Loading...

joi, 17 martie 2011

Cutremurul din Japonia si radiatiile...

Ingrozitorul cutremur ce a avut loc in Japonia pune Omenirii o problema foarte serioasa, si anume aceea a energiei atomice. Iata ce am citit pe Mediafax:
Radiaţiile dincolo de zona evacuată la Fukushima nu prezintă pericol pentru sănătate

Traseul probabil al norului radioactiv de la Fukushima 

Armata încearcă să răcească reactoarele de la Fukushima cu elicoptere si camioane cu apă - VIDEO 

O stare de panica s-a creat...Iata ce titreaza si Gandul:

ALERTĂ NUCLEARĂ ÎN JAPONIA - NIVELUL RADIAŢIILOR CREŞTE. Norul radioactiv probabil se va deplasa spre SUA. În CHINA, cetăţenii cumpără sare iodată ca să îi apere de radiaţii

Adevarul e ca toate sursele de energie folosite pe scara larga pe Pamant sunt poluante. Totusi, cea mai periculoasa pare a fi energia nucleara, produsa de elemente radioactive. Daca stam sa ne gandim si la catastrofa de la Cernobil din 1986... si acolo nu a fost vreun cutremur care sa provoace tragedia. Nu ar strica sa ne gandim la alte surse de energie, mai putin poluante sau chiar deloc.
Iata, mai jos, o cronologie a evenimentelor, de pe Mediafax:

CRONOLOGIE: Japonia, devastată de un cutremur şi un tsunami, se confruntă cu o criză nucleară majoră 

Dar, in ciuda acestor evenimente tragice...:

AFP: Europa de Est îşi reafirmă interesul pentru energia nucleară, în pofida accidentului din Japonia  
Foarte interesant de citit articolul de mai sus, din Mediafax. Iata ce arata:
"Ţările foste comuniste din Europa de Est îşi reafirmă în mod hotărât interesul pentru energia atomică, în pofida accidentului nuclear major de la centrala japoneză Fukushima, delimitându-se astfel de vecinii lor occidentali.
La peste 20 de ani de la căderea comunismului, spectrul Cernobîlului nu îngrijorează în mod vizibil aceste ţări a căror industrie nucleară rămâne în mare parte bazată pe tehnologie sovietică.
La Praga, Bratislava, Ljubljana şi Varsovie, liderii politici se pronunţă în favoarea energiei nucleare, mergând până la a denunţa o "isterie" (antinucleară), potrivit declaraţiilor premierului ceh Petr Necas.
Ofensiva lor contrastează cu atitudinea Germaniei, unde cancelarul Angela Merkel a anunţat marţi închiderea imediată, pentru trei luni, a şapte reactoare nucleare vechi.
"Nu reuşesc să îmi imaginez oprirea centralelor noastre nucleare", a declarat Necas miercuri. În oponia lui, închiderea centralelor Dukovany (sud-est) şi Temelin (sud-vest) va determina "probleme economice similare unei catastrofe".
Mai ales Temelin, dotată cu două reactoare de concepţie sovietică VVER, generează nemulţumirea militanţilor împotriva energiei nucleare din Austria şi Germania.
Praga rămâne totuşi surdă la apelurile de a renunţa sau de a-şi restricţiona energia nucleară, care nu sunt decât "populism oportunist" în opinia preşedintelui Vaclav Klaus.
La rândul său, preşedintele sloven Danilo Türk a declarat miercuri la Praga că nu este momentul "propice pentru decizii politice şi panică".
Ca şi Temelin, centrala nucleară slovenă Krsko este prost văzută de ecologiştii austrieci.
Premierul polonez Donald Tusk a lansat, la rândul său, un apel la "bun simţ în pofida emoţiilor, compasiunii şi caracterului dramatic al evenimentelor" din Japonia.
Polonia, care nu are nicio centrală nucleară dar intenţionează să construiască două înainte de 2030, este hotărâtă să continue acest program, a declarat Helena Trojanowska, responsabilă de energia nucleară în cadrul Guvernului.
"Programul nuclear al Poloniei se bazează pe tehnologii mai moderne, pe cele mai înalte criterii de securitate", a declarat ea la Bruxelles.
"Nimic nu se schimbă în Slovacia în privinţa energiei nucleare", a declarat la rândul său Rado Bato, purtător de cuvânt al premierului slovac Iveta Radicova.
Slovacia are două centrale nucleare, Jaslovske Bohunice şi Mochovce (vest), care asigură circa 55 la sută din producţia de electricitate a ţării.
Deschiderea a două tranşe suplimentare la Mochovce este prevăzută în 2012-2013, în timp ce alte două reactoare au fost oprite în 2006 şi 2008 la Jaslovske Bohunice, în conformitate cu angajamentele asumate de această ţară înaintea aderării sale la UE, în 2004.
În Lituania, două reactoare de tip Cernobîl moştenite din epoca sovietică au fost oprite la Ignalina în 2004 şi 2009, conform cerinţelor UE.
Mai conciliant în raport cu alţi lideri din regiune, premierul lituanian Andrius Kubilius cere examinarea "tuturor soluţiilor" pentru a asigura necesităţile energetice ale ţării.
Lituania vrea să construiască o nouă centrală nucleară, pentru a o înlocui pe cea de la Ignalina.
În urma accidentului nuclear din Japonia, comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, a anunţat marţi organizarea, pe viitor, a unor "teste de rezistenţă" pentru toate cele 143 de reactoare de pe teritoriul european.""
 Am pus aici tot articolul pentru ca este foarte importanta pozitia tarilor din Europa de Est fata de acest controversat subiect. Si este de remarcat ca Estul Europei este mai putin dezvoltat din punct de vedere economic decat Occidentul. Nevoia de energie (si la un pret ieftin) este foarte mare. De remarcat reactia premierului ceh: ""Nu reuşesc să îmi imaginez oprirea centralelor noastre nucleare", a declarat Necas miercuri. În oponia lui, închiderea centralelor Dukovany (sud-est) şi Temelin (sud-vest) va determina "probleme economice similare unei catastrofe"." Dar si opozitia fata de Germania pe aceasta problema. Dar eu stau si ma intreb: Uniunea Europeana are o strategie clara in acest sens? Inteleg ideea testelor de rezistenta a comisarului european Oettinger, dar nu ma refeream la acest lucru. Ci la faptul daca, sa presupunem, spre ex., ca din cele 143 de reactoare 80 nu trec testul de rezistenta, atunci care ar fi solutiile alternative, in conditiile unei nevoi crescande de energie a unor state mai putin dezvoltate decat Vestul. De fapt o intrebare ar fi si daca Vestul are o strategie in acest sens, pentru ca inchiderea unor reactoare nucleare ar crea, fara indoiala, probleme economice mai mari sau mai mici, depinde. Necas, iata, este ingrozit de o asemenea varianta. Domnia sa spune ca ar echivala cu o catastrofa. Economica, desigur. Iar premierul polonez face apel la: ""bun simţ în pofida emoţiilor, compasiunii şi caracterului dramatic al evenimentelor" din Japonia". De unde se vede ca aceste state, mai putin dezvoltate decat Germania, repet lucrul acesta, nu ar fi ajutate deloc in cazul in care ar trebui, in urma testului de rezistenta, sa-si inchida reactoarele nucleare. Si ar trebui sa le inchida, daca nu ar trece testul D-lui Günther Oettinger, deoarece, toti trebuie sa respectam aceleasi reguli, ca sa reiau o idee a D-nei Cancelar Merkel. Insa, iarasi ma repet, lucrul acesta ar insemna o catastrofa pentru tarile respective. Cum ar ajuta Germania, sau nu numai Germania, de ce nu si Franta sau Marea Britanie, ca sa luam si celelalte puteri economice europene, aceste state mai putin dezvoltate, daca ar trebui sa-si inchida reactoarele, furnizoare de energie? Sau nu le-ar ajuta deloc... Eu stau si ma intreb daca principiul solidaritatii chiar functioneaza asa cum ar trebui in Uniunea Europeana, adica cel bogat sa-l ajute pe cel sarac. De unde se vede ca in situatia unei dezvoltari inegale a Europei (caci nu se poate pune semnul egalitatii intre Germania si Cehia, sau intre Germania si Grecia, ca sa dau niste exemple, din punct de vedere al dezvoltarii economice) nici problemele cu care se confrunta statele nu sunt similare. Atunci putem sa respectam cu toti aceleasi reguli? Daca extrapolam problematica in domeniul financiar, realitatea de pana acum ne spune ca nu, iar exemplul, celebru deja, al Greciei, cu imensa sa datorie publica, pe care nimeni nu stie cum o va plati pana la urma, este revelator. Si sa nu uitam ca acest lucru pune in pericol insasi moneda europeana - euro - si Zona Euro. In ciuda afirmatiilor D-lui Sarkozy care a tot repetat ca jamais nu se va renunta la euro... Si cu toate acestea o solutie concreta nu s-a gasit. Chiar si aceasta pozitie a Tarilor din Est, care contrasteaza cu pozitia Germaniei, ne arata ca sunt inca multe probleme de rezolvat in Europa si ca problemele cu care se confrunta Estul sunt mult mai acute decat cele cu care se confrunta Vestul, chiar si acum la peste 20 de ani de la caderea cortinei de fier. 
In asemenea conditii, care ar fi politica optima ce ar trebui sa si-o insuseasca Europa? Una de dreapta sau una de stanga? Criza actuala a pus partidele populare, de dreapta (sa nu uitam ca PPE e majoritar in PE) intr-o situatie deloc comoda. Pentru ca nu prea au cum sa faca fata si, in acelasi timp, sa-si asigure voturile, luand masuri dure de ajustare a deficitelor, cu repercusiuni de scadere a nivelului de trai al populatiei. Vedem manifastatii de protest la Londra, la Paris. Nemultumirea este in crestere, iar problema somajului nu a putut fi inca rezolvata cu succes. Observam fenomene ingrijoratoare cum ar fi ascensiunea extremei drepte in Franta. Lucru absolut ingrijorator pentru intreaga Europa. Si, dupa parerea mea, increderea oamenilor in partidele de stanga a scazut in ultima vreme destul de mult. Ramane de vazut care va fi raspunsul stangii europene la asemenea probleme. Si este evident ca raspunsul ar trebui sa fie unul care sa contina solutii concrete la provocarile acestui inceput de mileniu. Provocari deloc usoare. Mie mi se pare ca, din punct de vedere politic, nu s-au gasit solutii ideologice. Lucru asta e luat de multi in derizoriu, ca si cum n-ar avea prea mare importanta. Parerea mea este ca idelogiei neoliberale, criticata in prezent, nu i s-a gasit inca o alternativa viabila. Ultra-liberalismul este in stadiul de critica si atat. Insa in asemenea situatii, cum e cea generata de criza economica, o schimbare democratica ar fi necesara si chiar benefica. O schimbare care sa se opuna extremei drepte, de asta i-am si zis schimbare democratica, adica din care sa rezulte democratia si moderatia. Si o solutie (practica) ar putea fi, de ce nu, stanga europeana, aflata pana acum intr-un con de umbra. Pentru ca ar trebui sa constientizam faptul ca starea de criza economica nu a trecut inca. Sunt si voci care spun ca ar putea sa reizbucneasca aceasta criza in Europa, si inca si mai virulent decat pana acum. Lucru din care ar rezulta ca nu au fost eliminate cauzele generatoare ale acestei crize economice. Iar daca ultra-liberalismul ar fi cauza generatoare, cel putin nu vad eu o alternativa concreta, care sa se manifeste in plan politic, economic si social in Europa si care sa fie capabila a indeparta cauzele ce genereaza situatia de criza economica, pe de o parte, si, pe de alta parte sa poata genera progres si in Tarile Estice, parte integranta a Europei Unite. Dar un progres real, nu mimat sau artificial. Aici mi se pare ca este marea incercare cu care ne provoaca acest inceput de mileniu. Eu cred ca ar trebui sa existe, la nivel european, o poltica intr-adevar comuna de dezvoltare economica si de reducere a decalajelor intre statele europene (adica o politica dezvoltare economica ce sa fie comuna tuturor statelor europene din care sa rezulte un obiectiv comun - reducerea decalajelor). Neoliberalismul nu a putut face lucrul acesta, cazul Greciei confirma aceasta ipoteza, dar, de ce nu, si al Italiei, tara care, la randul ei, are o datorie publica de peste 100% din PIB. Se vorbeste de tari care au un mare risc de intrare in incapacitate de plata. Lucrurile acestea trebuie ajustate cumva. Pentru a se ajunge la normalitate. Ramane de vazut cum se va realiza aceasta. De ce spun de o politica care sa fie comuna tuturor statelor UE? Dar ceea ce spune D-na Cancelar Merkel, ca toti trebuie sa respectam regulile comunitare, direct la asa ceva conduce. Ce fel de politica (si ce fel de reguli, pentru ca nu trebuie sa fie nici reguli care sa nu fie respectate de catre cineva, dar nici reguli pe care doar unii le pot respecta cu usurinta, iar altii deloc - adica reguli care sa existe in scriptele europene, dar neaplicabile in unele state, sau care ar defavoriza unele state), asta e alta problema. De fapt asta e si problema. De ce comuna? Pentru ca, daca privim problema la scara europeana, prin prisma Europei Unite, atunci este o chestiune care priveste toata Europa, pe noi toti. Adica este vorba de dezvoltarea Europei in ansamblul sau si ar trebui sa fie o dezvoltare care sa favorizeze si tarile mai putin dezvoltate, precum cele Estice, care fac parte din UE (si nu numai!). Iar o dezvoltare economica armonioasa in UE este de natura sa atenueze conflictele, sa se opuna extremismului, contribuind astfel la consolidarea democratica a Europei. 


 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu