Cititi si:

Cate ceva despre viata politica in Republica Moldova

Tot despre chestiuni financiare

Evidentiez un articol de pe Mediafax:

Euro, la minimul ultimelor şapte săptămâni faţă de dolar, din cauza crizei din zona euro


dar si:
 
FMI îndeamnă zona euro să implementeze reforme pentru sprijinirea creşterii economice


in articol se arata:

"Statele din zona euro ar trebui să sprijine creşterea economică prin reforme vizând, printre altele, îmbunătăţirea competitivităţii, încurajarea investiţiilor, utilizarea mai bună a forţei de muncă sau consolidarea sistemului financiar, apreciază economiştii Fondului Monetar Internaţional (FMI)."

si:

"Nu sunt scuze pentru productivitatea redusă a forţei de muncă, o problemă caracteristică în special Europei de Sud, dar şi o provocare tot mai mare oriunde în altă parte", menţionează FMI.

Raportul Fondului vine în condiţiile în care zona euro încearcă să prevină intensificarea unei crize a datoriilor. Irlanda negociază, în prezent, cu Uniunea Europeană şi FMI condiţiile unui program de salvare.

Instituţia financiară internaţională subliniază că decalajul dintre Produsul Intern Brut pe cap de locuitor al zonei euro şi cel al SUA a crescut de la începutul anului 2008, iar uniunea monetară abia ţine pasul cu Japonia, cu toate că acest stat s-a confruntat cu o recesiune mai severă."

Se mai precizeaza ca:

"FMI apreciază că Europa de Sud trebuie să se concentreze pe ameliorarea competitivităţii, iar unele state "de bază" din zona euro ar trebui să promoveze o participare mai mare a forţei de muncă şi o deschidere mai largă a pieţelor serviciilor."

Voi mai evidentia un articol ceva mai vechi, dar semnificativ:

Bloomberg: Zona euro cade ca un joc de domino, iar problema este moneda unică

Efectul economic al atacului nord-coreean

Un articol din Gandul ce ne prezinta efectul asupra dolarului si asupra burselor pe care l-a generat atacul Coreei de Nord asupra Coreei de Sud:

Bursele, euro şi preţul petrolului scad, dar dolarul creşte în urma confruntărilor dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud


In articol se precizeaza:

"Căderea cotaţiilor bursiere s-a simţit de la Seul, Hong Kong sau Tokyo până la Londra, ceea ce a dus la aprecierea monedei americane şi la deprecierea euro, afectat şi de criza datoriilor din Irlanda.
............................................................................................................................................
"E un cocktail de îngrijorări care preocupă investitorii, iar în capul listei găsim Coreea şi Irlanda. Asia este văzută în mare măsură ca regiunea de creştere. Un război în regiune este cel mai puţin dorit lucru din perspectiva investitorilor", a fost comentariul unui analist citat de Reuters.""

si, foarte important, se arata:

"Un dolar puternic, ultimul lucru dorit la Washington


Temerile reizbucnirii unei confruntări deschise între cele două state coreene au atras aprecierea cu 4% a dolarului în raport cu won-ul sud coreean. Moneda americană s-a apreciat şi faţă de cea europeană. De la 1,678 dolari pentru un euro, nivelul la care s-a ajuns pe burse este de 1,608 USD.

Or, SUA tocmai anunţaseră o nouă "injecţie" de bani pe piaţă, prin tipărirea a circa 500 miliarde de dolari. Un dolar "diluat" ar fi contribuit la dinamizarea economiei americane, prin creşterea investiţiilor, a exporturilo şi a angajărilor, se spera la Washington. Dar, în condiţiile unui eventual război în Pensinsula Coreea, investitorii par să mizeze pe stabilitatea monedei SUA.

Cotaţiile pentru materii prime, inclusiv pentru aur, sunt în scădere. Preţul unui baril de petrol, tranzacţionat la la Bursa din New York a scăzut cu 0,5%. Barilul a coborât la 81,27 USD, deşi, cu câteva zile în urmă, se zvonea că ar putea trece de 90 USD."

Este foarte probabil ca atacul nord coreean sa fi vizat si acest obiectiv: aprecierea dolarului! Lucru nedorit de Washington. Tocmai ca sa incurce si mai mult planurile de redresare a economiei americane. Pentru ca nu este in interesul regimului comunist de la Phenyang ca SUA sa faca fata cu succes crizei economice si financiare, deoarece, dupa cum bine se stie, SUA este principalul adversar al comunistilor nord-coreeni.
Despre conflict am relatat mai multe aici. Chestiunea este foarte delicata. Va conduce acest atac la acutizarea conflictului dintre cele doua Coreei? O asemenea acutizare ar putea reedita Razboiul Coreean incheiat in 1953. Parerea mea este urmatoarea: regimul comunist nord-coreean depinde foarte mult de China, tot o mare putere comunista. Practic, fara sprijinul Chinei acest regim nu ar putea subzista prea mult si nici nu si-ar putea permite asemenea acte de violenta, cum a fost aceasta agresiune armata la adresa Coreei de Nord. Sa nu uitam ca si in conflictul militar din perioada 1950-1953, China a fost cea care a sustinut Coreea de Nord! Pe de alta parte, strategic, China are nevoie de un regim prietenos la granita sa de Nord. De ce ar avea nevoie China de Coreea unificata, capitalista, cu un regim politic opus celui de la Beijing? Intotdeauna in Istorie s-a intamplat ca o mare putere sa sustina o putere de calibru mai mic, mai ales cand interesele respectivei mari puteri cereau acest lucru. Este adevarat ca pozitia Chinei a fost:

"Chinese officials said they were “concerned” and called on both sides to resume six-party talks that have focused on persuading North Korea to give up its nuclear ambitions. “We hope the relevant parties will do more to contribute to the peace and stability of the Korean peninsula,” a Foreign Ministry spokesman, Hong Lei, said at a regular briefing in Beijing.


Officials gave the impression, however, that China was in the dark about the attacks. “The situation needs to be verified,” Mr. Hong said, adding that “China is willing to stay in close communication with the relevant parties concerning the Korean nuclear issue.”"

dupa cum arata The New York Times, ceea ce nu inseamna o condamnare ferma a atacului! Chinezii au spus ca situatia trebuie verificata si, dupa cum se vede, au interes in mentinerea pacii si stabilitatii in peninsula. Este totusi posibil ca ambitiile nord-coreene, chiar si cele de a deveni o putere nucleara, sa-i deranjeze pe chinezi.
Pentru ca Phenyang-ul se arata, totusi,destul de agresiv in zona. Pe de alta parte chestia asta cu aprecierea dolarului nu este oare de folos si Chinei? Tensiunea se mentine in zona. Ramane de vazut ce decizii va lua Consiliul de Sucuritate al ONU.

Devalorizarea dolarului va pune SUA pe calea redresarii economice?

Iata un articol foarte interesant din Romania Libera:

Deprecierea dolarului este un calcul greşit

Iata ce spune, printre altele articolul:

"Statele Unite consideră că o monedă slabă le poate rezolva problemele economice. O asemenea strategie implică totuşi riscuri considerabile, începând cu punerea la îndoială a statutului de valută internaţională a bancnotei verzi, scrie ziarul elveţian Le Temps în ediţia de luni, citat de Agerpres.

"Nu am avut niciodată intenţia să ne devalorizăm moneda cu scopul de a atrage vreun avantaj competitiv sau de a face din acest lucru un instrument de relansare a creşterii. Această strategie este fără ieşire, indiferent de ţara care o aplică, şi cu atât mai mult Statele Unite", a declarat ministrul american de finanţe, M. Geithner, cu ocazia summitului G-20, de la Seul."

si:

"Întrebarea care se pune este de ce Statele Unite sunt gata să îşi rişte credibilitatea ca să îşi deprecieze moneda. Partizanii devalorizării bancnotei verzi consideră că măsura va pune SUA pe calea redresării economice. Cele două argumente folosite de aceştia sunt legate de preţul exporturilor americane şi de faptul că un dolar depreciat va permite ştergerea unor mari datorii în dolari.

Argumentul exporturilor este totuşi rezultatul unei reflecţii pe termen scurt. Japonia şi Germania se bazează dintotdeauna pe exporturi de produse cu mare valoare adăugată şi un marketing sofisticat pentru a face faţă unei aprecieri a monedei lor. În ceea ce priveşte tactica deprecierii în scopul reducerii datoriilor, va fi mai uşor să se ramburseze datoria, totuşi în detrimentul puterii de cumpărare a americanilor.

Pe termen mai lung, un dolar care se depreciază poate da naştere la presiuni inflaţioniste, ceea ce ar duce la creşterea dobânzilor. Inflaţia ar putea avea drept efect punerea la îndoială a statutului de valută internaţională de care se bucură dolarul de 60 de ani şi crearea unui mediu financiar dificil pentru americani. Sfârşitul dolarului ca valută internaţională ar avea nu numai consecinţe dezastruoase pe pieţe, ci ar duce la distrugerea însăşi a valutei SUA.

Chiar dacă Geithner şi Bernanke îşi recunosc sau nu intenţia de a pune în aplicare o strategie de depreciere a dolarului, campania comportă un risc considerabil, iar rezultatele pe termen lung sunt departe de a fi garantate."

Merita citit tot articolul. Acesta pune, defapt, o intrebare: cum va evolua economia mondiala in viitor? Si tot din articol se vede ca aceasta criza economica si financiara nu a trecut inca, cu atat mai mult pentru SUA. Se cauta si acolo solutii. De remarcat ca articolul precizeaza: "Sfârşitul dolarului ca valută internaţională ar avea nu numai consecinţe dezastruoase pe pieţe, ci ar duce la distrugerea însăşi a valutei SUA.", dar, daca lucrurile stau asa, pun si eu o intrebare: ce castiga SUA din treaba asta? Aceasta devalorizare a dolarului ar putea conduce la imbunatatirea situatiei balantei comerciale a SUA. Pe de alta parte exporturile americane se vor ieftini, deci ar conduce la cumpararea mai multor produse americane. Problema care se pune, pentru SUA, este daca si cum ar trebui procedat ca operatiunile de comert exterior sa fie si eficiente.Articolul nu ne spune nimic despre strategia pe care americanii o adopta in legatura cu cursul de revenire la export si cursul de revenire la import. Pentru ca se stie ca o operatiune de export este eficienta daca avem un curs de revenire la export mai mic sau egal decat cursul de schimb si o operatiune de import este eficienta daca avem cursul de revenire la import mai mare sau egal decat cursul de schimb. Insa, sigur, aici putem lua in considerare si alte aspecte. Unul dintre acestea ar putea si competitivitatea pe piata externa. Este foarte posibil ca americanii sa mizeze pe ceea ce se cheama competitivitate prin pret! De remarcat ca articolul precizeaza urmatorul lucru: "Japonia şi Germania se bazează dintotdeauna pe exporturi de produse cu mare valoare adăugată şi un marketing sofisticat pentru a face faţă unei aprecieri a monedei lor.". In asemenea conditii s-ar putea ca marimea ratei de schimb sa actioneze favorabil stimuland exporturile, atunci cand moneda nationala, dolarul american in acest caz, se depreciaza. Pe de alta parte se poate avea in vedere si comportamentul exportatorilor, si anume sa se aiba in vedere o marja mai mica de profit (cel putin o perioada) astfel incat produsele sa fie mai competitive.In acest caz ar fi posibil ca SUA sa dezvolte pe plan mondial o concurenta foarte puternica, cu atat mai mult cu cat, in aceasta privinta, ar putea intra si alti factori cum ar fi: calitatea produselor, gradul de inovatie, prestigiul firmelor (brand), serviciile post-vanzare si, un lucru care mi se pare esential, daca asa stau datele problemei, dinamismul comercial. Si toate acestea tocmai pentru a contracara tari mari exportatoare precum Germania si Japonia. Ceea ce spune articolul, spre final, nu mi se pare relevant, apropo de tema abordata: "În ceea ce priveşte tactica deprecierii în scopul reducerii datoriilor, va fi mai uşor să se ramburseze datoria, totuşi în detrimentul puterii de cumpărare a americanilor.". Adica acel "totuşi în detrimentul puterii de cumpărare a americanilor". Virgil Madgearu spunea inca din anii '40 despre comertul exterior ca: " el  concretizeaza raporturile de schimb comercial intre doua tari. Prin urmare, pentru intelegerea naturii comertului exterior, nu putem sa pornim de la interesele indivizilor, ci de la interesele nationale. Interesele nationale sunt insa foarte adeseori opuse unele fata de celelalte". Or, cred, este in interesul SUA sa-si imbunatateasca activitatea de comert exterior si sa fie un concurent redutabil pe piata mondiala. Pentru ca rolul SUA in lume poate scadea daca va fi depasita de Germania sau/si Japonia. Defapt, cred ca este o tactica interesanta cea pe care o aplica America. Dar este posibil ca sa aplice aceasta tactica tocmai pentru ca, cel putin la momentul actual, nu se poate altfel si, prin urmare, nu are incotro. Articolul nu ne spune ce efecte ar avea aceasta strategie de devalorizare a dolarului asupra cheltuielilor militare ale SUA. Este posibil ca aceste cheltuieli sa se reduca intr-un viitor apropiat, datorita costurilor extrem de ridicate.
Nu este exclus ca SUA sa puna in practica o politica destul de asemanatoare cu cea a Chinei si anume: o forta de munca ieftina dar, in schimb, exporturi masive (dupa o idee a lui Friedman), lucru ce ar putea conduce la o imbunatatire a economiei americane. Stiglitz spunea undeva ca nu este deloc clar daca interventia statului in economie (citez din memorie!) ar putea conduce la inceterea unei crize economice. Totusi, din cate inteleg din articol, America injecteaza lichiditati de 900 miliarde $ pana la sfarsitul lui 2011. De ce ar insemna asta o scadere sau pierdere a credibilitatii SUA? Poate ca este vorba de un risc bine si de departe calculat. Credibilitatea este data numai de aprecierea monedei? S-ar putea sa nu fie chiar asa, pentru ca nici avantajele devalorizarii monedei nu trebuie deloc subestimate. Ramane, bineinteles, de vazut cum vor evolua lucrurile... 

Despre salarii si legea salarizarii unitare

am citit in Deutsche Welle urmatorul articol interesant, cred eu:

Salariile, între convenţie şi valoare socială - Legea salarizării unitare este expresia unui imperativ economic, dar nu reuşeşte să fie expresia valorilor reale ale societăţii.


Iata ce se specifica, printre altele:

"Primul ministru a anunţat că legea salarizării va fi trimisă la Parlament în 22 noiembrie, în scopul adoptării ei prin angajarea răspunderii. Cu toate că proiectul acestei reforme a fost dezbătut şi negociat cu sindicatele şi reprezentanţii grupurilor profesionale încă din prima parte a anului 2009, guvernul are temeri îndreptăţite că va eşua în Parlament.

Cauza principală nu stă însă în radicalizarea Opoziţiei, ci în ierarhizarea însăşi a salariilor, care nu reuşeşte să convingă că exprimă ceva firesc reieşit din societate. Oricât de mult ar fi discutat şi remaniat, oricât de multe concesii şi derogări s-ar face, sistemul acesta rămâne ceva convenţional care provoacă o mare frustrare socială.

Legea cadru defineşte 15 coeficienţi de departajare la care se adaugă şi anumite corective. Cel mai mare salariu din sistem va fi aşadar de 15 ori mai mare decât salariul minim. Dar problema nu rezidă în acest ecart, mai mare sau mai amic, ci în felul în care sunt aliniate profesiile pe diferite paliere. Magistraţii de pildă au protestat vehement anul trecut, revendicând să fie plasaţi pe un palier mai înalt şi au declanşat, deşi nu au recunoscut acest lucru, o grevă în toată puterea cuvântului. De vreme ce se spune că Justiţia este atât de importantă, de vreme ce UE face la rândul ei atâta caz de justiţie, - au argumentat judecătorii reuniţi într-un sindicat ad-hoc - magistraţii ar trebui să primească coeficienţi egali cu miniştrii."

 si in final:

"Guvernul, în legea pe care doreşte să o adopte prin asumarea răspunderii, nu a reuşit cu adevărat să reformuleze sistemul de salarizare, adaptând o realitate birocratică preexistentă la posibilităţile bugetului şi la raportul actual de forţe din societate.

Deşi nu au suficientă susţinere politică, autorii legii au făcut totuşi concesii acelor grupuri care au o mare forţă de presiune publică. În linii mari, Guvernul s-a bazat pe faptul că obişnuinţele sociale vor uşura acceptarea legii şi vor împiedica declanşarea unor proteste prea ample. În definitiv cei obişnuiţi să fie ultimii, vor accepta să fie ultimii şi de aici înainte.

Legea aceasta este, aşadar, produsul unui imperativ economic şi nu expresia unor valori sociale şi de aceea nu este de mirare că suscită atâtea controverse."

Dar, desigur, este interesant de citit tot articolul.

Despre Summit-ul G-20

Iata doua articole din Adevarul:

Barack Obama, în dificultate la reuniunea G20
in articol se precizeaza ca:

"Liderii statelor participante la summit au refuzat să sprijine Statele Unite în disputa valutelor cu China. Liderul de la Casa Albă, care participă în acest weekend la reuniunea Asia-Pacific, şi-a apărat politica economică şi a negat că şi-a pierdut influenţa internaţională.


Summitul G20 de la Seul (Coreea de Sud) a confirmat că „unitatea" afişată de principalii actori economici şi politici ai lumii, în 2008, după declanşarea crizei financiare, a fost conjuncturală şi de scurtă durată. Iar refuzul participanţilor de a sprijini poziţia SUA în disputa lor cu China a evidenţiat pierderea influenţei Washingtonului pe scena internaţională, mai ales în domeniul economic."

VIDEO Odiseea indiană a lui Barack Obama



si un articol din Deutsche Welle:

Reforma sistemului financiar mondial a început
in articol se precizeaza ca:

"Preşedintele Obama, în schimb, nu a mai revenit în centrul atenţiei. Cine a urmărit îndeaproape summitul a asistat, practic, la o decădere a super-puterii economice reprezentate de Statele Unite ale Americii. Criticile lui Obama la adresa exporturilor Chinei şi Germaniei s-au lovit de o dură rezistenţă. Merkel s-a putut lăuda cu o creştere la care americanii pot doar visa. Un triumf pentru Germania, o înfrângere pentru Statele Unite.

Bineînţeles că finalul summitului implică noi pregătiri pentru întrunirea viitoare. Membrii G20 mai au câte ceva de făcut: discuţiile iniţiate înainte de Seul despre dezechilibrele economice trebuie duse la bun sfârşit. Criza economică a adus în lumina reflectoarelor problemele cu care se confruntă economia mondială. Identificarea unor puncte necesare coordonării politici economice mondiale - ar fi o temă bună pentru următoarele întruniri ale G20."

Doua articole interesante

din Romania Libera pe care le-am citit azi si care te fac sa meditezi...:

George Friedman, fondatorul agenţiei Stratfor, supra-numită CIA-ul privat, dedică un episod României, în ultima sa serie de analize - Radiografie STRATFOR: Tragedia geopolitică a României
 
Istorie. Statele Unite au reciclat foşti nazişti din raţiuni de interes naţional - Cum a ajuns ex-şeful Gestapo la Bucureşti colaborator CIA

Despre Friedman si interviul sau luat de Mediafax am pomenit aici.

Ce parere aveti de asta:

Codex alimentarius?

Iata ce am citit in Ziua de Constanta:

Romania a aderat la Codex Alimentarius

Despre Codex Alimentarius - aici, aici si aici

Dupa ce isi schimbau gecile...

si se imbratisau, in campania electorala, cu PSD, ca l-au "invins" (mai degraba l-au "infrant") pe Basescu, iar Crin Antonescu era frate de idealuri cu Mircea Geoana, liderul liberal isi (re?)descopera valentele monarhiste:

Crin Antonescu, la onomastica Regelui Mihai: „N-am făcut niciodată un secret din opţiunea mea monarhistă. Monarhia poate fi un proiect” Vezi galerie foto de la Ateneu

 Deci Crin Antonescu nu este comunist, ci monarhist si de aceea nu se duce el la BPN al PSD, ca nu vrea sa faca bine cu forta cuiva. Eu stau si ma intreb cand il vom vedea oare pe Crin alaturi de trandafirul PDL? Slalomul facut de Dl. Antonescu printre doctrine are, desigur, si valente electorale si oportunitati legate de interesul de partid. Nu stiu daca a vorbit in nume personal sau a angajat, prin ceea ce a spus si partidul. Problema este daca, nu cumva, domnia sa a calculat gresit, de data aceasta. Interesant ar fi de vazut cati romani ar opta sincer pentru monarhie. Adica daca societatea romaneasca, in marea ei majoritate, este pregatita pentru asa ceva.Pe de alta parte Regele Mihai a vorbit de mentalitati, dar nu este clar daca s-au schimbat, in ceea ce priveste monarhia, acestea. Nu a promis romanilor bunastare, ci doar a legat faptul ca o sa fie mai bine de schimbarea acestor mentalitati, lucru ce ar putea dura nu se stie cat: 10, 20.... 50 de ani.... Spunea, si pe buna dreptate, ca generatiile de azi de romani nu au cunoscut monarhia, decat cei foarte batrani. Insa eu cred ca generatiile de astazi nu inteleg ce avantaj le-ar aduce monarhia, daca aceasta ar fi restaurata. Adica un avantaj clar, concret, legat de ziua de maine. Oamenii gandesc intr-un mod foarte materialist, or, monarhia nu este legata numai de materialism, avand si o conotatie divina. Pe de alta parte nici Casa Regala nu a explicat foarte clar romanilor despre avantajele monarhiei. S-a rezumat, destul de succint, doar la capitolul legat de mentalitati, dar si la o critica a faptului ca tara noastra a ajuns intr-o situatie economica deplorabila la ora actuala, intr-un prelung drum de 20 de ani. Este de ajuns? Mai trebuie precizat ceva. Nu este vizibila pentru oameni (dar exista oare?) contributia Casei Regale in ceea ce priveste succesele Romaniei pe plan european (aderarea cu drepturi depline la UE) si pe plan international (intrarea in NATO). In Bulgaria, spre ex, fostul rege a avut functia de prim-ministru, lucru care la noi nu s-a intamplat, desi, daca imi amintesc bine, Radu Campeanu, deci tot un liberal, iata, a propus asa ceva. Regele, la vremea respectiva, nu a acceptat. Cu toate acestea Bulgaria nu a devenit monarhie. Sa nu uitam ca s-a vorbit de candidatura fostului rege al Bulgariei la presedintia UE, varianta ce a fost inaintata de Solomon Passy, presedinte onorific al Clubului Atlantic in Bulgaria si fost ministru de Externe, desi pe plan intern partidul sau, la ultimile alegeri, nu a reusit sa intre in Parlament, obtinand doar 2,9% din voturi. In ceea ce-l priveste pe Alteta Sa Regala Principele Radu Duda, acesta a renuntat destul de usor la a candida pentru presedintia Romaniei. Aici, ce explicatii a dat, dar nu mi se pare clar explicat faptul: de ce a renuntat. Si, oricum, dupa cum a si declarat, nu si-a propus sa restaureze monarhia, schimbarea formei de guvernamant nefiind atributul presedintelui.

Topul celor mai mari salarii

Cred ca este interesant de citit urmatorul articol din Gandul:

Harta celor mai mari salarii din 2009, pe judeţe. Cine face bani în România

Detasat conduce sectorul bancar, dupa cum se observa din clasament. Dar nu este de neglijat si sectorul bugetar. Iata ce spune articolul:

"În mod surprinzător poate, bugetarii sunt şi ei bine reprezentaţi în topul celor mai mari 10 salarii brute din fiecare judeţ al României. Astfel, cel mai bine plătit bugetar, din Arad, a încasat în 2009 nu mai puţin de 671.000 de lei brut, echivalentul a 13.300 de euro brut lună de lună.

Pe locul doi al acestui top al celor mai bine plătiţi bugetari se află o persoană din Sibiu, cu 576.000 de lei brut, urmată de două din Cluj, cu 552.000, respectiv 477.000 de lei brut, şi de una din Iaşi, care, lucrând anul trecut pentru o instituţie publică, a avut un salariu anual brut de 475.000 de lei.

Raportul de forţe între mediul privat şi cel bugetar este cu atât mai interesant cu cât din topul celor mai mari 10 salarii brute obţinute în fiecare dintre cele 41 de judeţe ale României (fără Capitală) 42 de salariaţi au lucrat în 2009 pentru stat, ponderea lor fiind de astfel de puţin peste 10%."

 Si iarasi un lucru important: 

"PARADOX Numărul angajaţilor plătiţi cu peste 1.000 de euro a crescut

Numărul românilor cu salarii brute de peste 1.000 de euro a crescut cu aproape 11.000, respectiv un avans de 5% în perioada de criză octombrie 2008-octombrie 2009, în timp ce angajaţii cu câştiguri de până la 1.000 de lei s-au împuţinat cu peste 286.000. Creşterea numărului de angajaţi cu salarii mari se observă şi în cazul celor care încasează peste 8.000 de lei pe lună. Astfel, dacă în octombrie 2008, în jur de 36.000 de români aveau salarii brute de peste 8.000 de lei, după un an numărul lor a crescut cu peste 3.200, până la peste 40.000. Salariaţii cu câştiguri de peste 4.000 de lei s-au înmulţit de la aproximativ 216.000 în octombrie 2008 la un total de 227.000 în octombrie 2009."

 Hmm... exista o logica dinamica a contradictoriului, vorba lui Stéphane Lupasco, in ceea ce priveste salarizarea asta de la noi din tara...

In privinta sectorului bancar, nu este de mirare. Ei au avut tot timpul salariile cele mai mari. Dar trebuie remarcat ca in sectorul bugetar, acolo unde ar trebui sa se faca reforma, salariile sunt apreciabile. Deci nu toti bugetarii o duc prost. Chiar exista situatii cand in sectorul bugetar sunt salarii mai mari decat in sectorul privat. Si sectorul privat a fost supus unei restructurari severe in perioada asta de criza. Nu mai vorbesc de faptul ca nu putine au fost firmele care au dat si faliment. Lucru ce ar putea explica slaba reactie in ceea ce priveste miscarile de strada ale bugetarilor, cu tot scandalul facut de liderii sindicali. Defapt, toata problema care se pune este daca, in Romania anului 2010, exista, ca sa spun asa, o grila de salarizare judicioasa, judicios facuta. Citeam nu demult un articol, despre salariile unei companii subventionate de Statul Roman, unde diferenta dintre un muncitor necalificat si un sef era de pana la 11 ori!! Cam mare si paradoxul asta! Pentru ca la noi, dupa cum se vede, nu este pentru toti ciuma si nici pentru toti muma, ci pentru unii muma si pentru altii ciuma, dupa cum spune o zicere din popor si mi se pare ca lucrul asta nu tine cont de un criteriu obiectiv, foarte solid. Ci, dimpotriva, de unul foarte fluid. Adica discrepante foarte mari, lucru ce creaza, in mod firesc, tot felul de animozitati - celebrele invrajbiri (spre ex. : dintre cei de la stat si cei din mediu privat), de care se tot vorbeste. Eu nu spun ca trebuie facuta o egalizare a salariilor, ci o abordare judicioasa a problemei. Pentru ca altfel degeaba vorbim ca nu putem cheltui mai mult decat producem. Ca balta ar avea peste destul... 

Voi pune un  

UPDATE:

Mediafax:

Statul trebuie să disponibilizeze 26.000 de angajaţi pentru a creşte salariile cu 15%

Simplissima viata

Atatea orori sunt pe lume
Numite istorie toate,
Incat simt nevoia de viata,
Istoria-i prea peste poate.

Istoria zilnica aduna
Razboaie, decesuri si jale,
Vreau viata, vreau viata, doar viata
Vreau viata in toate-ale sale.

Din casa parintilor nostri
Istoria vesnic primara
Cu vestile ei fara seaman
Ma da fara mila afara.

La masa istoria sade
Si eu ma invart ca un claun
Si cand se serveste dineul
Tot mie ea nu-mi da un scaun.

Pe front ma trimite intruna,
Din mine aleaga-se praful,
Dar cand ma intorc in permisii
Tot ea imi ocupa cearceaful.

Istoria-mi sade-n camara,
Istoria painea mi-o taie,
In locu-mi se duce la teatru,
Istoria-mi intra in baie.

Istoria-mi naste copiii,
Istoria-mi fura din tara,
Istoria-mi creste nepotii,
Pe urma, tot ea, mi-i omoara.

Satul sunt de ea ca de mine,
Lehamite-n trup mi se face,
Istorie, vezi-ti de treaba,
Istorie, lasa-ma-n pace!

Vreau zilele mele sa treaca
In nici o idee-ndrazneata,
Satul de istorie, totusi,
Mi-e dor de-o simplissima viata.

Iar daca nu vrei sa-mi dai pace
Acum, cat eu om mai sunt inca,
Te rog sa te duci in trei schimburi
In locu-mi la mine la munca.

Iar eu sa ma duc la o scoala
De toate-ale sale pustie,
Sa-nvat nu istorie, doamne,
Doar ora de biologie.

Istorie du-te-n concediu,
Trimite-mi puterea incoace,
Istorie, vezi-ti de treaba,
Istorie, lasa-ma-n pace!

Istorie, fii adevarul,
Istorie, truda o-nvata,
Istorie, fii cat e omul,
Istorie, fii numai viata!

Adrian Paunescu

Oda libertatii

Cu ochii arzand in orbite,
Cu ganduri si simturi curate,
Urmasilor te vom promite,
Si te vom pazi, libertate.

Din tine se naste furtuna,
Ce-n panzele veacului bate,
A noastra vei fi totdeauna,
Si te vom iubi, libertate.

Din lacrima cresti si durere,
Si din umilinte-ndurate,
Din lupta ce dreptul si-l cere,
Si ne luminezi, libertate.

Tu nu esti platita cu banii,
In tine o inima bate,
De tine se tem toti tiranii,
Dar noi te iubim, libertate.

Ca nu e lumina mai mare
Si cer mai frumos nu se poate,
Decat viata ta ce ne doare,
Si-ti suntem ostasi, libertate.

Tu nu ne indemni la huzururi,
La trai consumat pe furate,
Cinstita si buna de-a pururi,
Tu dreapta te-arati, libertate.

Tu birui poveri si dezastre,
Cetate unesti cu cetate,
Lumina a patriei noastre,
Si sfanta ne esti libertate.

Nu-s neguri sa nu se rastoarne
Cand fulgerul tau ne strabate,
Semintele tale in carne
Si-n suflet le-avem libertate.

Ai fost si ramai adevarul
Urmas la urmas sa-l arate
Te cante furtuna si cerul,
Odata cu noi, libertate.

Convulsia ta fericita
In tampla nascutului bate,
Ne du in fertila ispita
A tot ce insemni, libertate.

Coruptii si cei fara tara
Te-ar vrea rastignita pe spate,
Ca neamuri tu faci sa tresara
Din temniti si somn, libertate.

Sa cada ca ploile-n santuri,
Sa tremure dogmele toate,
Ridica-se patrii din lanturi
La tunetul tau, libertate.

Adrian Paunescu

Daca nu eram roman fugeam in Romania!

Extraordinare cuvinte!

Sunt trist... Adrian Paunescu nu mai este printre noi. Aici am facut o pomenire a vietii sale, dupa modestele mele puteri. Adrian Paunescu a insemnat, prin opera sa literara, dar si prin Cenaclul Flacara, o sporire a patriotismului, a sentimentului patriotic. Lucru de care avem atata nevoie. A fost un poet mare si un om care si-a iubit nespus de mult tara. Cred ca avem in continuare nevoie de Adrian Paunescu. Va trai in amintirea noastra. Va trai prin opera sa literara. Sincer sunt emotionat si poate ca nu gasesc cele mai potrivite cuvinte...Avem nevoie de Adrian Paunescu in continuare pentru ca este necesara in continuare sporirea sentimentului patriotic, pentru ca este necesara in continuare Poezia, pentru ca este necesar in continuare ca romanii sa creada in Romania. Pentru ca energiile neamului romanesc sa se adune si sa se focalizeze spre binele acestei tari! Pentru ca romanii sa puna mai presus de interesele lor personale si egoiste, interesul general si Patria! Avem nevoie de Adrian Paunescu!

Ce cuvinte extraordinare: "Daca nu eram roman fugeam in Romania". Cat de actuale! Mai ales acum cand multi dintre ai nostri se gandesc cum sa plece din tara, ca sa traiasca mai bine in alte parti mai insorite poate...Paunescu a vrut sa ne arate inima acestei tari, adica a vrut sa ne aduca mereu aminte de radacinile noastre, de faptul ca suntem romani. Pentru a ne pastra identitatea nationala. Pentru a ne pastra fiinta nationala. Si ne-a adus mereu aminte de Luceafarul Poeziei Romanesti - Mihai Eminescu! Tocmai pentru a ne arata universalitatea culturii romane. Pentru a ne arata locul foarte important pe care Romania il are in cultura europeana. Paunescu ne-a aratat mereu Reperul. Pentru ca sa nu ne pierdem...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!





Dor de Eminescu...



Voi pune si aici:

Te salut generatie in blugi ! 
 

Tot in privinta emigratiei

Iata un editorial scris de Ian Buruma in Romania Libera:

Europa se întoarce spre dreapta

Iata ce scrie printre altele:

"Influenţa acestor abili noi populişti, care promovează războiul lor împotriva Islamului, merge bine şi dincolo de graniţele ţărilor lor. Nativismul este în creştere peste tot în lumea occidentală şi Wilders, în special, este un vorbitor popular la adunări de dreapta antimusulmane din SUA, Marea Britanie şi Germania. Populismul european se concentrează asupra Islamului şi a imigraţiei, dar poate mobiliza o furie mai mare împotriva elitelor, exprimată de oamenii care se simt nereprezentaţi, sau teama de a fi lăsat în urmă din punct de vedere economic. Aceşti oameni au sentimentul că sunt deposedaţi de către străini şi că îşi pierd simţul naţional, social şi apartenenţa religioasă. Elitele politice din Europa de Nord, în mare parte social-democraţii sau creştin-democraţii, au respins adesea astfel de temeri; paternalismul şi bunăvoinţa acestora pot explica de ce reacţia în aceste ţări liberale a fost deosebit de feroce.


Întrebarea este ce trebuie făcut în această situaţie. O soluţie posibilă este permiterea intrării la guvernare a partidelor populiste în cazul în care ar obţine un număr suficient de voturi. Ideea că un candidat al Tea Party ar putea deveni preşedintele Statelor Unite este alarmantă, cu siguranţă, dar populiştii europeni ar putea fi doar o parte dintr-un guvern de coaliţie. Este adevărat faptul că naziştii lui Hitler au preluat Germania aproape de îndată ce au fost votaţi la putere, dar adepţii noii drepte europene nu sunt nazişti. Ei nu au folosit violenţa şi nici nu au încălcat legile. Nu încă. Atât timp cât acest lucru este aşa, de ce să nu aibă responsabilitate politică reală? Ei nu ar trebui doar să facă dovada competenţelor lor, ci, de asemenea, să-şi modereze atitudinile. Acesta este motivul pentru care modelul danez este, probabil, cea mai rea soluţie: pentru că nu solicită abilitatea de conducere din partea populiştilor. Atât timp cât Wilders şi omologii săi europeni stau departe de guvernare, ei nu sunt motivaţi să-şi tempereze retorica neliberală şi să înceteze să alimenteze ostilitatea faţă de minorităţile etnice şi religioase."

Foarte interesant tot articolul, pe care il recomand a fi citit si datorita puterii sale de sinteza asupra unui aspect foarte sensibil al realitatii contemporane: emigratia. Un subiect foarte controversat, care, dupa cum se vede, conduce spre atitudini de extrema dreapta in Occident, prin partide populiste. Alimentata in special impotriva Islamului, dar si de catre organizatiile teroriste de tip Al Qaida, care ii cheama pe musulmanii din Occident la Jihad. Efectul este intoleranta etnica si religioasa (analog principiului actiunii si reactiunii al lui Newton, din mecanica clasica). Interesant este si finalul editorialului, care iata ce spune:

"Într-adevăr, conduşi de frica de puterea pe care o au populiştii, în sau în afara guvernului, răspunsul conservatorilor - şi chiar al unor social-democraţi - la opiniile neliberale ale acestora a fost moale, fără să aibă vreo scuză. Există, de fapt, o mulţime de moduri de a riposta, dar nu cu ideologii învechite. Cei care văd pericolul unui război cultural cu musulmanii sau conturarea unei identităţi ostile minorităţilor ar trebui să poată să influenţeze opinia publică cu argumente practice. În curând, ei vor trebui nu numai să avertizeze oamenii împotriva rasismului sau să promoveze multiculturalismul.


În schimb, oamenii trebuie să fie convinşi că, fără o imigraţie controlată - şi nu doar azil pentru refugiaţi -, europenii vor fi într-o situaţie şi mai rea. Cu o rată a natalităţii în scădere, imigranţii sunt necesari pentru a menţine prosperitatea europeană. În acelaşi timp, economiile din Europa ar trebui să fie mai permisive în regulamentele de protecţie, astfel încât imigranţii să îşi poată găsi de lucru mai uşor. În concluzie, disputa trebuie susţinută cu mai multă fermitate, deoarece va fi mult mai greu să protejezi societăţile europene împotriva terorismului revoluţionar al islamismului radical fără sprijinul activ al tuturor musulmanilor care respectă legea. Europa nu va mai fi în siguranţă sub conducerea politicienilor care pretind că suntem în război cu Islamul. Dimpotrivă, influenţa lor va face viaţa nu doar mai puţin civilizată, ci şi mult mai periculoasă."

De remarcat in final ca autorul arata pentru ce este emigratia necesara. Pentru a mentine prosperitatea europeana, rata natalitatii fiind in scadere. Dar, de retinut, o emigratie controlata. Probabil ca autorul a vrut sa spuna nu haotica. Care sa fie oare pozitia UE fata de acest fenomen (aceste fenomene, mai bine zis)? Spun asta pentru ca nu am vazut o astfel de pozitie... sau, cel putin asa mi s-a parut.. nimic coerent..

Ceea ce imi este neclar...

Titrolog cum sunt :)) (Dl. Preda spune titrolog... dar.. asta-i titlu de noblete!! :) ) , cred ca ar trebui sa spun cate ceva, totusi, legat de postarea anterioara. Un scurt comentariu. In dimineata in care am scris despre romanii din Italia citisem pe Hotnews stirea. Sincer, m-a bucurat. Pentru ca este o stire pozitiva despre romanii care au plecat sa munceasca in Italia. M-a bucurat faptul ca aud lucruri pozitive despre ai nostri. Ca in ultima vreme s-au auzit numai calamitati... Nu spun ca romanul ar fi un inger, dar stirile negative ce au curs in ultima vreme dadeau o imagine de cosmar asupra romanilor. O imagine cat se poate de negativa. Eu tocmai asta nu inteleg: de ce suntem priviti asa in exterior, daca, iata, paradoxal, realitatea este cu totul alta? Trebuie sa mai spun ca aceste stiri negative despre ai nostri care sunt in Italia m-au intristat cu atat mai mult cu cat sunt un admirator al culturii italiene. Ca aceste stiri negative nu veneau numai dinspre Italia este adevarat. Totusi... nimc bun, lucru care nu se poate sa nu te puna pe ganduri. Sunt romani atat in Italia, cat si in Franta sau Spania, care muncesc cinstit si sunt cat se poate de linistiti, si sunt apreciati acolo pentru munca depusa. Mie asta imi este neclar: stirile negative despre ai nostri. Ca si cum noi am fi capul rautatilor in Europa. Cel putin asta e imaginea care s-a creat si care denota o lipsa de respect fata de romani. Eram un fel de paria ai Europei. Oaia neagra. Cand, defapt, lucrurile stau tocmai pe dos. Deci, neclar este: cum se explica acest paradox? Pentru ca paradoxul este, ar putea fi cu totul altul. Ce se intampla? Inca de pe vremea comunismului romanii din diaspora au fost priviti nu cu ochi buni aici in tara. Ca "ei n-au mancat salam cu soia", nu-i asa? Diaspora romaneasca nu a fost respectata in Romania, deci tara de provenienta, de catre autoritatile de atunci. Acum, dupa alegerile din decembrie, ma uit cum unii de-ai nostri, de aici din tara, ii acuza pe cei din diaspora de victoria lui Basescu, mergand tot pe principiul mai sus enuntat al "salamului cu soia". Cu alte cuvinte, fenomenul este ca diaspora romaneasca, deci a noastra, e tratata ca o paria aici, la noi in tara, de catre unii. Reflex vechi? Se prea poate. Numai ca efectul ar putea fi urmatorul: romanii nu primesc viza de libera circulatie in SUA, pe cand ungurii o primesc. O diaspora dispretuita in propria ei tara de origine mai face (mai poate face) un lobby eficient pentru tara ei de origine? Cum spuneam, sunt un mare iubitor al culturii italiene... Ma gandesc la faptul ca italienii l-au divinizat pe Mario Lanza, l-au adorat si, nu stiu dar sunt convins de asta, niciodata nu l-au considerat american! Ci parte integranta a culturii italiene. (De remarcat si numele, care este italienesc, desi el era cetatean american, nascut in SUA. Pe Sinatra il chema, totusi, Frank...) Asa se formeaza o diaspora influenta in exterior. Si respectata. Eu as fi vrut ca oricat de rai, de urati ar fi fost ai nostri in exterior sa-i iubim din tot sufletul. E oare posibil asa ceva? Voi mai da niste exemple pozitive in ceea ce priveste diaspora si legatura dintre cei din tara si acestia: ungurii si evreii. Aceste popoare sunt mici in comparatie cu poporul nostru, si ma refer aici din punctul de vedere al numarului de locuitori. Cu toate acestea au o diaspora puternica si influenta, in special acolo unde trebuie. La cancelariile Marilor Puteri. Ca sa poata sa-i ajute pe cei ramasi in tara. De ce la noi conteaza atat de mult, chiar si la cei din diaspora, culoarea politica, de ce conteaza atat de mult aspectul acesta si nu simplul dar sanatosul patriotism? Adica a fi roman inainte de a fi comunist, pedelist, pesedist, penelist, etc!!! Ma uit la unguri cu cata demnitate spun ca ei sunt maghiari. Si asta conteaza pentru poporul lor. La noi conteaza aspectul politic... Nu este oare dezamagitor? Nu este oare intristator? Si, cu toate acestea, exista romani din exterior carora le pasa de tara asta, care se preocupa de situatia de aici. Eu consider un lucru bun acest lucru. Iata aici un exemplu in acest sens.
Cineva imi spunea intr-un limbaj foarte abrupt cam asa: " Ce sa-i faci ma, daca astia suntem. Daca ne dam picioare in gura unul altuia si, pe urma, cand este tara la ananghie, ne strangem cu toti sa ne aparam tara! Tu nu vezi cum suntem?" Tocmai chestia cu "picioarele in gura" (la figurat vorbind) nu este in regula. Pentru ca o diaspora, pentru ca sa fie respectata in exterior, trebuie, mai intai, sa fie respectata si iubita in propria ei tara. Comunismul, absolutizand lupta de clasa si crearea unui "om nou" n-a facut asa si a impus o atitudine distanta si plina de ura fata de diaspora. Aceasta mutatie a "prins" foarte repede, curios lucru, si la baza. Si s-au format, in timp, reflexele de respingere, deloc inteligente, fata de cei plecati in afara. Care erau sinonimi cu dusmanul de clasa. O mare greseala! Problema este sa nu mai persistam in aceasta greseala. Si pentru ca pana aici am vorbit cam multisor, sa punem ceva frumos cu Mario Lanza, despre care Maria Callas spunea : "He is the best!!":



Este bine ca auzim si lucruri bune despre romanii din Italia! Eu am avut prilejul sa cunosc oameni care au muncit in Italia si care mi-au spus ca, pe langa faptul ca au facut acolo mai multi bani decat ar fi putut sa faca in tara (reusind apoi, cu banii de acolo, sa-si faca aici o casa, sa-si cumpere un apartament), au fost foarte apreciati in munca lor si, chiar mai mult, s-au imprietenit cu patronii lor. Am vazut si colaborari pe linie de afaceri, prietenii, ceea ce arata ca imaginea negativa a lor nostri se bazeaza pe o minciuna. Ok, dar ceva, ceva tot este. Adica a deranjat ceva, adica pe italieni. Oare numarul mare al romanilor acolo? Poate ca acest aspect ii deranjeaza, totusi, pe unii italieni... Adevarul este ca intr-o perioada de trei ani (2006-2009) au venit acolo in peninsula peste 600.000 de romani... O crestere destul de brusca. Asta sa fi deranjat oare? Iar romanii reprezinta o cincime din cei 4.200.000 de straini stabiliti acolo. Citeam pe undeva ca in Marea Britanie incepe sa fie foarte popular numele de Mahomed, fata de popularul nume Oliver... Interesant ca oaia neagra erau romanii, cel putin asa cum erau prezentati de anumiti oameni politici si de o anumita parte a presei straine, in vreme ce Al Qaida cheama pe credinciosii musulmanii din Occident la Jihad si in vreme ce o romanca este ucisa cu bestialitate de catre un italian intr-o statie de metrou in Roma, sub indiferenta generala a trecatorilor!!
Tiganul este adevarat ca pute (pentru ca nu obisnuieste sa se spele), vorbesc in general, traieste in murdarie, dar, cel putin, nu pune bombe (nu din alea de jucarie!!) prin vreo statie de metrou... Si atunci pun si eu o intrebare: este aceasta emigratie, la modul general, un lucru bun sau un lucru rau? Adica, stiti, povestea aia suava cu un birmanez care a iubit o grecoaica si au ajuns amandoi patroni de butic la Bacau :))))))). Fratilor, wake up!! Suntem in plina era a globalizarii, a mondializarii!! Hai sa mai ascultam un cantec:



Pai hai sa ne gandim, cum sa spun, analitic. Si cum orice analiza incepe cu deci... Deci, libera circulatie la persoanelor e una, emigratia e altceva. De unde se vede ca aceasta libera circulatie a pesoanelor (pe care eu, personal, o consider un lucru bun) conduce, in cele din urma, la emigratia celor din tarile sarace catre cele bogate. Ai putea spune ca emigratia este un lucru rau, asta la prima vedere. Ca nemultumeste din varii motive populatia din tara care primeste emigranti, mai ales cand numarul acestora din urma este mare in mod semnificativ (milioane de oameni, ca ordin de marime). Putem observa cu usurinta ca vorbim de un fenomen de masa la scara mondiala: emigratia! Dar ce te faci cand Germania are acuta nevoie de medici buni? Atunci emigratia medicilor din Est este un lucru bun, sau, in general spus, emigratia fortei de munca calificata. Deci chestiunea aceasta a emigratiei este, dupa cum se vede, una foarte controversata. Pentru ca vine un, sa zicem, exemplul este aleator, un musulman in Franta, numai ca ala poate fi si un inginer destoinic. Eh... ce sa-i faci.. fata si reversul... Iti distruge cultura proprie emigratia asta, dar omul care a emigrat iti face proiectul pentru constructia unui pod. La tine in tara. Ca la el in tara 1/4 din populatie traieste sub limita de saracie. Iar aia bogati... eeeee aia bogati... Parca ii si aud: " They are handicapped persons", ca de, e vai de mama lor de sarantoci!! Treaba spusa asa, cand tipul e si pe jumatate beat. Beat, beat, dar cu miliarde de $ in conturi...Fiecare cu norocul lui, nu? Pentru ca pe plan mondial saracia este predominanta. Iar cei bogati, manati de interesele lor egoiste nu vad (sau se fac ca nu vad) acest lucru. Pai daca il inveti pe cetateanul din Afganistan ce-i aia civilizatie, cum sa munceasca performant pamantul, dat fiind faptul ca e o tara de agricultori (cu o agricultura rudimentara), cum poti pe urma sa mai vi tu, din lumea civilizata, sa pui mana pe subsolul de acolo? Interesant, din acest punct de vedere, este nervozitatea... Nervozitate legata de criza economica, stres, frustrari pentru unii, pierderi de miliarde pentru altii, strategii geopolitice si mitinguri de protest, uneori violente. Ce va iesi de aici? Omul experimenteaza starile extreme si irationale: vezi ceea ce s-a petrecut la Universitatea Virgina Tech din SUA si acea crima oribila infaptuita de un tanar de 17 ani la o scoala din Germania. Te intrebi: se intampla ceva cu lumea asta? Poate ca omului ii lipseste ceva fundamental si noi nu stim ce.... Ceva vital? Poate ca nu ne dam seama de treaba asta. Aruncat in existenta, el constata ca ceva nu e bine, ca nu e bun in lumea asta. Poate ca totul trebuie schimbat, innoit. In mai bine, fara sa avem inca o idee clara despre acest mai bine, doar prezenta puternica dar nebuloasa a innoirii fundamentale a Pamantului. Sa fie oare asa...?
Hai sa incheiem tot cu un cantec...:



dar si...: