brusc, unde credeti, chiar in tabara PDL-ului!! Pentru ca societatea noastra nu are o traditie a angajarii politice. Dupa cum aratam, pe vremea comunismului trebuia sa sustii PCR-ul, deci nu era vorba de angajare politica a individului ci de o obligatie impusa de autoritati. Or, acum, in privinta clasei politice si a politicienilor, trebuie, in continuare, depuse eforturi sa se formeze oameni cu convingeri politice ferme. Degeaba dai o lege impotriva migratiei politice, daca oamenii nu au convingeri politice, si, drept consecinta, vederile lor politice sunt, de fapt, instabile. Cand spui, spre exemplu, ca esti social-democrat, apoi asa ceva si trebuie sa fi. Fara unitatea formei si a continutului e greu de crezut ca poate avea loc o perfectionare adevarata a clasei politice. Deci a fi social-democrat inseamna, in primul rand, cunoasterea si intelegerea acestei ideologii. Apoi sa fi convins de aceasta ideologie, pentru a putea milita in acest sens. Iar acest lucru este valabil pentru oricare alta ideologie. A fi liberal, spre exemplu, inseamna sa-ti asumi tu ideologia liberala, sa militezi in acest sens si sa actionezi ca un liberal. Bine, la modul general, important e sa fi om. Insa cand un ins se hotaraste sa intre intr-un partid, importanta este si convingerea sa politica.
Sa ne gandim ce inseamna aparitia unui mare numar de partide mici (datorita neincrederii in actuala clasa politica si dezamagirilor provocate de aceasta) cu membri care sa nu aiba vreo convingere politica. Si, adunati de la toate aceste partide, in total vor fi multi astfel de membri. Cred ca este evident ca nu se poate vorbi de o angajare politica serioasa in acest caz. Mai degraba de o manipulare in masa, de o alienare sociala profunda. Si mi-e teama ca lucrul acesta, daca va fi pus in practica, va face mai mult rau societatii, decat bine.
De aceea ideea D-lui Preda trebuie, dupa parerea mea, privita cu prudenta.

Update
L-am intrebat pe Dl. Cristian Preda despre aceste lucruri - aici. Iata care a fost raspunsul pe care l-am primit:
"Motanul Incaltat:
Am explicat motivul: e bine ca interesele diverse din societate să fie reprezentate de formațiuni politice. În acest moment, existența a două blocuri politice nu e suficientă pentru a traduce diversitatea opiniilor din România."(subl.mea)
Ideea, chiar daca sunt destul de sceptic in privinta ei, este interesanta si cred ca merita reflectat mai atent asupra ei. Pentru ca e important sa studiezi si sa incerci sa clasifici aceasta diversitate actuala a opiniilor din Romania. Care sunt, spre exemplu, tendintele dominante? Ai putea spune ca cele de Stanga, daca ar fi sa te iei dupa sondajele de opinie. Insa o cercetare stiintifica, care merita sa fie facuta, ar trebui sa demonstreze riguros lucrul acesta, daca intr-adevar este asa! Lucrurile nu sunt simple, iar o explicatie foarte clara la scaderea drastica de popularitate, intr-un timp relativ scurt, de numai 2 ani, a Presedintelui, ca sa dau un exemplu, nu cred ca s-a putut da pana in momentul de fata. Asta dupa ce a fost o manifestare de bucurie nemaipomenita atat in 2004 cat si in 2009... Ar trebui cercetat mai atent acest aspect si poate vom da peste niste concluzii surprinzatoare...
Pe de alta parte, cred ca trebuie subliniat un aspect. PDL a condus in acesti doi ani (2009-2011) pe o perioada grea de criza economica globala, ce a afectat nu numai Europa, dar si SUA. In sondaje este cotat cu aprox. 18%, de la 30-31%, care a fost maximul acestui partid in 2008. Deci e o scadere de doar 12%. Te-ai fi asteptat sa se erodeze mai mult, data fiind guvernarea in vremuri grele, reducerile salariale, masurile de austeritate pe care le-a aplicat. Si, cu toate acestea, e vorba de o scadere de numai 12%-14% in 2 ani, repet, grei!! E mult? E mare aceasta scadere...? Parca nu prea...

Update 02.02.2012
Ca tot vorbeam de sondaje, iata ce spune si ultimul sondaj - aici. PDL a scazut cu aproape 6% in nici o luna de zile!!!
Insa iata ce ne mai spune ziare.com:

Regele Mihai, pe locul intai in topul increderii romanilor - sondaj IMAS

Se arata, printre altele, ca:

"Regele Mihai este lider in clasamentul personalitatilor in care populatia are incredere, iar presedintele Basescu s-a prabusit la cea mai scazuta cota de cand este presedinte.
Conform rezultatelor din luna ianuarie ale sondajului realizat de IMAS pentru ziarul Adevarul, regele Mihai a ajuns la o cota de incredere de 36,6%, urmat pe podium de presedintele liberalilor, Crin Antonescu, cu 25,4%, si de seful social-democratilor, Victor Ponta, cu 22,5%.

Traian Basescu este la cea mai scazuta cota de cand ocupa fotoliul de la Cotroceni, adica 8,6%. Premierul Emil Boc sta si mai prost, doar 7,3% dintre respondenti afirmand ca au destul de multa sau foarte multa incredere in seful Guvernului.

Regele Mihai si-a inceput ascensiunea in sondaje dupa discursul sustinut la 25 octombrie in fata Parlamentului.

In decembrie 2011, fostul suveran se situa la o cota de incredere de 25,7%, iar, in mai putin de o luna, pe fondul protestelor de strada, a urcat cu zece procente. Ceilalti membri ai familiei regale se situeaza, de asemenea, pe pozitii bune la capitolul incredere.


Presedintele a inceput sa piarda masiv in sondaje in prima parte a anului 2011, ajungand in luna iunie la un minim de 8,8%, dupa ce a anuntat reducerea salariilor si a pensiilor.

Ulterior s-a stabilizat in jur de 9-10%, pentru ca, in ultimele luni ale lui 2011, sa inregistreze o usoara ascensiune pana la 13%. Interventia telefonica prin care a intrat intr-un dialog polemic cu doctorul Raed Arafat si protestele publice care au urmat l-au facut pe presedintele Basescu sa piarda aproape cinci procente si sa ajunga la un minim istoric.
" (subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor. 

marți, 24 ianuarie 2012

24 ianuarie

Sunt vremuri, iata, de mitinguri de protest antiBasescu si impotriva guvernului PDL. In toata tara de mai bine de 10 zile sunt astfel de manifestatii, care au degenerat si in violente. Am scris si aici pe blog despre aceste lucruri. Sigur, traim vremuri care il bulverseaza pe cetatean... Dar stateam si ma intrebam: cum sarbatorim noi 24 ianuarie? Mie mi se pare ca aceasta mare sarbatoare - Unirea Principatelor Romane sau Mica Unire - nu mai este sarbatorita de catre noi asa cum trebuie, ca si cum nu i-am mai da o importanta deosebita. Si nu e bine lucrul asta. In primul rand, la o astfel de sarbatoare nu trebuie sa se strige lozinci antiguvernamentale sau antiBasescu, ca sa dau un exemplu. E timp si in alte zile pentru asa ceva. Cand sarbatorim marile sarbatori nationale nu le folosim ca pretext pentru imunda lupta politica din prezent: pentru ca ne-am strans mai multi, hai sa strigam un "Jos Basescu!". Nu asa ceva trebuie facut la o sarbatoare de asa mare insemnatate. Si de aceea nu pot sa fiu de acord cu cei ce considera, indiferent de rang, stare sociala, etc, ca "merge si-asea". Ci trebuie sa sarbatorim asa cum se cuvine, cu mic, cu mare! 
Dupa parerea mea, 24 ianuarie si 1 decembrie sunt sarbatori definitorii pentru Romania! Practic, sarbatorim art.1, al.1 din Constitutie, care spune:
"Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil."
Aceasta si sarbatorim pe 24 ianuarie si pe 1 decembrie. 
Insa poate putini stiu ca pe 24 ianuarie, dar in 1862, a mai avut loc un eveniment important: "Deschiderea primului Parlament unic al României la București. Domnitorul Al.I.Cuza proclamă în mod solemn, în fața Adunărilor Moldovei și Țării Românești, "Unirea definitivă a Principatelor", iar orașul București este proclamat capitala țării". Deci iata ca sarbatorim si primul Parlament unic al Romaniei, adica sarbatorim, si nu cred ca exagerez daca spun asa, Democratia in Romania, intr-o tara care a cunoscut, din 1938 si pana in 1989 forme de guvernamant totalitare! Nu e putin lucru, deci, aceasta zi: 24 ianuarie. Si cred ca trebuie s-o tratam cu mai multa cinstire decat o facem in prezent. Intr-o perioada in care patriotismul a scazut... Ar trebui sa ne gandim la semnificatia profunda a zilei de 24 ianuarie si la faptul ca fara 24 ianuarie 1859 n-ar fi fost posibila cucerirea independentei in Razboiul pentru Independenta din 1877-1878! Mai mult respect, mai multa cinstire trebuie sa acordam acestei mari sarbatori.

Sa vedem ce spune presa. 

24 IANUARIE. MESAJUL LUI BĂSESCU de Ziua Unirii

ZIUA UNIRII 24 IANUARIE. Victor Ponta şi Crin Antonescu, prezenţi la manifestările de la Iaşi, Emil Boc - în Parlament. LIVE TEXT

 

La multi ani!

 

Cate ceva din realitatea interna...

Despre demiterea ministrului de Externe, Dl. Teodor Baconschi, am relatat aici. Insa iata ca se intampla si alte fenomene si m-as referi aici la cele de ordin economic. Mai putine firme au intrat in insolventa in 2011, fata de anul 2010. Pe de alta parte, Guvernul pare sa fie pus pe "fapte mari" pe ultima suta de metrii, desigur. Totusi, nu e de neglijat. Restructurarile din sectorul de stat continua, dar sa urmarim ce ne spune

Se arata, printre altele, ca:
"19.651 firme au intrat în insolvenţă anul trecut, faţă de 2010, când aproape 21.700 de companii au ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea plăti datoriile.
Cele mai multe insolvenţe s-au înregistrat anul trecut în Bucureşti (1.880) şi în judeţele Bihor şi Constanţa (1.320, respectiv 1.304). La polul opus se situează Suceava, unde anul trecut doar o firmă a intrat în insolvenţă, Mureş - 54 şi Teleorman - 70.
În luna decembrie, numărul firmelor în incapacitate de plată a scăzut faţă de noiembrie, de la 2.062 la 1.822.
Firmele din domeniul comerţului s-au confruntat cu dificultăţi financiare şi în 2011, peste 7.800 de societăţi intrând în insolvenţă, dar şi cele din industria prelucrătoare şi construcţii."
Este adevarat ca sunt mai putine firme, dar e cam tot p-acolo. Trebuie sa citez si acest aspect interesant:
"Numărul înmatriculărilor a fost de 130.162 de firme, comparativ cu 119.048 înregistrate în anul anterior, astfel că la sfârşitul lunii decembrie erau activi peste 951.800 de agenţi economici."
Nu stiu de ce, dar am impresia ca aparitia asta de firme noi, peste 130.000, iata, e, daca se poate spune asa, cam haotica... Apar firme noi, dar se vede oare un progres economic pe masura...? Sau aceste firme noi care apar cu duiumul apar fortat, sunt consecinta politicilor de restructurare promovate de guvern. Omul care a fost disponibilizat n-are ce pierde, si-si "trage" o mica firma, care, nu stiu de ce am impresia asta, e un fel de PFA... Apar firme noi. 130.162 de firme. Care va fi soarta lor? Vor fi capabile sa asigure o crestere economica viguroasa, serioasa? Cred ca intrebarile acestea sunt fundamentale in ceea ce priveste functionarea sistemului economic de la noi. Daca acest sistem economic, existent azi, isi indeplineste rolul sau nu si-l indeplineste. Pentru ca ni se tot spune ca e buna privatizarea, ca e bine ca apar firme noi; asa este dar cu conditia ca sistemul economic existent sa-si indeplineasca in felul acesta rolul sau: asigurarea unor rate mari de crestere economica, fara de care nu se poate vorbi vreodata de ridicarea nivelului de trai. Iar aparitia celor peste 130.000 de firme private nu mi se pare un reviriment din punct de vedere economic, la noi in tara.
Se arata, printre altele, ca:
"„Intenţionăm să aducem fondul de salarii din sectorul public sub 7,2 la sută din PIB în 2012. Reducerile de personal vor continua cu politica de angajare a unei persoane la fiecare şapte ieşiri din sistem. Vom aplica această politică având în vedere o mai mare flexibilitate care să permita eliminarea unor blocaje în sectoarele în care problemele cu lipsa de personal devin acute", se menţionează în scrisoarea de intenţie.
Cât priveşte pensiile şi salariile în sectorul public, acestea „vor fi îngheţate", însă „în cazul în care condiţiile economice permit, se vor lua în considerare creşteri salariale şi de pensii însă cu prudenţă, mai târziu în cursul anului".[...]
„Privatizările nu au progresat aşa de repede cum ne-am fi dorit, dar vânzările de pachete minoritare sau majoritare de acţiuni la o serie de întreprinderi de stat vor avea loc în lunile următoare", au menţionat reprezentanţii guvernului care au şi prezentat etapele planului de privatizare.
Astfel, primul grup de companii care vor intra în procesul de privatizare la sfârşitul lui aprilie 2012, va include: Oltchim (vânzarea acţiunilor publice rămase către un investitor strategic), Tarom (ofertă publică pentru 20% din acţiuni), Transelectrica (ofertă publică secundară pentru un pachet de acţiuni de 15% plus o majorare ulterioară de capital de aproximativ 12%, Transgaz (ofertă publică secundară pentru un pachet de acţiuni de 15%) şi Poşta Română.
Privatizarea Cuprumin este stabilită să înceapă la mijlocul lunii februarie.
Tot în cursul acestui an sunt prevăzute demararea procedurilor pentru vânzarea unor pachete de acţiuni deţinute de stat la: Hidroelectrica, Petrom, CFR „Marfă".[...]"
De citit si acest articol de ultima ora:
UPDATE. Băsescu a semnat revocarea lui Baconschi şi numirea lui Diaconescu în funcţia de ministru de Externe. Cristian Diaconescu a fost propus la şefia Ministerului de Externe
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Interesant este ca unii spun ca aceasta demitere a lui Baconschi trebuia facuta de multa vreme. Opozitia critica aceasta demitere facuta acum, din cate inteleg. Cu alte cuvinte, nu era momentul... Totusi, Cristian Diaconescu a stat cam mult pe tusa, ca sa zic asa. Interesant este ca inlocuirea lui Baconschi nu a fost luata in considerare pana acum, asa cum nu a fost luata in considerare o remaniere de substanta a cabinetului Boc (daca ne uitam, spre exemplu, la ministerul Muncii il vedem pe Sebastian Lazaroiu, care a ocupat functia de ministru in perioada 3 iunie 2011 – 19 septembrie 2011. Sa nu uitam ca prezenta lui Lazaroiu a fost criticata in presa, la vremea respectiva, si asta pe buna dreptate). Inlocuirea lui Baconschi s-a produs, la fel, pe ultima suta de metri.


Interesant e faptul ca acum, pe ultima suta de metri, in ultimul moment, vrem sa facem ce n-am facut din 2009 incoace. Adica ceea ce ar fi trebuit sa facem si n-am facut. La noi, la romani, e simptomatic lucrul asta. Sa-i criticam pe altii sau sa ne minunam ce bine au ajuns si sa-i laudam, in schimb sa facem totul in ultimul moment... Premierul Boc spunea, intr-o emisiune televizata, mai demult, ca reformele pe care doreste PDL sa le initieze si sa le puna in practica trebuiau incepute acum 20 de ani si facute in tot acest rastimp. Acuma, domnia sa face in ultimul moment ceea ce trebuia sa faca din 2009 incoace. Asta ca sa nu spun din 2008 incoace...


C-asa-i romanul!! :)

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Parerea lui Joseph Stiglitz...

Iata ce titreaza Romania Libera:
Printre altele se arata ca:
""Înăsprirea politicii financiare este o greşeală", a subliniat el, într-un interviu acordat joi Bloomberg Tv. Europa nu-şi va mai recâştiga încrederea, se va ajunge la un rezultat absolut opus, mai consideră Stiglitz.
"Ţările din zona euro au semnat un pact de sinucidere colectivă, pariind pe economisirea mijloacelor bugetare. Acest lucru va duce la colapsul economiilor lor", a spus analistul american."(subl.mea)
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol. 

vineri, 20 ianuarie 2012

Cum a debutat noul an...?

Iata ca noul an a debutat furtunos: cu proteste ample, cu lupte de strada, asa cum s-au putut vedea zilele acestea in Bucuresti si in alte orase mari ale tarii. Am scris si eu aici despre aceste mitinguri. Este insa destul de dificil sa dai o caracterizare completa si exacta a acestor ample miscari ale strazii. S-a pomenit de mitingul antiBasescu, acum se vorbeste de un miting antisistem. Piata Universitatii revine in prim-plan si s-a incercat tratarea fenomenului din punct de vedere simbolic. Atmosfera aminteste de anii '90, anii marilor mitinguri. Opozitia a efectuat ieri un miting care a fost disociat de miscarea spontana aparuta in Piata Universitatii (desi venea in intampinarea Pietei, daca se poate spune asa. Totusi, fenomenul Pietei a fost unul spontan: nu a fost si nu e vorba de un miting de partid) ,dar si in tara, in urma cu cateva zile, declansata de demisia doctorului Arafat (care, ulterior, a revenit la Ministerul Sanatatii). O parte din manifestanti, dupa terminarea mitingului de la Arcul de Triumf, au plecat spre Piata Universitatii. S-au inregistrat, din nou, violente, lupte intre protestatarii Ultras si fortele de ordine. Galeriile marilor echipe bucurestene au participat, dar, din pacate, au actionat cu violenta, stricand un miting pasnic. 
Totusi, nu numai la noi s-au inregistrat astfel de proteste. Ele au avut loc in multe tari din Europa si nu numai, iar masurile de austeritate la prezenta criza economica au avut si ele rolul lor in declansarea protestelor. Interesant e ca Stiglitz a atras nu de putine ori atentia ca aceste masuri de austeritate, aplicate pe scara larga, ca raspuns la actuala criza economica, si vazute ca "singura" solutie, nu-si vor atinge tinta: rezolvarea problemei. In schimb au bulversat lumea. Nu e vorba numai de ce se intampla la noi, subliniez asta. Insa, cu toate acestea, e greu, totusi, de caracterizat ce anume ii nemultumeste pe oameni. De unde se vede ca problema este complexa. Pentru ca s-ar putea sa nu fie vorba numai de o chestiune strict economica, ci de una de ordin axiologic: de o nemultumire fata de reformele, in ansamblul lor, pe care Drepta politica, prin PPE, ca sa luam de exemplu numai continentul nostru, a incercat sa le impuna si care nu au "prins" la popor. Trebuie subliniat ca in unele tari, spre exemplu Ungaria, Dreapta a recurs la restrangerea drepturilor si libertatilor cetatenesti si democratice, lucru ce a fost criticat dur chiar de Uniunea Europeana si SUA si a starnit mari nemultumiri in tara. Din pacate si la noi se manifesta astfel de mentalitati, din vremuri pe care le credeam demult apuse - cititi, va rog, aici, aici si aici. Si asta se intampla chiar in ograda principalului partid de guvernamant - PDL! Cu alte cuvinte, se reamarca, la actuala Dreapta politica din Europa si de la noi, devieri: de la o Dreapta democratica, la o Dreapta cu comportament nedemocratic, lucru ce a tulburat oamenii si i-a facut sa ia atitudine, mergand pana la strigarea nemultumirii in strada. Astfel de devieri au fost evidentiate de aceasta postare a D-nei Corina Cretu. Iar la toate acestea s-au alaturat inflexiunile autoritare ale lui Basescu, care i-au facut pe multi sa-si schimbe parerea despre domnia sa si despre PDL, si asta in numai doi ani!! Banuiesc faptul ca multi dintre cei care sunt acum in Piata Universitatii si care scandeaza "Jos Basescu!!", "Jos PDL!!", si care acuza actuala "mafie a PDL" au fost plini de bucurie, punandu-si mari sperante de mai bine, cand Basescu a fost reales, cu o majoritate la limita, in functia de Presedinte. Atitudinile antiBasescu incep sa vina chiar de la fostii sai sustinatori, si inca de marca, precum Mircea Cartarescu - v. aici, care nu s-a sfiit sa afirme:
"Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi.[...]
Emil Boc poate fi numit, cu argumente, mediocru sau chiar incompetent, dar nimeni nu i-a negat deocamdată bunele intenţii şi abnegaţia, lucruri rare la un politician.[...]

Nu e intenţia mea să sperii pe nimeni. Poate merită încercat şi cu Opoziţia. Când e o chestiune de interes naţional, e bine să ne gândim totuşi la consecinţe. Cine crede că, oricum, nu poate fi mai rău ca acum, n-are decât să iasă în stradă pentru căderea structurii actuale de putere. Nu e, în sine, nicio pagubă. Poate că ne vom lămuri astfel, o dată pentru totdeauna, şi în privinţa competenţelor Opoziţiei." (subl.mea)

Este interesant cum lucrurile acestea se intampla dupa numai doi ani, semn ca PDL si Basescu nu numai ca nu au reusit sa construiasca ceva prin reforma pe care si-au propus s-o faca, dar au reusit sa-i nemultumeasca chiar si pe fostii colaboratori, care au sustinut puternic PDL-ul si pe actualul Presedinte. De observat ca Mircea Cartarescu vorbeste de "privatiunile ingrozitoare" la care a fost supusa populatia prin masurile de austeritate, care a asigurat doar "o anumită stabilitate macro- economică, foarte fragilă dar reală". Pe de alta parte Cartarescu tine sa sublinieze:
"Cei care critică zilele acestea "elitele intelectuale" că l-au susţinut pe Băsescu uită cu bună ştiinţă un lucru: că aproape toţi aceşti oameni s-au delimitat de mult de el, pe când susţinătorii USL defilează cu Iliescu şi cu Dan Voiculescu până-n ziua de azi." (subl.mea)
Am mai scris si aici, si aici despre cauzele acestui miting de protest, care, iata, dureaza si nu da semne ca s-ar opri curand. Desi, recunosc, la inceput eram cam sceptic si ma gandeam ca acest miting nu va dura cine stie ce. Insa, iata, in fiecare zi oamenii se aduna in Piata Universitatii si-si striga protestul fata de actuala Putere. 

In comparatie cu alte mitinguri desfasurate in Europa, cel de la noi are un numar mic de participanti. Totusi, cred ca am gresi daca nu l-am considera semnificativ pentru starea de spirit a populatiei in debutul acestui an. Sondajele de opinie te puteau face sa banuiesti ca se va ajunge si la iesirea oamenilor in strada. Iata si alte reactii - aici, parerea D-lui Vasile Dancu. Iata ce afirma, foarte interesant, reputatul sociolog:
"La prima vedere ar părea că este vorba despre un delict de autoritate din partea lui Traian Băsescu, dar nu cred că este doar asta, dacă vorbim de cauza protestelor. Traian Băsescu a fost acceptat în multe situaţii să se comporte ca un Premier. Premierul s-a estompat în timp, iar sintagma guvernarea Băsescu a câştigat destul de mult teren și consistență. Dar asta la nivelul presei şi cel al comentatorilor politici. Uneori confundăm asta cu opinia publică, dar greșim profund. Majoritatea tăcută, acea spirală a tăcerii, acumulează tensiune şi în anumite circumstanțe situație poate exploda. Tensiunea era destul de mare dacă ne uităm în sondaje, din păcate ne-am obisnuit cu catastrofa din sondaje şi oamenii nu mai văd nimic deosebit în faptul că 75% din populaţie spune că nu are bani pentru un trai decent. Nu a contat,cred, niciuna din analizele situației dramatice, căci exista credința că orice ar face guvernul, nu se mai poate opune nimeni. Neputința sindicaliștilor de a da jos guvernul prin mitingurile de anul trecut și din 2010 a creat o senzație de omnipotentă și aroganță." (subl.mea)
De observat ce spun sondajele: 75% din populatie spune ca nu are bani pentru un trai decent!!!!! Pare, literalmente, incredibil!!! Totusi, asa spun oamenii... Si cred ca ar trebui sa-i luam in serios. Faptul ca am ajuns, aproape cu totii, sa nu mai avem incredere in clasa politica este grav. Iata aici un editorial din Adevarul, semnat  Ramona Ursu, care, asa cum afirma, la Revolutia din '89, avea doar 9 ani. E vorba, deci, de un om tanar. Iata reactia din final:
"Nu mă mai miră că hienele au simţit şi acum mirosul prăzii. Damful puterii atrage la fel de mult ca cel al stârvurilor. Nu mă mai miră că încă se “minte poporul cu televizorul”. Că oameni din funcţii-cheie din instituţiile subordonate Guvernului, doctori, profesori, primesc ordin să-i numere pe protestatari. Nu mă mai miră nici că singura remarcă a lui Băsescu despre proteste este tot o bădărănie. Nu mă mai miră, dar asta nu înseamnă că nu-mi pasă şi că nu mă revoltă. Şi nu-mi produce scârbă până la ultima celulă a corpului meu. "
M-a facut sa meditez acest editorial... In special concluzia finala - scarba profunda pe care o resimte tanara autoare. Si, dupa cat mi se pare, cred ca nu gresesc, nu e vorba neaparat de o scarba fata de cineva anume, daca inteleg bine, ci de Scarba, in general vorbind... De o scarba existentiala, fata de tot ce se intampla... Parerea lui Cristian Tudor Popescu am evidentiat-o aici. Adevarul e ca nu prea e in regula faptul ca am ajuns sa resimtim numai scarba...  Nu e in regula faptul ca nu mai exista nicio urma de optimism. Gresesc? Cum sa zic altfel? Aceasta dezolare generala, sincer, nu imi este pe plac. Si nu vorbesc aici de pe o anumita pozitie ideologica. Inseamna ca nu mai exista o "parte plina a paharului"... Si, din moment de ce nu mai exista, nici nu o putem vedea... Oare chiar asa sa stea lucrurile? Oare intr-asa maniera am ajuns de fragili incat o guvernare proasta sa creeze astfel de depresii pe scara larga? Mai bine ne-am pune intrebarea: de ce, cam de fiecare data cand ajunge Dreapta la Putere, efectele guvernarii sale sunt, mai mereu, respinse de oamenii obisnuiti, iar consecintele guvernarii snr catastrofale? Si CDR a venit la Putere pe un val de entuziasm si dorinta de schimbare. Cu toate acestea, si CDR a esuat lamentabil iar partidul care era, daca se poate spune asa, centrul intregii Coalitii, a disparut practic de pe scena politica, ma refer la PNT-CD... Alianta D.A, la randul ei, n-a putut subzista prea multa vreme, PD s-a retras de la guvernare, iar liberalii au guvernat cu masivul sprijin parlamentar al PSD, luand, mai degraba, masuri de stanga, decat autentice masuri liberale, de dreapta. Cred ca Basescu a vrut sa dea autenticitate Dreptei politice romanesti, nu s-o transforme, neaparat, intr-o Dreapta nedemocratica si, dupa cum se vede acum, culmea ironiei, totalmente nepopulara. A reusit? Dupa cum lesne se vede nu prea a reusit, iar basescianismul, de care vorbea candva Dl. Sever Voinescu, esueaza pe zi ce trece. Asa trebuia sa se intample? Este ceva premeditat in asta? Sa nu uitam ca Basescu s-a bucurat in trecut de o mare simpatie populara, lucru ce l-a ajutat enorm in a trece usor de suspendarea din 2007, dezaprobata de popor, si sa revina in forta pe scena politica. Aceasta simpatie populara nu s-a erodat atat de mult incat sa-l impiedice sa castige alegerile in 2009! Desi comportamentul lui Basescu, dupa 2009, a lasat mult de dorit, intrebarea care se pune este daca numai Basescu este raspunzator de esecul actual. Daca, nu cumva, si partidul are o mare parte de vina in ceea ce priveste tot ce se intampla acum. Numai ca, ajunsi in acest punct, asistam la un alt lucru surprinzator. Pentru Basescu jocul nu mai are nicio miza (este la al doilea si ultimul mandat), pe cand PDL a dat dovada de grave carente in ceea ce priveste comunicarea cu populatia, cu un premier ce a lasat deseori locul impetuozitatii naturale a Presedintelui. Basescu concluzioneaza ca traieste in minciuna deoarece oamenii au votat D.A, PDL, Basescu pentru ca PDSR "a facut schimbari", dupa cum a declarat (citatul e din memorie) la o emisiune televizata. Cu alte cuvinte: votul negativ. Au votat asa pentru ca PSD (fostul PDSR) a facut schimbari, si nu din dorinta reala de reforma. Insa reforma, asa cum s-a desfasurat dupa 2009, n-a fost niciodata expusa cu claritate cetatenilor inainte, si, in special, in campania electorala. Atunci era doar celebrul: "Sa traiti bineeeeeee!!!" plus multe promisiuni (in loc de reforma) care nu s-au mai infaptuit. Dupa 2009, jocul ne mai avand nicio miza pentru el, Basescu isi da "arama pe fata". Insa trebuie spus ca partidul sau, PDL, initial a fost de stanga. Ramanand un partid in tranzitie, desi a aderat la Dreapta europeana, PPE. Basescu a vrut sa-l transforme intr-un autentic partid de dreapta. Dar PDL a ramas destul de multa vreme cu o ideologie neclara... Si cred ca si acum situatia, de fapt, e la fel... Insa sunt multe contraste. Spre exemplu intre impetuozitatea naturala a Presedintelui si faptul ca e "gura mare", pe de o parte, si un presedinte al partidului si premier, de Boc vorbesc, care e "tacut ca o lebada". Iar cand vorbeste, vorbeste repede si se grabeste sa puna repede punct frazei. :)) . Adica partidul nu a comunicat, a comunicat, in schimb, Presedintele tarii in locul partidului. Prost sau bine, asta e o alta chestiune, calitatea comunicarii cu cetatenii, cu oamenii. Pentru ca o reforma, pe langa faptul ca trebuie sa crezi in ea si sa fie clara si adaptata realitatilor concrete din tara, ea trebuie sa fie si bine comunicata oamenilor, pentru ca oamenii s-o inteleaga si sa fie de acord cu ea. Asa e democratic, pentru ca aceasta reforma ii priveste pe cetateni si nu poti sa infaptuiesti o reforma facand abstractie de cetateni. Or, atat Basescu, cat si intreg PDL-ul, parca au facut eforturi fizice si intelectuale deosebite ca sa realizeze o reforma prost explicata, piperata cu un condiment de extrema dreapta, iar in final, sa faca abstractie de cetateni, ca si cum cetatenii ar fi ceva abstract.  Or, tocmai aceasta atitudine de abstractizare accentuata a cetateanului, l-a facut pe acesta sa iasa in strada, ca sa-si dovedeasca concretetea, inclusiv a nemultumirilor de care e cuprins din toate partile. Trebuie spus ca o reforma care nemultumeste societatea, care ii nemultumeste pe oameni, in marea lor majoritate, nu poate fi considerata o reforma. Pana la urma se ajunge la respingerea asa zisei "reforme". Asa cum nu poti sa faci reforme, si nicio reforma nu s-a realizat vreodata in felul acesta, impotriva bunului simt. Priveam, nu foarte demult, la o emisiune televizata care dezbatea problema daca Romania este sau nu o tara de dreapta... Din start punerea problemei e gresita! Pentru ca incepi, in felul acesta, sa-i judeci pe oameni de pe pozitii de partizanat politic. Este o eroare fundamentala. De ce trebuie sa fiu "prizonierul" unei anumite ideologii? De ce trebuie ca toti cetatenii sa fie si sa traiasca intr-un fel de gulag ideologic, indiferent cum ar fi acesta - de Stanga sau de Dreapta? E drept? Nu e drept! Si atunci... Dar s-au facut excese mari cu aceasta fortata expunere mediatica a ceea ce inseamna de dreapta, autentic de dreapta, reforma de dreapta. Iar rezultatul este, dupa cum putem constata, un esec catastrofal: s-a ajuns, pana la urma, la atitudini antisistem! Aceasta linie promovata in PPE (va rog, vedeti cazul Ungariei, vedeti nemultumirile la adresa lui Sarkozy, din Franta, vedeti marile mitinguri de protest din Anglia, Italia, Spania, dar si in afara Uniunii Europene, spre exemplu in Israel) mi-e teama sa nu conduca la atitudini antisistem in intreaga Europa. Pentru ca aceasta linie, de care vorbeam, a condus la o stare generala de nemultumire si, drept consecinta, de radicalizare a populatiei, de care nu era nevoie. Nicidecum nu poate fi un raspuns potrivit la criza economica actuala. S-a exagerat mult, prea mult. Si, in felul acesta, un partid intitulat popular, devine, culmea ironiei, nepopular. Asa cum, cel putin asa mi se pare, s-a exagerat foarte mult si cu aceasta austeritate care, dupa cum se poate constata, nu da rezultate benefice in Europa: de observat cum marile puteri economice de pe continent sunt degradate din punctul de vedere al rating-ului de catre Standard and Poor's. Mario Draghi, presedintele BCE, spune ca "suntem intr-o situatie foarte grava"... De unde rezulta ca masura austeritatii e una indoielnica, lucru ce nu poate sa-l lase indiferent pe cetatean, caci pe seama lui e aceasta austeritate. Iar PPE, prin marii sai reprezentanti, Sarkozy, Merkel, nu a reusit sa rezolve problema, desi preocupari exista... Fara rezultate concrete, lucru ce nu se poate sa nu-ti dea de gandit...

duminică, 1 ianuarie 2012

Fascinatie

Nat King Cole:







Cu nostalgie si...

... si o strangere de inima... Cand ma gandesc la ce mari artisti am avut! Partea proasta e ca nu-i apreciem la justa lor valoare decat dupa ce au murit (vorbesc la modul general, bineinteles). Pusesem in postarea anterioara niste cantece cu Gica Petrescu. Ma uitam pe youtube si am descoperit acest video, tot cu maestrul Gica! Va rog sa-l priviti!



O interpretare deosebit de frumoasa, de eleganta. Ai zice ca e chiar in Franta, facuta de francezi! Ce inseamna talentul! Iar maestrul Gica Petrescu il avea din belsug! Sigur, erau alte vremuri. Asa este. Insa uitati-va, va rog, ce emisiuni bune de divertisment se faceau, dar si ce artisti mari aveam. Cred ca este imposibil sa te lase indiferent o astfel de interpretare si punere in scena a acestui cantec frantuzesc. Iar Gica l-a cantat ca un francez! Finete, eleganta, simplitate, bun gust! Pe cand Revelioanele de acuma sunt pline de distractie insa, parca, sunt mai sarace din punct de vedere artistic decat cele de odinioara. Nu, nu e o critica, desi seamana... :) Nu, e doar o constatare subiectiva, atata tot. Poate ca tanara generatie apreciaza altfel. Insa mie mi se pare ca in zilele noastre avem un exces de distractie in detrimentul artei. Toata lumea cauta sa se distreze, dar nu mai savuram momentele, de parca n-am mai avea timp de asa ceva. Pur si simplu mi se pare asemanator cu un vin ieftin, banal, pe care-l bei si gata. Pe cand vinul bun, gustos, incantator il bei mai pe indelete, dar iti si lasa o aroma de neuitat in suflet.

Si pentru ca vorbeam de mari interpreti romani din trecut, sa mai ascultam ceva (stiu ca l-am mai pus, dar de fiecare data il ascult cu placere):



Ce-mi place mie la aceste cantece vechi, pe langa melodie, este eleganta! Observati ce tinuta din toate punctele de vedere: rafinament, eleganta!



:)



Ce romantism: "Sub balcon eu ti-am cantat o serenada, ca pe vremuri visatorii trubaduri"! :) Superb! "Cea dintai si cea din urma-n viata mea..."



Cat rafinament in exprimarea sentimentelor, romantism, eleganta, bun gust! Era mai multa educatie pe vremuri... Cam asa, nu?

Eh... da... Femeia, eterna poveste... :)

 

"Femeia, eterna poveste/ Nu intreba cine este/ Si iubeste-o mereu..." :)



Mi-a soptit o viorea... Observati cata gingasie in exprimarea sentimentului de dragoste:



"Te-as ruga pe dumneata, ca sa n-o dai altuia..." N-a spus " te rog pe tine".



O alta Romanie in comparatie cu cea actuala? Ce parere aveti? Altfel de oameni fata de cei de astazi...? Cum apreciati? Chiar as fi foarte curios sa vad si sa aud astazi ca cineva sa-i spuna iubitei : "te-as ruga pe dumneata..." - ar suna, in zilele noastre vorbesc, aiurea rau de tot, nu? Dar ce frumos suna in cantecul pe care tocmai l-am ascultat... Un clasic spunea ca stilul e omul. Atunci observati stilul din aceste cantece si sa ne facem o idee despre ce inseamna un om stilat. Un asemenea rafinament, o asemenea eleganta si comportament ales s-a pierdut aproape cu desavarsire in zilele noastre. Il putem cunoaste, iata, din filmele vechi, din aceste cantece vechi. Si nu e vorba decat de sec.XX!

Sper ca va placut acest intermezzo din alta epoca. E vorba tot de romani. Dar e o alta lume. Care, de ce sa n-o recunoastem, ne seduce chiar si dupa atata amar de vreme... Sa ne lasam macar pentru o clipa prada acestei seductii irezistibile... E vorba de femei si de dragoste!