Loading...

miercuri, 23 aprilie 2014

Hristos a inviat!

Iata ca in acest an Sfintele Pasti e unit, daca se poate spune asa, cu un alt mare praznic crestin: pomenirea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta. Invierea Domnului inseamna biruinta in fata mortii. Dar cand vorbim de Sf. M.M. Gheorghe la ce fel de biruinta ne referim? Eu cred ca este destul de clar ca aceasta biruinta ne duce cu gandul tot spre Invierea Domnului. Dar oamenii, in general vorbind, inteleg si alte lucruri prin cuvantul biruinta, spre exemplu succesul la examene sau biruinta intr-un razboi. Sunt doar doua exemple, se pot da, bineinteles, si altele. Dar ce inseamna biruinta crestina? Interesant este ca, in general, oamenii, chiar si cei crestini, se refera la biruinta doar intr-un sens material, si mult mai putin duhovnicesc. Nimeni nu spune, de pilda, ca dupa ce ai primit o palma de la cineva, a intoarce si obrazul celalalt e un semn de biruinta, ci de mare slabiciune sau chiar de frica in fata agresorului; sau ca a nu raspunde la rau cu rau e un semn de biruinta... Cand ne referim la biruinta intr-un razboi, adversarul, de regula, este un om ca si noi, nu ne referim la biruinta in fata patimilor sau a uneltirilor diavolului. La victorii duhovnicesti nu ne prea referim, cu toate ca suntem crestini... Poate vom intelege mai bine acest cuvant, biruinta, daca vom lua aminte la troparul Sf. M.M. Gheorghe:
"Ca pe un mantuitor al celor robiti si celor saraci folositor, neputinciosilor doftor, imparatilor ajutator, purtatorule de biruinta, mare mucenice Gheorghe, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre"
Iar icoana marelui mucenic ni-l reprezinta ucigand cu sulita un balaur, adica pe diavol. Biruinta, intr-un cuvant, este victoria asupra Raului, asupra Diavolului si asupra Mortii. Bineinteles, marea biruinta a Sf. Gheorghe a fost cea in fata Paganatatii, intruchipata de imparatul roman Diocletian care "foarte mult se silea la necurata slujba idoleasca", cum se specifica in viata sfantului. Dar tot acolo se vorbeste de invierea unui om mort, fapt  petrecut in fata imparatului roman, care L-a ispitit pe Dumnezeu cerandu-i sfantului sa faca o asemenea minune. Si desi minunea s-a petrecut sub ochii lui si ai poporului, imparatul tot n-a crezut, poruncind ca omului celui inviat din morti sa i se taie capul si pe sfant sa-l tina in temnita. Iar o alta inviere surprinzatoare e cea a boului lui Glicherie. Animalul cazuse de pe un munte si a pierit iar Glicherie s-a rugat sfantului pentru boul sau. Minunea a fost ca dupa ce sfantul a zis ca "Hristos al meu ti-a inviat boul tau", omul a crezut si cand s-a intors a gasit boul viu. Iar Glicherie a marturisit atunci: "Mare este cu adevarat Dumnezeul crestinilor", lucru ce a ajuns la urechile imparatului pagan care a poruncit sa i se taie capul. Iar Glicherie l-a rugat "pe Hristos Dumnezeu ca varsarea sangelui sa o socoteasca lui in loc de botez; si astfel s-a sfarsit". Dar ceea ce s-a sfarsit cu adevarat a fost paganismul, in ciuda celor mai mari si mai sangeroase persecutii la adresa crestinilor (303-311). Dupa numai doi ani Marele Constantin da Edictul de la Milano (313) care permitea crestinilor sa-si urmeze credinta fara sa mai fie persecutati. Foarte interesant este ca Diocletian a incercat sa combata inflatia prin controlul preturilor!! Si cu toate ca Diocletian a stabilizat imperiul, aflat in colaps in tineretea sa, din punct de vedere economic si militar, cu toate ca nivelul de civilizatie era unul ridicat, se vede ca nu asta e totul, ca nu numai astfel de lucruri conteaza. Cel care a primit o lovitura mortala, ca sa zic asa, a fost paganismul si in felul acesta s-a deschis o noua epoca in Istoria Europei si a intregii umanitati! Ar fi bine sa meditam si astazi la aceste lucruri, si anume ca nu numai civilizatia, stiinta si iscusinta in cele lumesti conteaza, ca sunt lucruri mult mai inalte care conteaza chiar mai mult! Parerea mea este ca, deseori, uitam aceste lucruri si ne aplecam prea mult spre cele pamantesti in loc sa inaltam privirea sufletului si a cugetului nostru la cele de sus...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu