Powered By Blogger

duminică, 23 octombrie 2011

Cine detine controlul...

Iata un deosebit de interesant articol din Gandul, pe care va propun sa-l cititi:

REŢEAUA CARE CONTROLEAZĂ LUMEA. Raportul care dezvăluie cum câteva companii deţin controlul a 40% din ECONOMIA MONDIALĂ

Se arata, printre altele, ca:
"Nu este vorba nici despre teoria conspiraţiei, nici despre negarea ei. Pur şi simplu, după cum reiese din cifre, un grup exclusivist de 737 de companii transnaţionale (TNC) controlează circa 80% din cifra de afaceri a celor mai mari companii din lume şi, implicit, are controlul asupra deciziilor acestora. Aceasta este concluzia finală a unui studiu publicat recent de către Universitatea din Zurich, studiu efectuat de către Stefania Vitali, James B. Glattfelder şi Stefano Battison.
Dintre acestea însă, "nucleul dur", de doar 147 de companii sau grupuri, controlează, direct sau indirect, nu mai puţin de 40% din cifra de afaceri a celor mai importante companii din lume.
Legăturile dintre marile companii economice influenţează economia globală. Principala problemă a cercetătorilor a fost descoperirea structurii controlului marilor corporaţii mondiale."
De citit si aici

joi, 20 octombrie 2011

Gaddafi a fost ucis!

Iata ce ne spune Mediafax:

MUAMMAR KADHAFI A FOST UCIS - VIDEO, FOTO

Iata ce se arata printre altele:

"Potrivit unor surse din cadrul CNT, Muammar Kadhafi a murit în ambulanţă, în drum spre spitalul din Misrata. Cadavrul liderului libian este în acest moment la morga spitalului din Misrata.


Purtătorul de cuvânt al Consiliului Naţional de Tranziţie, Abdel Hafiz Ghoga, a comunicat că Muammar Kadhafi a murit în confruntările armate care au avut loc joi în oraşul Sirt.

"Putem anunţa că Muammar Kadhafi a fost ucis de forţele revoluţionare", a precizat Ghoga.

"Este un moment istoric, este sfârşitul tiraniei şi dictaturii. Kadhafi s-a întâlnit cu propriul destin", a spus Ghoga. [...]
Muammar Kadhafi era grav rănit la picioare şi respira cu dificultate în momentul capturării, în oraşul Sirt, anunţau surse libiene citate de ziarul italian Corriere della Sera. Potrivit altor surse citate de presa italiană, liderul libian avea şi răni la craniu.

NATO a anunţat că avioanele Alianţei au atacat joi o coloană de vehicule pro-Kadhafi în apropierea oraşului Sirt.

"Aceste vehicule dotate cu arme efectuau operaţiuni militare şi reprezentau o ameninţare clară la adresa civililor", a explicat colonelul NATO Roland Lavoie.
Fostul lider libian a fost capturat la Sirt, a anunţat un comandant al trupelor Consiliului Naţional de Tranziţie, informaţia fiind transmisă de presa de la Tripoli."

Update

De citit aici si aici.  

luni, 17 octombrie 2011

Vechi si nou

Ceea ce imi place mie la spectacolele si filmele americane clasice este ca scoteau in evidenta omul, omenescul, asa cum este el. Vedeai oameni, nu atat printi si printese, spectacole de sunet si lumina foarte sofisticate, toalete care mai de care mai ingenioase, cum am putea, spre exemplu, gasi acum la Lady Gaga. Omul mai bea un whisky, mai fumeaza o tigara, canta un cantec. Care e problema? O sa exemplific ce vreau sa spun:




Sa facem o comparatie cu productiile din zilele noastre:



Uitandu-ma la acest video, cu Lady Gaga, gasesc o imaginatie debordanta, asta e adevarat. Dar cu toate acestea stau si ma intreb: asa e omul?  Scoate in evidenta omul? Sau pune, mai degraba, accent pe efecte scenice si pe vestimentatie, melodia fiind destul de simpluta altfel.
Iata un alt video, cu Madonna:



S-ar putea spune acelasi lucru, nu? In tot acest ansamblu de sunet si culori, pe fundalul muzicii care imbraca totul, omul e mai putin scos in evidenta, se pierde in aceste imagini. Imaginile se succed cu repeziciune, efectele scenice au cuvantul principal. Totul se desfasoara intr-o lume de fapt ireala. Este lumea unui soi de vis, o lume a imaginatiei care se vrea cat se poate de bogata si care cauta sa exploreze ceea ce nu s-a mai vazut pana acum. Cautand si ceea ce este socant, dar poate nu asta e ideea ci ca ceea ce se prezinta sa fie intrucatva inedit, iesit din comun, din banal. Un fel de refugiu intr-o imensa petrecere, ca si cum, din cotidianul mohorat, ai intra intr-o lume a visului in care te pierzi in acordurile muzicii si in jocul culorilor. De asemenea de remarcat sunt scenele sexy, punctate scurt. Interesant este ca nu vezi un sarut ca lumea ci doar formele feminine care se expun, intr-un timp scurt, cu generozitate, marcand parca o pauza in tot acest vis, dupa care visul se reia intr-o mare veselie generala sub stapanirea muzicii intotdeauna prezenta si a culorilor.

Sa privim si acest video cu Beyonce:

 

De remarcat, ca si in video-ul cu Lady Gaga, trupa de dans care-si face cu brio datoria, artista dansand cot la cot cu trupa. Insa in acest video accentele sunt mai realiste, mai telurice. Actiunea se petrece sub un pasaj. Se vede clar ca e vorba de un pasaj, se vede pamantul. E mai putin aspectul unui vis, realitatea inconjuratoare spunandu-si cuvantul. Se observa cat se poate de clar praful, deci tot un aspect legat de pamant. Ideea e ca fetele fac lumea sa se miste. Vine o armata de baieti si gaseste o armata de fete. Dansul arata un fel de razboi intre sexe. Parca ar fi un dans ritualic. Ceea ce nu prea am inteles e de ce, in final, fetele ii saluta, militareste. Victoria fetelor ar fi trebuit sa fie confirmata printr-un salut al baietilor. Macar asa, dintr-un respect elementar. Pe cand scena de final parca ar vrea sa arate ca femeia, desi se supune barbatului dupa o lupta dura, este, totusi, egala cu barbatul. In fine... Interesant este ca femeia, asa cum e prezentata in acest video, nu e deloc o delicata sau o naiva. Ea este sexy, insa degaja forta. Toata armata de baieti n-au putut sa intimideze armata de fete, condusa de Beyonce, desigur. Dimpotriva, baietii se mai aparau si cu scuturile!  Muzica e un fel de strigat de lupta, care exclude orice delicatete. Brutalitate in gesturi, mai ales din partea fetelor, asa cum le sta bine unor luptatoare. Ce diferenta fata de rolul interpretat de Ingrid Bergman in Casablanca!

miercuri, 12 octombrie 2011

Ce a prezis Saddam Hussein...

Iata o stire interesanta pe care am remarcat-o zilele trecute. Cred ca nu ar trebui trecuta cu vederea pentru ca ne dezvaluie cate ceva din necunoscutele acestei crize economice si financiare pe plan mondial. Este vorba de o carte care va contine conversatiile dictatorului cu cercul sau de apropiati, preluate de pe inregistrari audio, intitulata: ""The Saddam Tapes: The Inner Workings of a Tyrant's Regime, 1978-2001" ce va aparea in aceasta toamna.

Gandul titreaza:

Saddam Hussein ar fi prezis criza SUA încă din 1993: "Economia lor nu-şi va mai reveni niciodată" 

Iata ce arata, printre altele, articolul:  
"Saddam Hussein, fostul lider irakian, a prezis că economia Statelor Unite va avea de suferit din cauza cheltuielilor excesive alocate operaţiunilor militare, scrie Huffington Post.[...]



"Economia lor nu se va îmbunătăţi niciodată din cauza cheltuielilor pe care le au în Golf şi în Europa. Au cheltuit 68 de miliarde de dolari (50 de miliarde de euro) în Golf şi 128 de milioane de dolari (94 de miliarde de euro) în Europa", e citat Hussein dintr-o înregistre audio.
"Dacă America nu-şi retrage trupele din toată lumea, economia sa nu-şi va mai reveni niciodată. America nu mai este în faza ei de tinereţe, este la limita bătrâneţii sale", ar mai fi declarat el." (subl. mea)
Interesant, nu?

In articolul original din Huffington Post se arata ca Saddam Hussein ar mai fi adaugat:
"[The American president] could save a billion dollars from here, a million dollars from somewhere else, another two million from another place that could be useful, but it would not heal his wound that is so deep it cannot be healed unless he turns to the military budget." (subl.mea)

Eu stau si ma intreb daca nu cumva si Iranul mizeaza pe o filozofie asemanatoare. Iata un alt articol din Gandul, pe care l-am vizualizat si aici, la Off Topic, discutand insa despre o alta tema:

Iranul avertizează Statele Unite: "Nu suntem favorabili unei confruntări, dar suntem capabili să răspundem cu o lovitură din care nu se vor mai trezi"

"Ministrul iranian de Externe, Ali Akbar Salehi, a avertizat miercuri Statele Unite împotriva oricărei tentative de "confruntare" cu Iranul în problema presupusului complot iranian împotriva ambasadorului saudit la Washington, informează AFP.


"Nu căutăm confruntarea, dar dacă se va impune, consecinţele vor fi mai dure pentru ei decât pentru Iran", a declarat Salehi.
Washingtonul a anunţat marţi inculparea a doi cetăţeni iranieni acuzaţi că intenţionau asasinarea ambasadorului saudit, într-un complot "conceput, organizat şi coordonat de Iran", avertizând Teheranul că va suporta consecinţele.

"Nu suntem favorabili unei confruntări, dar, dacă Statele Unite ne vor ataca, suntem capabili să răspundem cu o lovitură din care nu se vor mai trezi", avertizează Salehi.

Oficialul iranian a respins afirmaţiile americane, reamintind că Washingtonul a formulat acuzaţii identice după revoluţia islamică din 1979.

"Spre exemplu, în cazul Lockerbie, au acuzat Iranul de multe ori înainte de a spune că s-au înşelat", reaminteşte ministrul.

Salehi a criticat "dramatica punere în scenă" făcută de autorităţile americane şi de presă în legătură cu dezvăluirea presupusului complot american, acuzând că "lucrurile au fost prezentate ca şi cum ar fi fost o explozie nucleară"."

Intrebarea care se pune ar fi:pe ce se bazeaza Iranul? E vorba de chestia aceea, clasica de altfel, "daca esti slab sa te arati puternic si viceversa"? Sau mai e si altceva la mijloc? Reactia americana:

"Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, a anunţat că Washingtonul şi aliaţii săi vor transmite un mesaj puternic Iranului şi îl vor izola din ce în ce mai mult pe scena internaţională. Secretarul american al Justiţiei, Eric Holder, a avertizat liderii iranieni că Washingtonul îi va trage la răspundere pentru acţiunile lor.

Iranul a respins afirmaţiile americane, acuzând Washingtonul că a creat o "criză artificială" între Teheran şi vecinii arabi.

"Statele Unite încearcă să creeze diversiuni din cauza problemelor interne", a apreciat Salehi." (subl.mea)

Sau Iranul se bazeaza tot pe aceeasi filozofie, adica, daca se poate spune asa, pe arma economica? Aici am putea include consecintele economice pe plan mondial, dar si pentru SUA in particular, in cazul in care s-ar porni un razboi intre SUA si Iran, consecinte care vor fi de-a dreptul dramatice daca stam sa ne gandim la ce consecinte economice au urmat razboaielor din Irak si Afganistan (in Afganistan inca nu s-a terminat, cred ca nu gresesc prea mult daca spun asa...). Sa nu uitam ca Iranul este un mare producator de petrol si sa nu uitam ca SUA depind de importurile de petrol... Mie mi se pare ca Iranul practica, din acest punct de vedere, un joc de genul ce-i mai important: Israelul sau Iranul? E un joc periculos, desigur. Insa e de remarcat ca Iranul isi permite sa irite SUA ori de cate ori are ocazia.Cel putin asa mi se pare.Si cam de fiecare data ii arata "pisica" economica. Adica ii arata consecintele in cazul in care ar avea loc o confruntare. Mai mult, Iranul e constient de actuala situatie economica a SUA si de problemele interne pe care SUA le are (ce sunt de natura financiara dar si economica). Nu cred ca e de neglijat o asemenea ipoteza...
Pe de alta parte, scutul antiracheta ar induce ideea unui plan mai larg al SUA si NATO de a ataca Iranul intr-un viitor apropiat. Un scut defensiv, capabil sa opreasca la timp si sa distruga eventuale rachete iraniene ce s-ar indrepta impotriva Europei. Nu e de neglijat nici o astfel de ipoteza. Dar, daca Iranul va ataca primul, sub protectia acestui scut, NATO ar putea declansa fara prea multe probleme un atac devastator la adresa acestei tari. 
Tensiunile dintre Teheran si Washington nu sunt de bun augur. Americanii par decisi sa rezolve in favoarea lor aceasta problema. Insa rezolvarea conflictului ar trebui sa se faca pe cai pasnice, intensificand dialogul diplomatic. Fara ca sa aiba consecinte dintre cele mai negative pentru intreaga lume. 
Un alt aspect, care nu se poate sa nu te ingrijoreze, ar fi pozitia Rusiei si Chinei fata de un eventual conflict militar SUA - Iran. Cel putin, pana acum, nu-mi este foarte clar cum vor reactiona, de partea cui, aceste doua mari puteri. Pentru ca interesele lor economice vor fi afectate in cazul unui asemenea razboi. 
Problema e foarte complexa...

Update 
Iata un editorial din Gandul, semnat Lelia Munteanu, pe aceasta tema:

Complotul stupizilor şi cele două Semiluni

Interesant de citit!

     

marți, 11 octombrie 2011