Alina Protsenko
-
Fotomodel: Alina ProtsenkoOras: Ivano – Frankovsk, Ucraina.Vârstă: 29.
Fotograf: Julia Skalozub.(Foto original alb negru. Colorare, editare,
restaurare, st...
Acum 5 zile
"Statele din zona euro ar trebui să sprijine creşterea economică prin reforme vizând, printre altele, îmbunătăţirea competitivităţii, încurajarea investiţiilor, utilizarea mai bună a forţei de muncă sau consolidarea sistemului financiar, apreciază economiştii Fondului Monetar Internaţional (FMI)."
"Nu sunt scuze pentru productivitatea redusă a forţei de muncă, o problemă caracteristică în special Europei de Sud, dar şi o provocare tot mai mare oriunde în altă parte", menţionează FMI.
Raportul Fondului vine în condiţiile în care zona euro încearcă să prevină intensificarea unei crize a datoriilor. Irlanda negociază, în prezent, cu Uniunea Europeană şi FMI condiţiile unui program de salvare.Se mai precizeaza ca:
Instituţia financiară internaţională subliniază că decalajul dintre Produsul Intern Brut pe cap de locuitor al zonei euro şi cel al SUA a crescut de la începutul anului 2008, iar uniunea monetară abia ţine pasul cu Japonia, cu toate că acest stat s-a confruntat cu o recesiune mai severă."
"FMI apreciază că Europa de Sud trebuie să se concentreze pe ameliorarea competitivităţii, iar unele state "de bază" din zona euro ar trebui să promoveze o participare mai mare a forţei de muncă şi o deschidere mai largă a pieţelor serviciilor."
"Căderea cotaţiilor bursiere s-a simţit de la Seul, Hong Kong sau Tokyo până la Londra, ceea ce a dus la aprecierea monedei americane şi la deprecierea euro, afectat şi de criza datoriilor din Irlanda.
............................................................................................................................................
"E un cocktail de îngrijorări care preocupă investitorii, iar în capul listei găsim Coreea şi Irlanda. Asia este văzută în mare măsură ca regiunea de creştere. Un război în regiune este cel mai puţin dorit lucru din perspectiva investitorilor", a fost comentariul unui analist citat de Reuters.""
"Un dolar puternic, ultimul lucru dorit la WashingtonEste foarte probabil ca atacul nord coreean sa fi vizat si acest obiectiv: aprecierea dolarului! Lucru nedorit de Washington. Tocmai ca sa incurce si mai mult planurile de redresare a economiei americane. Pentru ca nu este in interesul regimului comunist de la Phenyang ca SUA sa faca fata cu succes crizei economice si financiare, deoarece, dupa cum bine se stie, SUA este principalul adversar al comunistilor nord-coreeni.
Temerile reizbucnirii unei confruntări deschise între cele două state coreene au atras aprecierea cu 4% a dolarului în raport cu won-ul sud coreean. Moneda americană s-a apreciat şi faţă de cea europeană. De la 1,678 dolari pentru un euro, nivelul la care s-a ajuns pe burse este de 1,608 USD.
Or, SUA tocmai anunţaseră o nouă "injecţie" de bani pe piaţă, prin tipărirea a circa 500 miliarde de dolari. Un dolar "diluat" ar fi contribuit la dinamizarea economiei americane, prin creşterea investiţiilor, a exporturilo şi a angajărilor, se spera la Washington. Dar, în condiţiile unui eventual război în Pensinsula Coreea, investitorii par să mizeze pe stabilitatea monedei SUA.
Cotaţiile pentru materii prime, inclusiv pentru aur, sunt în scădere. Preţul unui baril de petrol, tranzacţionat la la Bursa din New York a scăzut cu 0,5%. Barilul a coborât la 81,27 USD, deşi, cu câteva zile în urmă, se zvonea că ar putea trece de 90 USD."
"Chinese officials said they were “concerned” and called on both sides to resume six-party talks that have focused on persuading North Korea to give up its nuclear ambitions. “We hope the relevant parties will do more to contribute to the peace and stability of the Korean peninsula,” a Foreign Ministry spokesman, Hong Lei, said at a regular briefing in Beijing.dupa cum arata The New York Times, ceea ce nu inseamna o condamnare ferma a atacului! Chinezii au spus ca situatia trebuie verificata si, dupa cum se vede, au interes in mentinerea pacii si stabilitatii in peninsula. Este totusi posibil ca ambitiile nord-coreene, chiar si cele de a deveni o putere nucleara, sa-i deranjeze pe chinezi.
Officials gave the impression, however, that China was in the dark about the attacks. “The situation needs to be verified,” Mr. Hong said, adding that “China is willing to stay in close communication with the relevant parties concerning the Korean nuclear issue.”"
"Statele Unite consideră că o monedă slabă le poate rezolva problemele economice. O asemenea strategie implică totuşi riscuri considerabile, începând cu punerea la îndoială a statutului de valută internaţională a bancnotei verzi, scrie ziarul elveţian Le Temps în ediţia de luni, citat de Agerpres.si:
"Nu am avut niciodată intenţia să ne devalorizăm moneda cu scopul de a atrage vreun avantaj competitiv sau de a face din acest lucru un instrument de relansare a creşterii. Această strategie este fără ieşire, indiferent de ţara care o aplică, şi cu atât mai mult Statele Unite", a declarat ministrul american de finanţe, M. Geithner, cu ocazia summitului G-20, de la Seul."
"Întrebarea care se pune este de ce Statele Unite sunt gata să îşi rişte credibilitatea ca să îşi deprecieze moneda. Partizanii devalorizării bancnotei verzi consideră că măsura va pune SUA pe calea redresării economice. Cele două argumente folosite de aceştia sunt legate de preţul exporturilor americane şi de faptul că un dolar depreciat va permite ştergerea unor mari datorii în dolari.Merita citit tot articolul. Acesta pune, defapt, o intrebare: cum va evolua economia mondiala in viitor? Si tot din articol se vede ca aceasta criza economica si financiara nu a trecut inca, cu atat mai mult pentru SUA. Se cauta si acolo solutii. De remarcat ca articolul precizeaza: "Sfârşitul dolarului ca valută internaţională ar avea nu numai consecinţe dezastruoase pe pieţe, ci ar duce la distrugerea însăşi a valutei SUA.", dar, daca lucrurile stau asa, pun si eu o intrebare: ce castiga SUA din treaba asta? Aceasta devalorizare a dolarului ar putea conduce la imbunatatirea situatiei balantei comerciale a SUA. Pe de alta parte exporturile americane se vor ieftini, deci ar conduce la cumpararea mai multor produse americane. Problema care se pune, pentru SUA, este daca si cum ar trebui procedat ca operatiunile de comert exterior sa fie si eficiente.Articolul nu ne spune nimic despre strategia pe care americanii o adopta in legatura cu cursul de revenire la export si cursul de revenire la import. Pentru ca se stie ca o operatiune de export este eficienta daca avem un curs de revenire la export mai mic sau egal decat cursul de schimb si o operatiune de import este eficienta daca avem cursul de revenire la import mai mare sau egal decat cursul de schimb. Insa, sigur, aici putem lua in considerare si alte aspecte. Unul dintre acestea ar putea si competitivitatea pe piata externa. Este foarte posibil ca americanii sa mizeze pe ceea ce se cheama competitivitate prin pret! De remarcat ca articolul precizeaza urmatorul lucru: "Japonia şi Germania se bazează dintotdeauna pe exporturi de produse cu mare valoare adăugată şi un marketing sofisticat pentru a face faţă unei aprecieri a monedei lor.". In asemenea conditii s-ar putea ca marimea ratei de schimb sa actioneze favorabil stimuland exporturile, atunci cand moneda nationala, dolarul american in acest caz, se depreciaza. Pe de alta parte se poate avea in vedere si comportamentul exportatorilor, si anume sa se aiba in vedere o marja mai mica de profit (cel putin o perioada) astfel incat produsele sa fie mai competitive.In acest caz ar fi posibil ca SUA sa dezvolte pe plan mondial o concurenta foarte puternica, cu atat mai mult cu cat, in aceasta privinta, ar putea intra si alti factori cum ar fi: calitatea produselor, gradul de inovatie, prestigiul firmelor (brand), serviciile post-vanzare si, un lucru care mi se pare esential, daca asa stau datele problemei, dinamismul comercial. Si toate acestea tocmai pentru a contracara tari mari exportatoare precum Germania si Japonia. Ceea ce spune articolul, spre final, nu mi se pare relevant, apropo de tema abordata: "În ceea ce priveşte tactica deprecierii în scopul reducerii datoriilor, va fi mai uşor să se ramburseze datoria, totuşi în detrimentul puterii de cumpărare a americanilor.". Adica acel "totuşi în detrimentul puterii de cumpărare a americanilor". Virgil Madgearu spunea inca din anii '40 despre comertul exterior ca: " el concretizeaza raporturile de schimb comercial intre doua tari. Prin urmare, pentru intelegerea naturii comertului exterior, nu putem sa pornim de la interesele indivizilor, ci de la interesele nationale. Interesele nationale sunt insa foarte adeseori opuse unele fata de celelalte". Or, cred, este in interesul SUA sa-si imbunatateasca activitatea de comert exterior si sa fie un concurent redutabil pe piata mondiala. Pentru ca rolul SUA in lume poate scadea daca va fi depasita de Germania sau/si Japonia. Defapt, cred ca este o tactica interesanta cea pe care o aplica America. Dar este posibil ca sa aplice aceasta tactica tocmai pentru ca, cel putin la momentul actual, nu se poate altfel si, prin urmare, nu are incotro. Articolul nu ne spune ce efecte ar avea aceasta strategie de devalorizare a dolarului asupra cheltuielilor militare ale SUA. Este posibil ca aceste cheltuieli sa se reduca intr-un viitor apropiat, datorita costurilor extrem de ridicate.
Argumentul exporturilor este totuşi rezultatul unei reflecţii pe termen scurt. Japonia şi Germania se bazează dintotdeauna pe exporturi de produse cu mare valoare adăugată şi un marketing sofisticat pentru a face faţă unei aprecieri a monedei lor. În ceea ce priveşte tactica deprecierii în scopul reducerii datoriilor, va fi mai uşor să se ramburseze datoria, totuşi în detrimentul puterii de cumpărare a americanilor.
Pe termen mai lung, un dolar care se depreciază poate da naştere la presiuni inflaţioniste, ceea ce ar duce la creşterea dobânzilor. Inflaţia ar putea avea drept efect punerea la îndoială a statutului de valută internaţională de care se bucură dolarul de 60 de ani şi crearea unui mediu financiar dificil pentru americani. Sfârşitul dolarului ca valută internaţională ar avea nu numai consecinţe dezastruoase pe pieţe, ci ar duce la distrugerea însăşi a valutei SUA.
Chiar dacă Geithner şi Bernanke îşi recunosc sau nu intenţia de a pune în aplicare o strategie de depreciere a dolarului, campania comportă un risc considerabil, iar rezultatele pe termen lung sunt departe de a fi garantate."
"Primul ministru a anunţat că legea salarizării va fi trimisă la Parlament în 22 noiembrie, în scopul adoptării ei prin angajarea răspunderii. Cu toate că proiectul acestei reforme a fost dezbătut şi negociat cu sindicatele şi reprezentanţii grupurilor profesionale încă din prima parte a anului 2009, guvernul are temeri îndreptăţite că va eşua în Parlament.si in final:
Cauza principală nu stă însă în radicalizarea Opoziţiei, ci în ierarhizarea însăşi a salariilor, care nu reuşeşte să convingă că exprimă ceva firesc reieşit din societate. Oricât de mult ar fi discutat şi remaniat, oricât de multe concesii şi derogări s-ar face, sistemul acesta rămâne ceva convenţional care provoacă o mare frustrare socială.
Legea cadru defineşte 15 coeficienţi de departajare la care se adaugă şi anumite corective. Cel mai mare salariu din sistem va fi aşadar de 15 ori mai mare decât salariul minim. Dar problema nu rezidă în acest ecart, mai mare sau mai amic, ci în felul în care sunt aliniate profesiile pe diferite paliere. Magistraţii de pildă au protestat vehement anul trecut, revendicând să fie plasaţi pe un palier mai înalt şi au declanşat, deşi nu au recunoscut acest lucru, o grevă în toată puterea cuvântului. De vreme ce se spune că Justiţia este atât de importantă, de vreme ce UE face la rândul ei atâta caz de justiţie, - au argumentat judecătorii reuniţi într-un sindicat ad-hoc - magistraţii ar trebui să primească coeficienţi egali cu miniştrii."
"Guvernul, în legea pe care doreşte să o adopte prin asumarea răspunderii, nu a reuşit cu adevărat să reformuleze sistemul de salarizare, adaptând o realitate birocratică preexistentă la posibilităţile bugetului şi la raportul actual de forţe din societate.Dar, desigur, este interesant de citit tot articolul.
Deşi nu au suficientă susţinere politică, autorii legii au făcut totuşi concesii acelor grupuri care au o mare forţă de presiune publică. În linii mari, Guvernul s-a bazat pe faptul că obişnuinţele sociale vor uşura acceptarea legii şi vor împiedica declanşarea unor proteste prea ample. În definitiv cei obişnuiţi să fie ultimii, vor accepta să fie ultimii şi de aici înainte.
Legea aceasta este, aşadar, produsul unui imperativ economic şi nu expresia unor valori sociale şi de aceea nu este de mirare că suscită atâtea controverse."
"Liderii statelor participante la summit au refuzat să sprijine Statele Unite în disputa valutelor cu China. Liderul de la Casa Albă, care participă în acest weekend la reuniunea Asia-Pacific, şi-a apărat politica economică şi a negat că şi-a pierdut influenţa internaţională.
Summitul G20 de la Seul (Coreea de Sud) a confirmat că „unitatea" afişată de principalii actori economici şi politici ai lumii, în 2008, după declanşarea crizei financiare, a fost conjuncturală şi de scurtă durată. Iar refuzul participanţilor de a sprijini poziţia SUA în disputa lor cu China a evidenţiat pierderea influenţei Washingtonului pe scena internaţională, mai ales în domeniul economic."
"Preşedintele Obama, în schimb, nu a mai revenit în centrul atenţiei. Cine a urmărit îndeaproape summitul a asistat, practic, la o decădere a super-puterii economice reprezentate de Statele Unite ale Americii. Criticile lui Obama la adresa exporturilor Chinei şi Germaniei s-au lovit de o dură rezistenţă. Merkel s-a putut lăuda cu o creştere la care americanii pot doar visa. Un triumf pentru Germania, o înfrângere pentru Statele Unite.
Bineînţeles că finalul summitului implică noi pregătiri pentru întrunirea viitoare. Membrii G20 mai au câte ceva de făcut: discuţiile iniţiate înainte de Seul despre dezechilibrele economice trebuie duse la bun sfârşit. Criza economică a adus în lumina reflectoarelor problemele cu care se confruntă economia mondială. Identificarea unor puncte necesare coordonării politici economice mondiale - ar fi o temă bună pentru următoarele întruniri ale G20."
Si iarasi un lucru important:"În mod surprinzător poate, bugetarii sunt şi ei bine reprezentaţi în topul celor mai mari 10 salarii brute din fiecare judeţ al României. Astfel, cel mai bine plătit bugetar, din Arad, a încasat în 2009 nu mai puţin de 671.000 de lei brut, echivalentul a 13.300 de euro brut lună de lună.
Pe locul doi al acestui top al celor mai bine plătiţi bugetari se află o persoană din Sibiu, cu 576.000 de lei brut, urmată de două din Cluj, cu 552.000, respectiv 477.000 de lei brut, şi de una din Iaşi, care, lucrând anul trecut pentru o instituţie publică, a avut un salariu anual brut de 475.000 de lei.Raportul de forţe între mediul privat şi cel bugetar este cu atât mai interesant cu cât din topul celor mai mari 10 salarii brute obţinute în fiecare dintre cele 41 de judeţe ale României (fără Capitală) 42 de salariaţi au lucrat în 2009 pentru stat, ponderea lor fiind de astfel de puţin peste 10%."
Hmm... exista o logica dinamica a contradictoriului, vorba lui Stéphane Lupasco, in ceea ce priveste salarizarea asta de la noi din tara..."PARADOX Numărul angajaţilor plătiţi cu peste 1.000 de euro a crescutNumărul românilor cu salarii brute de peste 1.000 de euro a crescut cu aproape 11.000, respectiv un avans de 5% în perioada de criză octombrie 2008-octombrie 2009, în timp ce angajaţii cu câştiguri de până la 1.000 de lei s-au împuţinat cu peste 286.000. Creşterea numărului de angajaţi cu salarii mari se observă şi în cazul celor care încasează peste 8.000 de lei pe lună. Astfel, dacă în octombrie 2008, în jur de 36.000 de români aveau salarii brute de peste 8.000 de lei, după un an numărul lor a crescut cu peste 3.200, până la peste 40.000. Salariaţii cu câştiguri de peste 4.000 de lei s-au înmulţit de la aproximativ 216.000 în octombrie 2008 la un total de 227.000 în octombrie 2009."
"Influenţa acestor abili noi populişti, care promovează războiul lor împotriva Islamului, merge bine şi dincolo de graniţele ţărilor lor. Nativismul este în creştere peste tot în lumea occidentală şi Wilders, în special, este un vorbitor popular la adunări de dreapta antimusulmane din SUA, Marea Britanie şi Germania. Populismul european se concentrează asupra Islamului şi a imigraţiei, dar poate mobiliza o furie mai mare împotriva elitelor, exprimată de oamenii care se simt nereprezentaţi, sau teama de a fi lăsat în urmă din punct de vedere economic. Aceşti oameni au sentimentul că sunt deposedaţi de către străini şi că îşi pierd simţul naţional, social şi apartenenţa religioasă. Elitele politice din Europa de Nord, în mare parte social-democraţii sau creştin-democraţii, au respins adesea astfel de temeri; paternalismul şi bunăvoinţa acestora pot explica de ce reacţia în aceste ţări liberale a fost deosebit de feroce.
Întrebarea este ce trebuie făcut în această situaţie. O soluţie posibilă este permiterea intrării la guvernare a partidelor populiste în cazul în care ar obţine un număr suficient de voturi. Ideea că un candidat al Tea Party ar putea deveni preşedintele Statelor Unite este alarmantă, cu siguranţă, dar populiştii europeni ar putea fi doar o parte dintr-un guvern de coaliţie. Este adevărat faptul că naziştii lui Hitler au preluat Germania aproape de îndată ce au fost votaţi la putere, dar adepţii noii drepte europene nu sunt nazişti. Ei nu au folosit violenţa şi nici nu au încălcat legile. Nu încă. Atât timp cât acest lucru este aşa, de ce să nu aibă responsabilitate politică reală? Ei nu ar trebui doar să facă dovada competenţelor lor, ci, de asemenea, să-şi modereze atitudinile. Acesta este motivul pentru care modelul danez este, probabil, cea mai rea soluţie: pentru că nu solicită abilitatea de conducere din partea populiştilor. Atât timp cât Wilders şi omologii săi europeni stau departe de guvernare, ei nu sunt motivaţi să-şi tempereze retorica neliberală şi să înceteze să alimenteze ostilitatea faţă de minorităţile etnice şi religioase."
"Într-adevăr, conduşi de frica de puterea pe care o au populiştii, în sau în afara guvernului, răspunsul conservatorilor - şi chiar al unor social-democraţi - la opiniile neliberale ale acestora a fost moale, fără să aibă vreo scuză. Există, de fapt, o mulţime de moduri de a riposta, dar nu cu ideologii învechite. Cei care văd pericolul unui război cultural cu musulmanii sau conturarea unei identităţi ostile minorităţilor ar trebui să poată să influenţeze opinia publică cu argumente practice. În curând, ei vor trebui nu numai să avertizeze oamenii împotriva rasismului sau să promoveze multiculturalismul.
În schimb, oamenii trebuie să fie convinşi că, fără o imigraţie controlată - şi nu doar azil pentru refugiaţi -, europenii vor fi într-o situaţie şi mai rea. Cu o rată a natalităţii în scădere, imigranţii sunt necesari pentru a menţine prosperitatea europeană. În acelaşi timp, economiile din Europa ar trebui să fie mai permisive în regulamentele de protecţie, astfel încât imigranţii să îşi poată găsi de lucru mai uşor. În concluzie, disputa trebuie susţinută cu mai multă fermitate, deoarece va fi mult mai greu să protejezi societăţile europene împotriva terorismului revoluţionar al islamismului radical fără sprijinul activ al tuturor musulmanilor care respectă legea. Europa nu va mai fi în siguranţă sub conducerea politicienilor care pretind că suntem în război cu Islamul. Dimpotrivă, influenţa lor va face viaţa nu doar mai puţin civilizată, ci şi mult mai periculoasă."