Clasa politica trebuie innoita...?

Sau poate ar trebui innoit Statul, cu institutiile sale, Constitutia... Innoirea clasei politice, asa cum se face in Romania, la nivelul actual al managementului de la noi, nu-mi garanteaza ca "dupa ce se va termina", ca sa folosesc cuvintele D-lui. Iohannis, vom avea o clasa politica mai buna decat cea veche sau mai credibila decat cea veche... Cum vi se pare? Poate cel mai eficient mod de combatere al coruptiei (depinde si cum definim acest termen) este statul minimal, amestecul minimal al statului in economie. Lucrul acesta nu ar mai lasa ca politicul sa aiba acces discretionar la resurse, fonduri, prin relatii si legaturi oculte, ce se traduc mai apoi printr-o coruptie masiva. Am presupus ca fenomenul coruptiei apare la interfata stat-privat. Deci am definit fenomenul in felul acesta. Noi avem inca un stat foarte mare, birocratie multa - 1,2 milioane de angajati la stat, daca nu ma insel - avem intreprinderi de stat neperformante, care produc pierderi uriase, avem o fiscalitate grea, care apasa greu asupra mediului de afaceri, parca invitandu-l la evaziune, ca sa nu dea faliment. Daca Statul arata asa, si managementul sau este unul slab, de ce ne mira cum stau lucrurile si ce anume ar justifica optimismul ca daca DNA isi face treaba, vom avea un Stat mai bun, de parca Statul se reduce doar la oamenii care il compun si lucreaza acolo? Dl. Iohannis s-ar putea sa aiba dreptate: credibilitatea clasei politice ar putea sa creasca. Dar pentru cata vreme? Si dupa aceea...? Iar credibilitatea mai creste si in functie de rezultatele clasei politice, nu numai in functie de ce face DNA... Caci se poate sa nu fii corupt, dar rezultatele sa fie cam egale cu zero, dupa principiul: "cine nu munceste, nu greseste". Interesant si chiar periculos mi se pare ca noi incercam sa reformam oameni, nu institutii, nu Statul, nu economia, nu Constitutii...

Cum ar fi aratat Romania...?

Ma intrebam cum ar fi aratat Romania daca lupta anticoruptie s-ar fi declansat acum 15-20 de ani... Daca inca de atunci s-ar fi inceput lucrarea ca Justitia sa fie independenta cu adevarat... Cu toate derapajele regimului Basescu, este bine ca aceasta lupta anticoruptie s-a inceput recent, desi putea incepe mai demult. Dar in special munca pentru realizarea unei Justitii independente! Fara de care nu poate exista o reala separatie a puterilor in stat, deci nici o reala democratie! 
Stateam si ma gandeam ca doua lucruri daca s-ar fi facut bine (apropo de lucrul bine facut) inca de acum vreo 20 de ani, Romania ar fi fost departe si s-ar fi trait mult mai bine:
1. privatizari reusite (80% din privatizari au fost ratate, dupa Nicolae Vacaroiu);
2. lupta impotriva coruptiei si o Justitie independenta, sau mai larg si mai bine spus: o separatie reala a puterilor in stat.
Presedintele Constantinescu s-a declarat "invins de sistem"... Deci nici el, nici CDR nu l-au putut reforma. Coposu murise... Ideea este ca Romania a fost trasa sever in jos, daca se poate spune asa, pentru ca nu s-au indeplinit cele doua puncte pe care le-am evidentiat mai sus. Trist este urmatorul lucru: crearea unui capitalism romanesc s-a bazat pe esecul celor doua puncte enumerate mai sus. Adica a trebuit sa esueze marea majoritate a privatizarilor si sa se dezvolte, sa prospere coruptia!! Si toate acestea pentru ca sa se faca posibila acumularea primitiva de capital. Care s-a facut, din pacate, mai mult pe cale necinstita decat pe cale cinstita. Si care a viciat sistemul de la noi, atat cel democratic, bazat pe libertate, cat si cel economic, bazat pe economie de piata, cu efecte deloc benefice asupra nivelului de trai al populatiei, al dezvoltarii tarii.

Cum vad eu lucrurile...

Avem o campanie electorala in care, din pacate, dezbaterea pe programele candidatilor la functia de Presedinte al Romaniei este aproape (asta ca sa nu zic cu totul) inexistenta. Avem parte de atacuri la persoana, dezvaluiri de ofiteri sub acoperire, se aud in aceasta perioada zornaitul catuselor, iar acest dosar al retrocedarilor ilegale este de-a dreptul halucinant, dar o dezbatere serioasa pe programe si pe ceea ce ar trebui facut in Romania inca se mai lasa asteptata... De aceea voi incerca sa va spun cum vad eu lucrurile, care ar fi, dupa parerea mea, problemele principale (sau o parte din ele) care ar trebui rezolvate:

1. Chestiunea intreprinderilor de stat nerentabile, care provoaca pierderi foarte mari. Va recomand sa cititi acest articol din Gandul, ceva mai vechi e adevarat, din 2011, dar pe care eu il consider de actualitate deoarece n-am vazut facandu-se de atunci incoace privatizari si actualmente suntem in al treilea trimestru consecutiv de crestere negativa, dupa cum arata Lucian Isar. Articolul din Gandul, citat mai sus, arata, printre altele, urmatorul lucru:

"Cele 119 societăţi subordonate ministerelor Economiei şi Transporturilor (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) au produs o gaură în economia României de 12,75 miliarde de euro. Calculul gândul a rezultat prin scăderea creanţelor (sume de recuperat) din totalul datoriilor istorice, ambii indicatori reprezentând date oficiale. Această sumă creşte, anual, cu circa 500 de milioane de euro, sumă obţinută prin scăderea profiturilor obţinute de unele dintre companii din pierderile suferite de celelalte.

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic. Majoritatea "managerilor" sunt membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc aceste societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani."

Nu faptul ca pe atunci majoritatea "managerilor" (ghilimelele sunt semnificative) erau de la PDL este important. Acuma sunt de la alt partid, in general de la partidul care este la Putere, si situatia nu cred ca e mai buna... Important este ca ele sunt administrate politic si rezultatele (dezastruoase) se vad cu ochiul liber. Privatizari nu se fac, dar situatia economica nu se imbunatateste... Si cred ca ar trebui citit si acest articol de pe Contributors, semnat de Valentin Ionescu si intitulat: De ce se umfla din nou curentul anti-privatizare, in care se arata, printre altele, ca:

"Eșecurile privatizărilor nu sunt atât de numeroase pe cât se crede, ori nu au avut un impact economic major, precum amânarea privatizării sau a restituirii proprietăților confiscate. Întreprinderile distruse prin privatizare sunt legate fie de intenția vădită a politicienilor de a atinge acest scop și de a simula o decizie de reformare sub presiune externă, fie de neglijență cu care au fost tratate clauzele contractuale post-privatizare. Este cazul platformei Savinesti (cu excepția Rifil S.A.), Tepro Iași, Uzinele Republica, fabrica de alumină Oradea și mai recent grupul de firme Mechel. Majoritatea privatizărilor nereușite s-au realizat cu investitori din Estul Europei sau cu companii care urmăreau distrugerea concurenței. Însă, exemplele de mai sus creează o confuzie vădită între eșecul unei privatizări și eșecul de piață al unei întreprinderi, ori distrugerea prin parazitare a unei întreprinderi anterior privatizării și care a continuat inerțial și după ce a survenit acest proces. De asemenea, sunt multe ratări datorită utilizării metodei MEBO pentru care s-au făcut presiuni să se mențină în legislație, din motive strict politice."

Eu cred ca ar trebui sa luam aminte si sa intelegem ca privatizarea nu numai ca nu trebuie demonizata, dar este si necesara. Privatizarea nu inseamna neaparat distrugere. Statul dovedeste ca nu reuseste sa administreze eficient aceste companii, iar pierderile sunt foarte mari. Oricati bani ai baga, in acest fel, in aceste intreprinderi de stat, nu se vede efectul economic, decat pierderi - semana cu o capcana de lichiditate, daca nu chiar despre asta si vorbim... Statul consuma resurse insemnate fara niciun rezultat pozitiv. Solutia gasita de actualul Guvern a fost cea de marire si inmultire a taxelor si impozitelor. Si rezultatele se vad: recesiunea!

2. Chestiunea numarului functionarilor publici - o alta tema importanta!! Eu chiar nu-l inteleg pe Dl. Tariceanu: de ce nu trece la PSD, ce s-o mai lungim? Efectul economic al angajarii unui surplus de 500.000 de functionari publici, deci angajati la stat, ridicand numarul lor de la 900.000, cat erau pe vremea Guvernarii Nastase, la 1.400.000 in 2009, in conditiile in care numarul de functionari care poate fi sustinut de tara noastra este intre 800.000-900.000 de oameni (am citit undeva ca in 1989 erau 800.000 de functionari publici), nu poate fi decat catastrofal si rezultatele, din pacate, se vad astazi, tara noastra fiind intr-o situatie grea din punct de vedere economic si in recesiune. Nu sunt de acord cu taieri de salarii si pensii, sa fie clar! Dar eu cred ca trebuie sa intelegem ca nu putem sa sustinem un numar atat de mare de functionari publici, in conditiile in care acesti oameni nu participa la realizarea productiei, nu-si aduc contributia la cresterea output-ului economic, in schimb doar consuma resursele statului, facand acest stat si mai ineficient. Din chestiunile 1). si 2). trebuie inteles ca statul pierde foarte multi bani o data datorita intreprinderilor de stat neperformante si a doua oara datorita numarului imens de functionari publici ce nu poate fi sustinut in asemenea conditii.
2.1. In sectorul de stat trebuie impusa o grila de salarizare si reduse salariile sefilor. Ceea ce avem la ora actuala este neeconomic. Nu poti avea un sector de stat ineficient, dar sefimea sa aiba salarii foarte mari si, in general, sa se mareasca salariile, autoiluzionandu-te ca, in felul acesta, progresam extraordinar. NU! Regresam extraordinar!! Este inadmisibil sa folosesti sectorul se stat ca sursa de imbogatire legala pentru sefimea numita acolo pe criterii de cumetrii politice! Este inadmisibil sa intelegi in felul acesta functionarea unei economii.

3. Problema atragerii fondurilor europene. O problema deosebit de serioasa. Romania este foarte deficitara la capitolul asta fata de alte state din Europa de Est. Nu reusim sa tragem decat foarte putin din cat ne este alocat de catre UE, din sumele la care avem dreptul sa accesam. Romania, in aceasta situatie, pierde enorm... Isi rateaza sansa de a se dezvolta, cred ca se poate spune si asa. De cand ne-am integrat in UE niciun guvern nu a reusit sa rezolve pozitiv aceasta problema. Clasa politica nu a dat electoratului explicatii plauzibile privind aceasta extrem de slaba performanta in atragerea fondurilor europene. Eu, de pilda, si cred ca sunt multi ca mine, foarte multi, nu sunt lamurit de ce nu putem atrage aceste fonduri ce ne sunt alocate si la care avem dreptul decat in niste proportii ridicol de mici.

4. Problema coruptiei. O alta problema serioasa ce trebuie rezolvata. Trebuie spuse cateva cuvinte... Aici nu e vorba numai de cinste si caracter... Problema coruptiei in Romania si in toate tarile foste comuniste din Europa de Est, deci care au avut inainte de 1989 un sistem comun din punct de vedere economic, politic si social, este si o chestiune economica. Aici e un paradox: chestiunea aceasta e clar, cred, ca nu poate fi rezolvata fara aportul, contributia statului, dar, pe de alta parte, statul e cel care creeaza coruptie. Saracia, salariile mici, economia slaba sunt factori ce favorizeaza fenomenul... Dar altceva vroiam sa spun: coruptia mi se pare consecinta felului in care factorii decidenti au inteles, economic vorbind, trecerea de la economia in exclusivitate de stat, din comunism, la cea de piata libera, caracteristica Lumii Libere. Deci chestiunea este cum am inteles noi procesele economice caracteristice Lumii Libere, o lume la care noi, cei din Est, care am trait comunismul, nu am avut acces... Laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Dl. Paul Krugman, are un articol pe blogul sau din The New York Times in care arata:

"First of all, whenever somebody claims to have a deeper understanding of economics (or actually anything) that transcends the insights of simple models, my reaction is that this is self-delusion. Any time you make any kind of causal statement about economics, you are at least implicitly using a model of how the economy works. And when you refuse to be explicit about that model, you almost always end up – whether you know it or not – de facto using models that are much more simplistic than the crossing curves or whatever your intellectual opponents are using.

Think, in particular, of all the Austrians declaring that the economy is too complicated for any simple model – and then confidently declaring that the Fed’s monetary expansion would cause runaway inflation. Whatever they may have imagined, they were in practice using a crude quantity-theory model of the price level."

Incerc sa traduc:

"Inainte de toate, cand cineva afirma ca are o intelegere profunda a economiei (sau a orice altceva) care transcede patrunderea unor modele simple, reactia mea este ca avem de a face cu o auto-amagire. De fiecare data cand faci ocazional/accidental o afirmatie asupra economiei, utilizezi implicit cel putin un model despre cum functioneaza economia. Si cand refuzi sa fi explicit asupra modelului, aproape intotdeauna sfarsesti- chiar daca o stii sau nu - utilizand de facto modele care sunt mult mai simple decat curbele care se intersecteaza sau orice altceva ar folosi oponentii tai intelectuali.

Ganditi-va, in particular, la toti Austriecii (e vorba de o scoala de gandire economica, n.m.) care declara ca economia e prea complicata pentru a utiliza un model simplu - si apoi declara cu incredintare ca expansiunea monetara cauzata de Fed va provoca inflatie. Orice si-ar putea ei imagina, ei folosesc in practica un model teoretic-cantitativ brut al nivelului pretului."

Deci sa retinem acest aspect important: al modelului pe care il utilizam. Si sa ne gandim acuma la situatia de la noi si nu numai, deci a tuturor Tarilor din Est. Este coruptia un model economic cu care sa ne mandrim? Eu cred ca nu... Coruptia din aceasta parte de lume, Estul Europei, e un lucru foarte complex, dificil de inteles si de analizat. Insa ceea ce cred eu ca ar trebui inteles este ca impotriva acestui fenomen nu se poate lupta numai prin masuri punitive, luate pe cale legala. Astfel de masuri se iau in Romania. I se poate reprosa Romaniei ca nu a luat aceste masuri din timp, ca lucrurile s-au miscat prea incet... Totusi, masurile se iau de ceva vreme incoace si, cu toate acestea, nu se vede o imbunatatire a situatiei economice, cum aratam si mai sus. Greseala, daca se poate numi asa, provine din faptul ca actualmente exista o tendinta: aceea de a nu separa partea legala, care tine de drept, de cea economica: daca iei masurile legale necesare, trebuie sa iei si masurile economice necesare pentru a putea reduce semnificativ coruptia. Or, de aici s-ar putea deduce ca nu se iau masurile economice necesare pentru reducerea coruptiei. Omul trebuie sa inteleaga ca o economie libera nu trebuie sa functioneze pe baza de coruptie si ca e mai bine, ca se poate castiga mai bine si fara coruptie si, chiar mai mult, in felul acesta - fara coruptie - poti sa-ti aduci contributia, si inca una chiar notabila, la cresterea economica din tara noastra. Or, oamenii nu inteleg si nu vad posibil asa ceva. Sunt convins ca se vor gasi destui care sa citeasca fraza de mai sus si sa spuna: "Lozinci, prostii!!". Insa ar trebui sa ne gandim ca noi utilizam un model care ne face sa dam inapoi, sa ramanem in urma fata de alte tari la capitolul competitivitate si sa se adanceasca saracia in tara noastra. 

Dupa parerea mea, aceste patru lucruri, daca ar primi rezolvarea corecta, ar face ca statul sa aiba mai multi bani, pe care sa-i investeasca si in felul acesta sa creasca cererea de investitii (v. si acest articol semnat tot de Paul Krugman), cum ar fi , spre exemplu, investitiile in infrastructura, fara sa mareasca taxele si impozitele care, dimpotriva, ar trebui scazute si multe din cele actuale eliminate. Practic, asa cum se prezinta lucrurile acum, nici vorba nu poate fi de expansiune economica. Lucrul se vede clar si in numarul mare de firme care dau faliment (situatie care dateaza de ani buni in Romania) sau de cresterea creditului neperformant.

Sunt chestiuni care trebuie lamurite si una din cele mai importante este cea legata de conditiile de deficit bugetar impuse de Tratatul de guvernanta fiscala, pe care Romania l-a adoptat. Dupa parerea mea, trebuie stabilit clar daca e benefic pentru noi sa rulam deficite mici sau ar fi mai bine sa mergem pe deficite mari. Dupa parerea mea, la noi ideea aceasta nu e cum trebuie dezbatuta... A merge pe varianta cu deficite mari nu inseamna a se accentua coruptia, cum poate, gresit, ar crede unii si nici nu inseamna a lua decizii si masuri neeconomice sau antieconomice. Ideea ar trebui sa fie una singura, clara si simpla: cresterea cererii de investitii (si sa se situeze la un nivel superior fata de savings-uri). La noi, statul are aceasta functie de finantator. Inteleg ca trebuie, ca sa dau un alt exemplu, sa cofinantam proiectele din fonduri europene. De aceea ar fi poate singura cale prin care statul ar putea obtine mai multi bani fara sa mareasca taxele si impozitele, ca pana acum, pentru ca o parte din acesti bani s-ar intoarce inapoi la stat si chiar mai multi, taxele si impozitele ramanand la un nivel rezonabil. Pentru ca s-a vazut ca aceasta masura luata in perioada de criza - marirea si inmultirea taxelor si impozitelor - are un efect distructiv asupra economiei, lucru ce se vede cu claritate azi. Evident, lucrurile nu trebuie sa se faca brusc, dar trebuie sa se faca. Se pot rula deficite mai mari (n-am spus, totusi, foarte mari, trebuie prudenta!), spre exemplu statul se poate imprumuta (insa nu brusc cu sume foarte mari). Dar una e sa te imprumuti si sa folosesti banii pentru modernizarea infrastructurii, si altrceva e sa bagi acesti bani in intreprinderi de stat nerentabile sau sa platesti o armata de personal excedentar care lucreaza la stat, pentru ca in felul asta banii acestia se pierd, iar randamentul imprumutului devine zero. De aceea Romania se chinuie pur si simplu sa returneze sumele imprumutate cand ele ajung la maturitate.  

Din aceste patru puncte, la primele trei am esuat in toata perioada 2004 (2007)-2014. In privinta punctului patru, ultimul, se mai misca ceva in ultima vreme.

Prostia

Circula in spatiul public o idee pe cat de prosteasca pe atat de absurda: aceea ca romanii s-ar imbratisa cu coruptii, in loc sa-i "izoleze", dupa cum se exprima maestrul Ion Cristoiu intr-unul din Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, de pe Realitatea. In viziunea altora, romanul se adapteaza la "coruptie si ticalosie". Insa trebuie sa mai retinem ca, in general, aceiasi oameni care vorbesc asa, considera, de pilda, regimul Nastase drept unul din cele mai corupte care au existat vreodata in Romania si pe Adrian Nastase drept simbolul, nu-i asa, al coruptiei. Atunci pun si eu o intrebare, oameni buni: cum de a castigat Traian Basescu de doua ori consecutiv, si subliniez puternic: consecutiv, alegerile prezidentiale? Pentru cei care nu cunosc Romania sau stau de multi ani peste hotare si au cam pierdut contactul cu tara poate ca lucrul asta nu inseamna mare lucru... Insa sa ne reamintim ce forta de temut, din punct de vedere politic, desigur, reprezenta PDSR (care si acum, sub denumirea de PSD, este cel mai mare partid politic din Romania), fata de niste partidute care in sondaje aveau pana in 10%: PNL si PDL. Lucrul asta face cu adevarat uluitoare victoria stralucita pe care a obtinut-o Traian Basescu! Iar daca Traian Basescu a avut, cum cred aceeasi oameni, un rol decisiv in efectuarea reformelor in Justitie, cum s-ar fi putut face aceste reforme daca poporul roman nu l-ar fi votat pe Basescu? Imi place sa cred ca cei care sustin ca in fibra poporului roman ar exista o coruptie endemica nu sunt platiti de forte straine, ostile Romaniei, ci ca sunt doar prosti. Sper sa fie asa, si nu altfel... De asemenea ar fi o prostie fara margini ca PSD sa se culce pe o ureche si "sub plapuma sau umbrela", ca sa folosesc o expresie populara in aceste zile, unor sloganuri de genul "Presedintele care uneste", sa creada ca se mai poate instala sistemul corupt-baronial in Romania. Si asta nu pentru ca nu ar dori D-na. Nuland lucrul asta. Ci pentru ca lucrul asta - instalarea din nou a sistemului corupt-baronial - nu-l doreste poporul roman!! Cine crede altfel se insala... Daca romanii ar fi dorit asa ceva, Adrian Nastase ar fi fost demult Presedinte si poate ca acum ar fi fost Presedintele tarii, cu atat mai mult cu cat guvernarea sa a fost una cu adevarat performanta.
Totusi, nu pot sa nu remarc faptul ca se incearca (ma intreb si in ce scopuri) culpabilizarea poporului roman pentru o vina pe care nu o are. Coruptia exista peste tot il lume si va exista, desigur, in continuare. Insa, repet, cei care considera ca romanii ar fi de acord cu instalarea unui sistem politic, economic si social corupt care sa-i pagubeasca pe ei, adica sa-l pagubeasca pe cetatean, eu cred ca se insala.

Coruptia nu este singura consecinta a distrugerilor economice facute in tara noastra. As mai aminti impostura, capitalismul de cumetrie etc... Din pacate, acum, la aproape 25 de ani de la Revolutie, climatul economic in toata Europa nu e deloc prielnic... Unii oameni nu inteleg deloc ca e foarte greu, daca nu imposibil, sa lupti cu coruptia cand climatul economic se inrautateste. Pe cand daca economia functioneaza bine coruptia se contracta, se restrange aproape de la sine.

Problema

Cred ca nu sunt multi oameni care isi dau seama ca problema de baza a Romaniei nu e coruptia sau nerespectarea legilor tarii. Mie mi-a atras atentia o remarca facuta de Monica Macovei, si anume "cum iesim din noroi?" in ideea ca "suntem in noroi dar privim la stele". Abordarea aceasta cum ca ar fi vorba exclusiv de coruptie si nerespectarea legii e accesibila oricui: nu exista coruptie in tara asta? Nu exista corupti? Si atunci? Foarte multi oameni probabil ca asa gandesc, altii poate ca isi dau seama ca o asemenea argumentatie parca n-ar exprima tocmai bine realitatea, dar nu pot sa spuna ce anume lipseste, altii poate ca sunt nemultumiti de atata "zanganit de catuse"... Pentru ca niciuna dintre abordari nu merge la cauze, cred eu, si nu incearca sa explice fenomenul... Pe de alta parte, cu atata lupta anticoruptie si nu se imbunatateste substantial situatia economica, lucru care nemultumeste pe multi si pe buna dreptate. Chiar m-am gandit ieri la astfel de lucruri in timp ce faceam o plimbare in parc si incercam sa vad care este de fapt... problema... Si asa am identificat trei chestiuni, ca sa le zic asa, principale:

1. Nu stim sa utilizam eficient capitalul, indiferent de ce capital ar fi vorba, indiferent deci de natura sa (capital financiar, uman, etc). Spun "nu stim" pentru ca eu cred ca toata lumea trebuie sa inteleaga ca a utiliza eficient capitalul este o stiinta pe care nu multi o poseda, nu multi au talent la asa ceva. Ca sa fiu si mai clar: nu e totul sa ai cutitul si furculita. Mai trebuie sa stii sa le si utilizezi. Ca daca nu stii, atunci, sigur, iti vine mai usor sa iei friptura cu mana si s-o duci la gura.
2. Nu avem suficienta cultura economica - si aici ma refer la faptul ca nu prea citim lucrarile celor mari. Dar nu ca pe un roman, ci gandind la ideile care sunt acolo, luand aminte la contextul in care au fost scrise, la ce solutii aduc, la ce anume propun. In tara noastra sunt oameni care nu au bani sa-si cumpere aceste carti (ca sunt si scumpe), dar care ar dori sa le citeasca. Si sunt oameni care au bani, chiar ar trebui sa le citeasca, dar, in schimb, nu prea citesc... Spre exemplu, cati citesc (dar la modul aratat mai sus) lucrarile lui Milton Friedman, Krugman, Keynes etc si cati mediteaza serios asupra ideilor continute in aceste opere? Cati inteleg, spre exemplu, ce inseamna neoliberalism, ce semnficatie are? De aceea noi mai mult improvizam. Mergem pe fantezie si improvizatie, lucru ce se poate explica prin caracterul latin al poporului nostru, dar asta nu inseamna ca e si corect, ca intelegem corect lucrurile sau ca le-am aplica corect.
3. A treia chestiune ar fi legata de faptul ca Romania, cred ca inca de la 1848, copiaza ce fac altii, mai cu seama tarile mai dezvoltate si civilizate, dar fara ca cei care propun o astfel de tratare sa mai si treaca aceste idei luate din alta parte si prin filtrul mintii lor, sa vada ce se potriveste si ce nu, cum ar trebui eventual adaptat un lucru pentru ca sa se potriveasca la realitatile de aici, sau poate ca unele nu ar trebui adoptate aici pentru ca nu sunt indeplinite anumite conditii care, in alta parte, sunt indeplinite. De pilda, Parlamentul a adoptat Tratatul de Guvernanta Fiscala rapid, fara sa ne punem problema daca e potrivit pentru tara noastra, daca nu cumva se aplica foarte bine doar tarilor din Zona Euro, unor economii puternice si dezvoltate, unor tari cu PIB-ul foarte mare in comparatie cu al nostru, unor tari care au acumulat datorii foarte mari, ceea ce nu e cazul Romaniei. Ma gandeam si la ideea de abordare regionala, asta in legatura cu revizuirea Constitutiei, avansata de Liviu Dragnea, din care am inteles ca ar da posibilitatea regiunilor de a atrage fonduri europene. Insa fara o demonstratie foarte clara ca, in felul acesta, s-ar optimiza atragerea acestor fonduri, mai nimic despre ce institutii ar trebui create la nivel regional in vederea indeplinirii unui asemenea deziderat. Cu alte cuvinte, o superficialitate de la un cap la altul.

Or, aceste lucruri, as zice eu, sunt cu adevarat importante! Daca vrem sa iesim din noroi. Pentru ca doar lupta anticoruptie, lupta anticoruptie in sine, mi-e teama ca nu va realiza mare lucru si nici nu ne va scapa de saracie. Mi-e teama ca saracia se va adanci daca nu creste eficienta utilizarii capitalului. Ce mai trebuie inteles, cred eu, este faptul ca ineficienta e un mare pericol! Nu numai pentru tarile mai slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, dar si pentru tarile dezvoltate. Si chiar ma intrebam daca nu cumva situatia actuala din Uniunea Europeana nu este oare, in realitate, marcata de o grava ineficienta economica, care se manifesta si la nivelul tarilor dezvoltate si care perturba grav, economic si social, intreaga Europa. De ce spun "si social"...? Este optim din punct de vedere social ce se intampla in zilele noastre in Europa...? Eu cred ca nu. Uitati-va, spre exemplu cum investitiile au cunoscut o scadere in toata Europa, cum investitorii stau parca intr-o interminabila expectativa, cu rate mari la dobanzii si inflatie mica. In aceasta lume sunt foarte multi bani. Are balta peste, cum spune romanul. Insa acest imens capital financiar nu e folosit cum trebuie. Cei care il poseda prefera deseori rate mari ale dobanzii reale, iar castigurile, daca le putem spune asa, desi suna jalnic, care le obtin de pe urma unei astfel de stari de lucruri sunt suficient de mari si de aceea e convenabil sa tii banii "la ciorap", iar finantarea se face greoi. Pe de alta parte, lor nu le convine, din motive lesne de inteles, o inflatie mai mare: pentru a nu pierde. Dar, pe de alta parte, ineficienta se agraveaza. Interesant de citit Friedman rule, apropo de combaterea ineficientei. Nu ma voi avanta atat de tare incat sa spun ca asta ar fi si solutia. Insa sunt cateva idei de luat in seama acolo, ridica o problema, ne indeamna sa meditam...

Despre lupta impotriva coruptiei si recentele declaratii ale D-nei. Nuland...

D-na. Nuland are dreptate cand afirma:

"În multe părţi ale Europei, lupta împotriva corupţiei trebuie să fie o prioritate naţională mai mare, în vederea protejării şi apărării democraţiei şi suveranităţii statale (...) Un astfel de sistem corupt nu numai că slăbeşte democraţiile din interior, dar le face vulnerabile şi la influenţele de corupţie din afara graniţelor care încearcă să exercite o influenţă politică şi economică nejustificată asupra politicilor stat şi a factorilor de decizie" (sursa articol Mediafax - aici)

Dar pentru ca aceasta lupta sa aiba atat sanse de izbanda cat si suport popular, trebuie sa mearga mana-n mana, cum se spune, cu cresterea nivelului de trai al populatiei, cu cresteri economice sanatoase care sa ofere oamenilor o viata mai buna. Eu cred ca asa ar trebui sa se puna problema pentru tot Estul Europei, nu numai in Balcani. Cresterile economice obtinute de tarile Europei Centrale si de Est sunt foarte modeste, lucru ce inseamna ca, practic, decalajele fata de tarile dezvoltate din Occident se mentin, daca nu cumva se si accentueaza. Spre exemplu Romania, o tara emergenta, care obtine un chinuit de 3% crestere economica "datorita unui an agricol bun", adica datorita capriciilor naturii, care ne-au fost favorabile, cand trebuia sa avem o medie de 5% crestere si fara capriciile naturii. Or, in tari in care saracia este prezenta, coruptia isi face si ea loc si e foarte greu de scos. Saracia vulnerabilizeaza aceste tari in fata coruptiei care, intr-adevar, afecteaza cetatenii si democratia. De aceea e de retinut:

"“Dincolo de revitalizarea legăturilor noastre de securitate transatlantice, noi trebuie, de asemenea, să consolidăm legăturile economice şi să accelerăm creşterea economică şi crearea de locuri de muncă de ambele părţi ale Atlanticului, prin finalizarea acordului ambiţios de Parteneriat Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii”, a precizat Victoria Nuland."

Numai ca de ceva vreme incoace tocmai asta nu se vede cel putin in Europa: accelerarea cresterii economice si crearea de locuri de munca. Si tocmai acest aspect creeaza o contradictie fundamentala care ingreuneaza foarte mult lupta impotriva coruptiei si intarirea democratiei in Estul Europei. Cetatenii devin neincrezatori pentru ca nu vad o imbunatatire a situatiei economice. Impotriva coruptiei nu se poate lupta taind salarii si pensii, cum a facut fosta guvenare Boc, sustinuta din rasputeri de Traian Basescu. Mai ales ca o asemenea masura nu a schimbat nimic fundamental in economia romaneasca pentru ca treburile sa mearga mai bine. Nu numai ca a provocat suferinta oamenilor, dar a si indus o neincredere in popor tocmai in privinta acestei lupte impotriva coruptiei.
Pe de alta parte, iata un articol semnat Mihai Gotiu care ne vorbeste despre "exportul de coruptie (dinspre Vest si de peste Ocean catre Est)". Cred ca exprima, mai degraba, neincrederea ca se doreste cu adevarat lupta impotriva coruptiei si banuiala ca aceasta sintagma - "lupta impotriva coruptiei" - sa ascunda alte interese. 

Dupa parerea mea, privind lucrurile din punctul de vedere al Democratiei, Romania nu are nevoie de o "democratie a baronilor locali" si nici de o "democratie a zanganitului de catuse". Pentru ca ar trebui sa ne gandim bine ce vrem avand in vedere faptul ca democratia si libertatea nu inseamna ca legile trebuie calcate in picioare. Iar abuzurile din partea celor care detin functii ce le confera Putere, de fapt orice fel de abuzuri, vor fi intotdeauna sanctionate de catre cetateni. La fel si partidul respectiv, daca e vorba de un partid sau de oricine altcineva care comite astfel de abuzuri, va fi sanctionat de catre cetateni. Eu nu cred ca oamenii vor privi cum li se incalca drepturile fara sa reactioneze. Si, evident, lucrurile se vor lasa cu consecinte si in plan politic, la alegeri. Insa o reala indreptare a lucrurilor nu poate sa vina decat prin ameliorarea situatiei economice a tarii, prin cresterea bunastarii generale.

O posibila explicatie...

D-na. Victoria Nuland, aflata intr-o vizita oficiala in tara noastra, a pus urmatoarea problema, dupa cum arata acest articol din Gandul:

"„Presa acaparată”. Întrebarea SUA: De ce nu ies românii în stradă pentru justiţie?

Una dintre nedumeririle Victoriei Nuland a fost aceea că, deşi au dovedit că pot ieşi în stradă să-şi apere convingerile, românii nu se mobilizează la fel când vine vorba de corupţie, de justiţie. Aşa s-a ajus, de altfel, susţine Adrian Moraru, la discuţia despre dependenţa şi „acapararea” presei din România. „O altă îngrijorare menţionată a fost cea legată de starea presei în România şi de acapararea acesteia. S-a interesat de modul cum e controlată presa în România. Discuţia a pornit de la întrebarea de ce oamenii nu reacţionează la corupţie şi la derapaje, iar răspunsul nostru a mers către lipsa informării sau, mai exact, către tipul de informare care se practică în trusturile de presă”, arată directorul IPP.

Referiri au fost făcute şi la mecanismele europene de apărare a statului de drept, care au funcţionat în 2012. Aici, reprezentanţii ONG au fost mai degrabă critici la adresa inacţiunii, de această dată, din partea Bruxelles-ului. „S-a discutat şi de ce tipuri de mecanisme de balansare a unor măsuri pot fi găsite, ce poate face Europa pentru noi şi de ce face sau, mai exact, nu face”, spune Moraru." (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Am scris in postarea anterioara despre un studiu cu privire la unele aspecte ale pietii muncii pentru sapte state din Europa Centrala si de Est.Va invit si va rog sa meditati asupra lui. Nu e vorba numai despre romani - de ce romanii nu ies in strada si nu se mobilizeaza la fel cand vine vorba de coruptie si de justitie.
Chestiunea e mult mai generala, spuneam ca nu se refera numai la romani. In primul rand ca "incoruptibil" nu exista si cel care s-a autointitulat asa, Maximilien Robespierre, nu numai ca a fost un criminal dar a si sfarsit, apoteotic, desigur, pe esafod.

Pe de alta parte, sa ne uitam la studiu si reiau ideea din articolul Mediafax: 

"Studiul Deadalus realizat în şapte ţări din regiune arată că cele mai importante cinci caracteristici care contează pentru angajaţi sunt: pachetul salarial (79,4%), lucrul într-un domeniu interesant (52,7%), siguranţa postului (47,3%), satisfacţia lucrului bine făcut (38,6%) şi nivelul scăzut de stres (38,4%). Perspectivele de dezvoltare personală (32,8%), oportunităţile de promovare (30,1%) şi standardele etice ridicate ale angajatorului (16,8%) par să fie mai puţin importante în regiune în aceste vremuri, notează raportul."

Si atunci stau si ma intreb: daca pentru oameni conteaza, in proportii absolut majoritare, pachetul salarial si lucrul intr-un domeniu interesant - si e vorba de sapte tari din regiune - iar standardele etice ridicate ale angajatorului conteaza intr-o proportie derizoriu de mica, atunci acesti oameni vor iesi in strada si se vor mobiliza cand vine vorba de coruptie, de justitie? 
Este de observat ca pachetul salarial este cel important aspect (79,4%), deci banul, fata de standardele etice ale angajatorului (16,8%), care se afla la polul opus. Avem niveluri scazute si la 'satisfactia lucrului bine facut', si la  'perspective de dezvoltare personala', si la capitolul 'oportunitati de promovare'. De unde ar putea rezulta ca individul nu percepe coruptia drept o piedica pentru dezvoltarea sa personala sau in ceea ce priveste oportunitatile de promovare, aceste aspecte interesandu-l mai putin in situatia actuala. Iar treaba poate sa mearga si cu lucruri mai putin bine facute...

Nedumerirea mea este alta: de ce D-na. Nuland si analistii nostri, cel putin unii dintre ei, nu cerceteaza astfel de aspecte. Pentru ca a pune totul pe seama presei si a lipsei de informare nu mi se pare corect, ci reprezinta cel mai comod raspuns: adica acel raspuns care apare atunci cand se manifesta lenea de a gandi. Si a inceput sa fie si o stereotipie la unii dand vina pentru toate relele in exclusivitate pe presa controlata, nu-i asa, de interese oculte si moguli. 
In schimb nu vad o analiza serioasa asupra felului in care criza economica a influentat si influenteaza gandirea, preferintele individului, felul sau de a vedea lucrurile. 

Se vorbeste foarte mult...

... zilele acestea despre statul de drept, despre coruptie si anticoruptie, lucru generat poate si de condamnarea fostului premier, Adrian Nastase, eveniment despre care am scris si aici. Si spuneam ca aceasta chestiune a coruptiei se datoreaza faptului ca la noi capitalismul nu e dezvoltat, adica statul este inca foarte mult implicat in economie. Nu trebuie sa se inteleaga de aici ca in conditiile in care capitalismul e dezvoltat s-a rezolvat pozitiv si problema saraciei in societate sau ca automat incep sa se reduca decalajele, inechitatile sociale. Aici nu ne referim la cum, care ar fi metodele intr-un stat de drept democratic, de a reduce saracia din societate, ci vorbim despre reducerea coruptiei, in special cea de la varf. Pentru ca nu e acelasi lucru coruptia cu saracia.
Pe de alta parte, nu prea se vorbeste la noi despre esecul privatizarilor. Spre exemplu, cele recente: Oltchim, CFR Marfa, Posta Romana. Daca in privinta managementului privat la intreprinderile de stat te puteai gandi la un previzibil esec, privatizarile ar fi trebuit sa fie o poveste de succes. Din pacate nu a fost sa fie asa... Fostul premier, Nicolae Vacaroiu, chiar declara recent ca 80% din privatizari au fost un esec:

""Nu vrem să recunoaştem că, din păcate, privatizările au fost în proporţie de 80% un eşec. După cum nu vrem să recunoaştem că, iată, vindem acţiuni la companii strategice, în perioadă de criză, în contextul în care capital autohton nu există. Nu vrem să recunoaştem că aveam prea puţin soluţii de dezvoltare cu care să ne lăudăm astăzi. Totul e impus de-afară. Fond Monetar, cu restricţii bugetare, de natură salarială", a declarat Văcăroiu, prezent la aniversarea a 100 de ani de la înfiinţarea Academiei de Studii Economice. "

Ma gandeam la aceasta chestiune si mi-am zis sa astern cateva ganduri pe blog... "Totul e impus de-afara" spune Vacaroiu... Eu am impresia ca noi traim intr-o continua contradictie, ca sa zic asa. Pentru ca statul de drept este legat de succesul sectorului privat. Altminteri un altfel de stat de drept - care chiar ar putea sa fie stat de drept in sensul ca se respecta legea in acel stat - nu poate fi decat unul socialist sau chiar comunist.

La noi se vorbeste foarte mult despre statul de drept, nu se discuta despre acest lucru. Iar ceea ce se intelege indeobste in Romania prin stat de drept este ca e acel stat unde se respecta legea si ca ideea asta de stat de drept e una de dreapta, pentru ca e promovata de Basescu sau de Monica Macovei. Si asta pentru ca societatea civila nu explica oamenilor notiunile, ca sa ne lamurim ce inseamna stat de drept si unde vrem sa ducem aceasta tara.

Notiunea aceasta de stat de drept exista stipulata si in Constitutie (art. 1, al. 3), asa cum e si cea de economie de piata (art. 135, care la al.1 chiar spune ca: "Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta") sau libertate economica (art. 45). Cu toate acestea, gaura produsa de intreprinderile de stat cu pierderi este de 12,75 miliarde de euro, dupa cum arata un articol (ceva mai vechi, ce-i drept) din Gandul. Interesant este ca in Constitutia noastra nici macar nu s-a luat in calcul (si e vorba despre o tara iesita de sub comunism de relativ putina vreme) varianta cu o economie mixta, ci s-a trecut direct la "economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta"!! Citez din articolul din Gandul ce spunea Basescu:

""Le menţionez public pentru că pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. Şi de ce le plătim? Pentru că nişte domni manageri, bine instalaţi politic şi blagosloviţi politic, nu au niciun fel de apăsare, nici legată de arierate, nici legată de stocuri, nici legată de creşteri de personal, de fonduri de salarii. Ei sunt marii boieri ai economiei româneşti. Baronii economiei româneşti îi găsim, în primul rând, la regiile de stat", a spus Băsescu." 

Si atunci care sa fie oare solutia? Nu cumva privatizarea acestor intreprinderi nerentabile care produc pierderi? Si trebuie amintit ca in toata perioada scursa din 2004 incoace, cand a fost Dreapta (sau asa zisa Dreapta) la Putere in Romania nu s-a facut nicio privatizare!! Si asta in conditiile in care Statul n-are bani si se tot imprumuta la FMI.

Ce sanse are in asemenea conditii statul de drept?