Loading...

marți, 5 iulie 2011

Despre dezastrul de la Bac..

Am scris despre acest subiect si aici. Observ ca se cauta foarte multe explicatii pentru acest fenomen. Am retinut parerea lui Cristian Tudor Popescu - aici, aici si aici. Este de retinut si un articol din Gandul, foarte interesant, despre cum s-a prabusit promovabilitatea de la 80% la 44% in numai trei ani - aici. Dupa parerea mea, explicatia e una foarte simpla si este de natura economica. Atata vreme cat in toti acesti 20 de ani s-au privatizat/inchis/desfiintat/ foarte multe intreprinderi din ceea ce, pe vremuri, era economia socialista, atata vreme cat agricultura a fost adusa la ceea ce se cheama agricultura de subzistenta, lucruri ce au generat somaj masiv si, mai apoi, o emigrare masiva a fortei de munca in Occident, spre zari mai bune, iar in vremurile din urma s-a mers pe o crestere economica bazata preponderent pe consum si nu pe productie, absolutizandu-se consumul, la ce te poti oare astepta? De asemenea e de vazut si care e PIB-ul Romaniei si procentul infim, de 3% din PIB, acordat invatamantului ca sa completam tabloul de mai sus. Pe vremea comunismului statul iti garanta un loc de munca (era stipulat in Constitutia de atunci), acum insa poti sa faci o facultate si sa fi vanzator de ziare (si nu e nicio exagerare). Invatamantul, la ora actuala, nu este (bine) corelat cu gradul de ocupare al fortei de munca, functie de calificarea individului. Pe de alta parte recesiunea prelungita in care se afla tara la ora actuala nu poate sa duca spre ceva bun. In felul acesta invatamantul nu mai are nicio finalitate. Pentru ca problema lui nu consta in reformele mai mult sau mai putin inspirate care s-au facut in toata aceasta perioada, ci in ceea ce faci dupa ce ai absolvit. Ce faci dupa e problema esentiala si lucrul care, pana la urma, motiveaza. Fireste ca ceea ce s-a intamplat poate fi interpretat si ca un esec major al regimului Basescu si al PDL-ului in ceea ce priveste reforma in invatamant. Insa nu reprezinta, totusi, cauza profunda a evenimentului intamplat de curand. Este de retinut ceea ce spune CTP si, in mare masura, are dreptate:
"Cristian Tudor Popescu a comentat situaţia de la Bacalaureat 2011 : "Dorinţa românului de a acumula diplome este dinainte de 1989. Atunci, dacă aveai o diplomă, statul era obligat să te repartizeze, să-ţi dea un loc de muncă, care era mai bun decât al celorlalţi care nu o aveau. În prezent, statul nu mai are nicio obligaţie faţă de absolvenţi, iar aceste diplome nu mai fac doi bani. Dacă nu ştii să-ţi demonstrezi utilitatea în ziua de azi, nu ai ce să faci cu diploma de bac. Şi elevii simt acest lucru. Vorbind de matematică, e bine să ştii aritmetică, dar ce să faci cu analiza matematică, de exemplu? Cine te mai întreabă de integrale şi derivate tot restul vieţii", a spus Cristian Tudor Popescu despre situaţia de la Bacalaureat în 2011." (subl.mea)
Spun in mare masura pentru ca demonstrarea utilitatii conduce spre o alta dezbatere filozofica importanta. Pentru ca aceasta demonstrare a utilitatii m-a dus imediat cu gandul la Greata lui Jean-Paul Sartre... Problema ar fi si cat de util e un anumit lucru, sau unul, sau altul, dar, mai degraba, cat e individul insusi de util. Iar de la cat de necesara e existenta lui se poate medita la cat de necesara este existenta in general vorbind.Pentru ca daca trebuie sa demonstrez utilitatea mea (apropo de ce spunea CTP) atunci, in primul rand, si mi se pare logic asa, ar trebui sa mi-o demonstrez, mai intai, mie insumi, inainte de a o demonstra altora (lucru care s-ar putea sa nu fie necesar sau sa nu-l resimt ca pe o necesitate!). 
Dar sa nu divagam prea mult de la subiect. CTP a adus in discutie aceasta problema, poate cam... fortat, poate asa mi se pare mie. Problema de fond nu e "cine te mai intreaba de integrale si derivate tot restul vietii". Daca punem asa problema, atunci se naste intrebarea: ce rost mai are sa le inveti? Dar in felul acesta nu ajungem la nicio concluzie, poate doar la aceea ca nici nu are rost sa mai inveti...Este adevarat ca Seneca a spus: Non scholæ, sed vitæ discimus. Insa sensul lui "a invata pentru viata" trebuie foarte bine inteles. Ca asa, daca e s-o luam in sens invers, hai sa spun asa, poti trai foarte bine si fara sa inveti, fara sa ai multa carte. A invata pentru viata inseamna sa sporesti tu insuti in spiritualitate, lucru ce deschide calea (sau caile) catre progresul societatii, atat cel material cat si cel spiritual (evident, vorbesc la modul foarte general). Pentru ca numai avand cunostiinte de aritmetica, societatea nu poate progresa. Nu poate fi viabil sa mergem pe o astfel de abordare - "Vorbind de matematică, e bine să ştii aritmetică, dar ce să faci cu analiza matematică, de exemplu? Cine te mai întreabă de integrale şi derivate tot restul vieţii". Sa luam un exemplu - Laplace. Daca ar fi gandit asa atunci cu siguranta nu am mai fi avut aceasta carte... Si sa ne gandim ca Franta nu s-ar fi putut dezvolta daca n-ar fi avut oameni mari, profesori mari, un sistem de invatamant bine pus la punct, daca s-ar fi invatat numai aritmetica, mergand pe linia unui utilitarism extrem de ingust. Ceea ce vreau sa spun este ca o dezvoltare durabila nu se poate obtine in felul acesta, adica - "Cine te mai întreabă de integrale şi derivate tot restul vieţii?", adica, repet, utilitarismul ingust de care vorbeam, care reduce totul la faptul ca e necesar sa stii aritmetica, nu derivate, care, oricum, mai incolo, in viata, nu ti-ar folosi cine stie ce. Si, sigur, este gresita o astfel de abordare si privita prin prisma individului, pentru ca depinde si ce lucrezi. Pentru ca s-ar putea sa ajungi sa lucrezi intr-un domeniu in care sunt necesare cunostiinte de matematica superioara. Latinii spuneau: Non licet bovi, quod licet Jovi - Nu este permis boului (oricui), ceea ce este permis lui Juppiter si, desigur, aveau dreptate. Insa nenorocirea mare in societatea romaneasca este ca locul lui Juppiter a fost luat de bou si locul boului, de catre Juppiter. Atunci incepe sa se dezvolte o gandire bazata pe un utilitarism ingust. Inteleg faptul ca CTP dorea sa dea o explicatie fenomenului si, din aceasta cauza, a facut o astfel de divagatie, introducand problema in dezbatere, cautand sa inteleaga felul in care gandesc, la ora actuala, elevii. Insa eu spuneam ca nu aceasta ar fi problema de fond. Am divagat si eu, e adevarat. Prima parte, ceea ce am subliniat, din ceea ce a spus reputatul editorialist, merita atentie. Pentru ca, dupa parerea mea, interesul pentru invatatura e strans legat cu ceea ce faci dupa absolvire. Iar faptul ca dupa absolvire, din pacate, nu faci mare lucru avand scoala incepe, asa cum aratam si mai sus, sa determine la individ o gandire ingusta, un utilitarism ingust, care este expresia unei ignorante profunde. Practic, prin ceea ce se intampla, prin felul in care decurg lucrurile la noi, nu se face altceva decat sa se dezvolte ignoranta, anuland elevatia. Eu nu cred ca masurile anticopiat, spre exemplu, vor reusi sa imbunatateasca situatia. Ci ar trebui ca statul sa aiba in vedere o reala dezvoltare economica, pe care individul s-o si simta, pentru ca situatia sa se indrepte. Lucru ce ar putea determina crearea de locuri de munca, bazate pe pregatirea pe care o ai, bine platite, adica astfel incat cel care lucreaza sa resimta o satisfactie reala, atat morala cat si materiala; atunci ar exista si o reala motivatie in actul invatarii (fapt care nu ar trebui sa aiba legatura cu felul in care era pe vrema comunismului). Lucru ce nu se intampla in Romania si care, drept consecinta, a determinat si determina emigratia masiva. Cu alte cuvinte nu exista aceasta satisfactie, de care vorbeam mai sus, si, pe cale de consecinta, nu exista nici motivatia. Decat Greata, sub forma unei obligativitati stranii de a-ti demonstra utilitatea fara niciun rost, pentru ca tot aia e. Spuneam ca nu se intampla in Romania... Tocmai pentru ca in Romania a ajuns superfluu sa mai inveti pentru viata!  Si acesta e lucrul cel mai rau care se poate intampla. Ramane sa inveti pentru scoala. Lucru absolut inutil, vorba lui Seneca. Este infructuos, la noi, la ora actuala, sa mai inveti pentru viata. Pentru ca dupa ce inveti atata, viata, cel putin aici, nu-ti ofera satisfactiile la care speri; intr-un fel iti insala sperantele, iar motivatia devine searbada. Intrucat tendinta nu e cea spre progres real si dezvoltare durabila a societatii. Nu ai nici satisfactii morale, nici satisfactii materiale, cu toate cunostiintele pe care, cu truda, le-ai acumulat in multi ani de invatare. Este mai degarba vorba despre un efect psihologic propagat in masa, care descurajeaza individul, provocat in special de realitatile economice ale tarii (evident descurajante). Un duh de descurajare si de manifestare a inutilitatii si neputintei... O lipsa de sens ce se propaga in existenta. Nu ar trebui, poate, sa ne mire lucrul acesta. Salus populi suprema lex esto - Bunăstarea poporului să fie legea supremă, spune un adagiu latin. La noi e asa ceva? Nu prea e asa, iar problema aceasta dureaza de foarte multa vreme, din nefericire...Si nici nu se vede o tendinta ca lucrurile ar merge spre bine. Nu mai vorbesc de faptul ca in mai toate sondajele de opinie, in proportii majoritare, oamenii spun ca tara merge intr-o directie gresita. Or, in asemenea conditii e cel putin utopic sa vorbesti de un invatamant performant cu adevarat. Intr-adevar, a fost o discutie lunga pe tema asta in care s-a implicat si Basescu, nu cu foarte mult timp in urma. Totusi e greu de crezut ca invatamantul poate performa in asemenea conditii economice, cu bani putini, cu o populatie infricosata de scumpiri, in marea ei majoritate, cand nu se vede, cel putin in momentul de fata, nicio inaintare spre mai bine... De aceea si spun ca situatia, daca se va rezolva, nu se va putea rezolva usor. De agravat, da, se poate agrava in asemenea conditiuni. Nu pot fi (prea) optimist... Deziluziile cresc pe zi ce trece. Criza economica le agraveaza. Roma die uno non aedificata est - Roma nu a fost cladită într-o zi ...   

2 comentarii:

  1. Am înţeles că Bacalaureatul e mai greu. Dar ce facem cu Bacalaureatul? Logica unui examen greu este un posesor de diplomă mai pregătit. Dar unde-şi poate folosi pregătirea superioară acest posesor de diplomă? El este angajat tot ca lipsit de calificare în vederea calificării la locul de muncă, or calificarea nu are nici o legătură cu diploma de bac.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Bibliotecaru
    Fara indoiala, este una din contradictii!

    RăspundețiȘtergere