Moment de disperare...

Ma gandeam ce titlu sa dau acestei postari... E vorba de o intamplare petrecuta recent la New York, evidentiata si la noi in presa, la care am inceput sa cuget astazi. Am gasit acest titlu... Fiecare dintre noi putem trece printr-un moment de disperare existentiala si sa nu stim cum sa-l tratam potrivit si bine. 
Gandul

Împuşcături în stradă la New York, în faţa Empire State Building, după ce un designer şi-a OMORÂT fostul şef. FOTO ŞI VIDEO

Se arata, printre altele, ca:

"Două persoane au murit şi nouă au fost rănite vineri lângă Empire State Building, din New York, după ce un bărbat a deschis focul în stradă. Atacatorul, un fost designer vestimentar în vârstă de 53 de ani, supărat că a fost concediat, a fost împuşcat mortal, în timpul unui schimd de focuri cu poliţiştii. Celălalt mort este fostul şef al atacatorului.

UPDATE 19.45 Iată filmul atacului, aşa cum a fost povestit el de Bloomberg, în conferinţa de presă: atacatorul, Jeffrey Johnson, un designer vestimentar în vârstă de 53 de ani, care fusese concediat cu un an mai devreme (deci nu o zi, cum s-a crezut iniţial), şi-a împuşcat pe trotuar fostul şef, un bărbat în vârstă de 41 de ani, folosind o armă semiautomată de calibru .45. Un muncitor de pe un şantier din apropiere l-a urmărit pe Johnson şi a alertat poliţiştii de lângă Empire State Building. Când a fost ajuns din urmă de poliţişti, bărbatul a deschis focul asupra lor. Potrivit primarului newyorkez, unele dintre persoanele rănite ar fi putut fi împuşcate de poliţişti în timpul confruntării.
UPDATE 19.10 Bloomberg a anunţat că sunt doi morţi şi nouă răniţi, în urma "tragediei" de lângă Empire State Building. Primarul New York-ului a declarat că autorul atacului a fost, într-adevăr, "un angajat nemulţumit", în vârstă de 53 de ani, care a fost ucis de poliţişti.
UPDATE 18.25 Primarul Michael Bloomerg ţine acum o conferinţă de presă în faţa Empire State Building.
UPDATE 18.10 Atacatorul a fost concediat joi şi s-a întors vineri înarmat la locul de muncă, în apropiere de Empire State Building, a declarat senatorul Malcolm Smith pentru ABC News, după ce a vorbit cu primarul Michael Bloomberg. Cealaltă persoană decedată este fostul manager al atacatorului, scrie The Guardian.
UPDATE 17.55 Poliţia anunţă primul bilanţ oficial al atacului. Există doi morţi, unul dintre ei fiind atacatorul, şi zece răniţi, care au fost transportanţi la mai multe spitale din New York, informează The Guardian."

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Dar credinta in Dumnezeu?
De remarcat varsta celui care a fost concediat - 53 de ani. Si, dupa cum se zice, la 53 nu te mai angajeaza cineva. Dar in zilele noastre si daca esti tanar nu prea ai sorti de izbanda sa te angajeze careva. Dar daca omul respectiv nu are un alt sprijin in afara de slujba? Poate are familie... Daca nu dispui de mijloace financiare sa incepi ceva pe cont propriu? Si daca, concediat fiind, tot cauti de lucru si nu gasesti...? Totusi, toate aceste lucruri constituie un motiv pentru a recurge la omor, asa cum a facut barbatul de 53 de ani din New York? Sigur, e usor sa vorbesti. Mai greu e cand traiesti astfel de realitati crude. De observat faptul ca aceasta crima s-a petrecut in plina strada, la ora 9 dimineata, intr-una din cele mai aglomerate zone din New York. 

"UPDATE 17.30 Există minimum doi morţi şi opt răniţi, conform surselor din NYPD citate de Chicago Tribune. Oamenii se aflau pe trotuar când bărbatul a deschis focul asupra lor. "Suntem încă în mijlocul evenimentelor. Există numeroase persoane împuşcate, până la zece, între care şi atacatorul. Nu avem niciun indiciu că ar fi vorba despre un atentat terorist", a declarat un purtător de cuvant al poliţiei din New York pentru Financial Times."

Oamenii se aflau pe trotuar cand barbatul a deschis focul asupra lor! Atacatorul nici macar nu s-a sinchisit de oamenii din jur si nici n-a tinut cont de faptul ca politia va actiona in cel mai scurt timp. Omorul s-a petrecut la vedere... Nici macar nu a fost ceva ascuns, o enigma greu de descifrat. Aceasta crima n-are nimic ingenios, enigmatic, nimic din toate ingredientele ce fac, spre exemplu, deliciul unui roman de Agatha Christie. E vorba de realitatea frusta si nimic mai mult. O poveste simpla, fara farafastacuri. Dar toata aceasta intamplare nefericita ascunde drama launtrica prin care a trecut barbatul in varsta de 53 de ani. O drama launtrica intr-o drama cu mult mai mare, cea sociala, generata de criza economica. Si care te face sa-ti pui intrebari despre sensul vietii. Iar unii deznadajduiesc... Pentru ca aici e vorba de o alta enigma: faptul de a nu intrezari o solutie pozitiva situatiei in care te afli si de a nu stii cum sa abordezi problemele...
In viata sunt tot felul de situatii... Cateodata ti se inchid in nas toate usile si ramai singur. Orice ai face, nu iese. Nu iese cum trebuie, nu iese bine... Parca ai fi prizonierul unei situatii nenorocite. Unii recurg la alcool, altii la revolver... Eu cred ca important in astfel de situatii este sa incerci sa te linistesti tu insuti. Important este ca tu sa stapanesti angoasa si nu angoasa sa te stapaneasca pe tine. O rezolvare pozitiva a problemelor se gaseste pana la urma. Se poate intampla sa se gaseasca cand chiar nu te astepti sau te astepti mai putin. Macar de tine insuti sa fii sigur si sa nu pierzi controlul asupra ta facand lucruri necugetate, care nu-ti slujesc la nimic. In astfel de situatii, cand totul pare negru, cand vezi lucrurile in negru, ispita de a face lucruri necugetate, chiar nenorociri, cum a fost in cazul acestui barbat, e foarte mare. Insa oamenii ar trebui sa se gandeasca la faptul ca asemenea ispite duc intotdeauna la ceva rau pentru ei. Daca a fost rau faptul ca barbatul respectiv a fost concediat, ceea ce a facut a condus la ceva si mai rau pentru el: a sfarsit prin a fi impuscat de politisti. In situatii dificile trebuie sa te indepartezi de asemenea ispite ce duc la o situatie si mai rea pentru tine insuti. In felul asta poti ajunge intr-o situatie mai buna. Pe cand daca te pleci ispitei devii robul ei si n-ai realizat nimic. Partea proasta e ca oamenii se uita la acela sau la acela, pleaca urechea la ce spune unul sau altul, dand neaparat crezare unuia sau altuia, etc. Toate aceste lucruri s-ar putea sa nu slujeasca la nimic. Pentru ca o asemenea realitate alunecoasa si efemera nu reprezinta adevarul, ci numai ispite care pot adanci starea de angoasa. De ce ne linistim, spre exemplu, la malul marii, cand suntem singuri? Sau de ce la munte, privind stancile solitare? Departe de tot felul de vorbe, zvonuri, de ce spune cutare si ce a facut cutare, si alte lucruri  de felul asta. Pentru ca atunci vedem ca tot ce e alunecos si efemer e doar asa, atat si nimic mai mult, si nu ne slujeste la ceva. Din aceasta cauza si spun ca nici ispitele, de care pomeneam mai sus, nu ne slujesc la ceva, in niciun caz la ceva bun. Si ne vlaguiesc sufletul. 
Insa drama se produce si in plan metafizic. De aceea am si pus intrebarea - dar credinta in Dumnezeu? - de la inceputul postarii. Un om cu adevarata credinta in Dumnezeu n-ar trebui sa recurga la gestul omorului. Porunca din Decalog data de Dumnezeu omului este: sa nu ucizi. Nu spune ca ai putea, totusi, ucide in anumite conditii. Or, omul asta i-a luat viata sefului sau pentru ca l-a dat afara. Chiar si un om fara credinta in Dumnezeu poate intelege, cu usurinta dupa parerea mea, ca asa e bine: sa nu ucizi. Daca asa e bine, de ce sa faci, atunci, un lucru rau? Un lucru care e rau inclusiv pentru tine insuti. Pentru ca aici nu e vorba de dreptate, e vorba de ucidere. Altminteri am putea fi tentati sa gandim ca dreptatea se poate face si prin ucidere. Comunismul, spre exemplu, a facut milioane de victime in numele dreptatii. Dar ce fel de dreptate? Aceasta dreptate era privita sub prisma ideologiei comuniste. Dreptatea sociala nu poate avea ceva in comun cu uciderea. In limbajul comun exista expresia: "imi fac singur dreptate" sau "si-a facut singur dreptate". Insa in conditiile in care cineva omoara pe altcineva, chiar daca a fost nedreptatit de acesta din urma, se poate spune, oare, ca "a facut dreptate" sau ca "si-a facut singur dreptate", sau ca "asa e drept"? De unde rezulta ca disperarea existentiala este si o disperare ce se manifesta si in plan metafizic. Iar aceasta disperare se manifesta printr-o slabire a sufletului omului, facandu-l sa nu mai poata sa discearna intre bine si rau. 
In general vorbind, existenta omului este dominata de prejudecati si mai putin de repere foarte clare despre ce inseamna bine si ce inseamna rau. Actionam mai mult in spiritul prejudecatilor dobandite de-alungul timpului si nu raportandu-ne la repere clare, care sa reprezinte adevarul. Pe de alta parte, cum spuneam mai sus, oamenii se uita si pleaca urechea la ce spune unul sau altul, dand crezare la ce spun altii. In felul asta se nasc ideologiile. Si considera ca acestea arata ce e bine si ce e rau. Culmea ironiei amare este ca in felul asta te poti indeparta de ceea ce e bine cu adevarat... Din cauza aceasta, spre exemplu, absenta dreptatii sociale, poate genera fenomene cat se poate de grave, cum este, spre exemplu, acest omor petrecut la New York, intrucat sunt ideologii care par sa ignore sau chiar sa nege dreptatea sociala. Asa se nasc fenomene de saracie extrema, inegalitati foarte mari...
Inchei aici, fara sa am pretentia ca am epuizat acest subiect atat de vast. Am cautat sa descopar semnificatia acestei intamplari, aparent banale, din New York. Nu stiu daca am si reusit foarte bine...  
E povestea unui om care si-a impuscat seful, in plina strada, la 9 dimineata, intr-unul din locurile cele mai aglomerate din New York...