ANALIZĂ: Revoluţia tunisiană provoacă unde de şoc în mai multe ţări arabe
din care se poate vedea ca fenomenul este mult mai amplu, in tarile musulmane, decat s-ar crede la prima vedere. Adevarul este ca in lumea CIP-ului si a Internetului multe din aceste state musulmane au ramas in urma, iar dorinta oamenilor spre progres este evidenta si indreptatita. Interesant ar fi de vazut ce influenta ar putea avea aceasta situatie asupra Iranului... Una din marile necunoscute este extremismul musulman, in Egipt, misterioasele Fratii Musulmane. Bilantul confruntarilor din Cairo este cutremurator: sute de morti pana acum. Presa a fost, zilele acestea, agresata de anumiti manifestanti. Jurnalisti arestati. Ceea ce cred ca se poate spune este ca aceasta lume musulmana este intr-o prefacere si cred ca fenomenul dureaza de ceva mai multa vreme, dar a fost insezizabil, ca sa zic asa. Adica totul s-a intamplat ca si cum nu se intampla nimic. Si totusi s-a intamplat si se intampla, iata, in continuare. Numai ca acum intensitatea fenomenului a devenit deosebit de puternica. Faptul ca nu au fost luate reforme, care ar fi trebuit sa aiba loc de mai multa vreme, isi spune acum cuvantul. A fost ignorata aceasta prefacere a societatii, aceasta evolutie, daca pot sa spun asa. Adevarul este ca intre culturi exista influente reciproce. Iar democratia, drepturile fundamentale ale omului, ca elemente ale culturii europene influenteaza acum, foarte puternic, tarile musulmane vecine Europei. Lucrul poate fi inteles si prin prisma faptului ca multi dintre musulmanii din Nordul Africii lucreaza in Europa si au luat un contact nemijlocit cu cultura si modul de viata european, cu prosperitatea Vestului, castigand aici mult mai bine decat in tarile lor de origine. De asemenea, daca ne referim numai la Egipt si Tunisia, doua tari cu o industrie a turismului bine aspectata deoarece aceasta industrie este una din principalele lor surse de castig, faptul ca multi turisti europeni au venit sa viziteze aceste tari a facut ca deschiderea spre civilizatia europeana a acestor tari musulmane sa fie mult mai mare decat in trecut. Numai vorbesc de internet, care reprezinta o sursa de informare si o deschidere spre lume absolut formidabila. Interesant este ca, treptat, treptat, dar sigur, aceste lucruri au contribuit in aceste tari, pentru oamenii obisnuiti, la formarea unei viziuni despre viata complet noi fata de ceea ce era pana nu asa de demult. Iata de ce spuneam ca, in aceste tari, reformele s-ar fi impus sa fie luate mai demult si poate ca nu s-ar fi ajuns la confruntarile violente si protestele de astazi. Pentru ca tergiversarea acestor reforme nu a facut decat sa se acumuleze nemultumiri si frustrari din partea unei populatii sarace si fara perspective reale de mai bine intr-un regim cu accente dictatoriale puternice. Dar asta nu inseamna ca au disparut complet problemele. Una dintre acestea o reprezinta extremismul religios fundamentalist. Trebuie spus ca in special tineretul educat, scolit, cu pregatire superioara a fost la baza acestei evolutii, ignorate, dupa cum spuneam. Dar, pe de alta parte, in aceste tari exista oameni cu o educatie si cultura in exclusivitate religioasa, islamica, a caror reactie este de respingere a ceea ce vine din lumea europeana, bazati mai mult pe sharia, ca lege suprema care ar trebui sa guverneze statul si care se afla in contradictie cu drepturile fundamentale ale omului si cu viziunea europeana si nord-atlantica despre civilizatie. Dar democratia inseamna deschidere si este bazata pe libertate. De aceea, in asemenea state, acest lucru reprezinta punctul slab pentru ca permite desfasurarea mult mai libera a acestor forte extremiste, pana la Al-Qaeda. Forte care ar putea sa se foloseasca de generozitatea democratiei pentru a lansa atacuri periculoase catre Europa. Asta este, dupa parerea mea, una din problemele mari pe care le pune situatia actuala. Sa nu uitam ca aceste forte fundamentaliste l-au asasinat pe fostul presedinte egiptean Anwar El Sadat in 1981. Deci nu trebuie subestimata capacitatea lor de actiune. Inca de pe atunci fundamentalisti nu au privit cu ochi buni apropierea lui Sadat de SUA si au vazut in procesul de pace si Acordurile de la Camp David o infrangere a Egiptului, acceptata de administratia Sadat, in fata Israelului, ca un simbol al infrangerii intregului Islam. Cand, defapt, era cea mai buna solutie pentru Egipt, care si-a rescuperat, in final, teritoriile, dar si pentru faptul ca dintr-un conflict cu Israelul, Egiptul nu are nimic de castigat. Si, dealtfel, nici Israelul nu are nimic de castigat. Insa evenimentele de atunci nu pot fi asa usor trecute cu vederea, desi s-au scurs 3 decenii. Nici Israelul nu poate fi indiferent la cum vor evolua, actualmente, lucrurile si ce fel de regim se va instala in Egipt, daca Mubarak paraseste de buna voie puterea. Pentru Israel important este ca noul regim sa nu-i fie ostil. Egiptul este o tara mare, iar un regim ostil, in stare sa mai si provoace un razboi cu Israelul ar fi un cosmar pentru statul evreu. Evident ca acest lucru nu trebuie sa se intample si pacea in Orientul Mijlociu trebuie sustinuta si mentinuta cu toata fermitatea. Nici nu cred ca se va intampla un razboi, dar suspiciuni exista. Mubarak are, din acest punct de vedere un mare merit, acela ca a mentinut politica lui Sadat si, in toata aceasta perioada de 30 de ani, a reusit sa mentina pacea si relatii cat se poate de bune cu Israelul, lucru pe care Israelul nu cred ca poate sa-l uite si sa nu-l aprecieze. Egiptul a fost o sursa de stabilitate in regiune si Mubarak un fin diplomat si negociator. Pe plan intern a stiut sa tina sub control fortele extremiste care nu au dat roade, chiar daca a facut acest lucru cu ajutorul armatei (dar altfel cum ar fi putut sa tina sub control si sa anihileze aceste forte fundamentaliste periculoase?).Un alt lucru pe care l-as remarca este faptul ca nu e deloc clar daca fortele de opozitie, care cer plecarea lui Mubarak, au un program de modernizare a tarii. Este usor sa te inflamezi emotional (Tunisia a aprins scanteia) dar a construi un Egipt democratic, o democratie veritabila asa cum cer Statele Unite, dar mai ales un Egipt prosper (mai prosper decat cel de acum!) nu mi se pare un lucru usor. In primul rand nu mi se pare clar conturata opozitia si cine o conduce (El Baradei? Occidentul este sceptic in privinta lui...). Adevarul este ca problema egipteana a pus in incurcatura atat Europa cat si SUA... Iata o alta analiza Mediafax:
ANALIZĂ: Liderii europeni, afectaţi de valul de contestare din lumea arabă
Iata ce se arata in articol:
De remarcat ca se spune "cu jumatate de glas"... Si iata un alt articol care arata ca ceea ce se intampla zilele acestea in Egipt pun probleme foarte mari Statelor Unite:"O regândire de la zero este considerată, de mulţi, necesară în cadrul Uniunii, a recunoscut, cu jumătate de glas, preşedintele UE, Herman Van Rompuy, în scrisoarea sa de invitaţie la summit. În această scrisoare, el face apel la lideri să treacă în revistă "ultimele evenimente din Egipt şi Tunisia şi implicaţiile lor atât pentru regiune, cât şi pentru Uniunea Europeană".
AFP: Valul de schimbări din lumea arabă ar putea fi în defavoarea Statelor Unite
Iata ce arata, printre altele, articolul:
""Dacă nu au ştiut să anticipeze aceste mişcări, Statele Unite vor fi percepute ca fiind o putere în declin, având o influenţă redusă", apreciază analistul Danielle Pletka.
Iranul, care susţine protestatarii din Egipt, a acuzat Statele Unite că se opun revoltelor, avertizând că Washingtonul îşi va atrage "furia şi ura lumii arabe".
Temerea de Fraţii Musulmani şi de schimbarea de atitudine a Egiptului faţă de Israel este motivul reticenţei Statelor Unite, este de părere Marina Ottaway, de la Fundaţia Carnegie.
Ajungerea la putere a islamiştilor "ar fi un dezastru pentru securitatea Statelor Unite", apreciază Leslie Gelb.
"Fraţii Musulmani susţin mişcarea Hamas şi alte grupări teroriste, trimit semnale de prietenie dictatorilor şi torţionarilor iranieni, ar fi proprietarii Canalului Suez şi se opun acordului de pace israelo-egiptean din 1979", apreciază blogul Daily Beast, apropiat de Council on Foreign Relations.
"Fraţii Musulmani ar pune în pericol eforturile antiteroriste din regiune şi din întreaga lume", subliniază blogul citat.""
Pe de alta parte iata ce spune vicepresedintele Egiptului, Omar Suleiman:
Vicepreşedintele Egiptului: Apelul la plecarea lui Hosni Mubarak este un "apel la haos"
In articol se arata:
"Aceste violenţe sunt rezultatul "unui complot" orchestrat de persoane din Egipt sau chiar din străinătate, a declarat Suleiman, numit sâmbătă în funcţia de vicepreşedinte.
"Vom analiza (violenţele), considerând că este vorba despre un complot", a declarat Suleiman. "Este posibil să fie mai multe intenţii stăine, sau Fraţii Musulmani (...), unele partide sau oameni de afaceri. Majoritatea celor care sunt încă în piaţa Tahrir au intenţii specifice", a adăugat el.""
Mi se pare ca, altfel spus, Suleiman ofera ipoteza loviturii de stat. Situatia e tulbure. Adevarul este ca nu stim cine este implicat in astfel de actiuni care, dintr-o data, au aprins "scanteia" revolutiei in Tunisia si acum "incendiul" se extinde in mai multe state musulmane, iar Egiptul, iata, explodeaza! Aceste evenimente au prins nepregatite atat SUA cat si UE. Adevarul este ca evolutia societatii din aceste tari a fost daca nu ignorata, atunci tratata cu superficialitate de cele doua. SUA s-a angajat intr-un razboi dur impotriva terorismului reprezentat de Al-Qaeda, dar parca a pierdut din vedere transformarile care au loc in societatea islamica si schimbarea modului de a gandi al populatiei. Desi lucrul acesta era previzibil, dupa parerea mea.
In legatura cu procesul de pace din Orientul Mijlociu iata un alt articol:
SUA vor ca Egiptul să rămână "constructiv" în procesul de pace din Orientul Mijlociu
in care se arata:
""Sperăm că viitorul Guvern al Egiptului va juca un rol constructiv în procesul de pace şi că va recunoaşte importanţa de a avea o relaţie paşnică cu Israelul", a declarat el într-o conferinţă de presă.
Egiptul a semnat un tratat de pace istoric cu Israelul, în 1979, iar regimul contestat al preşedintelui Hosni Mubarak este considerat, în continuare, cel mai bun aliat arab al Washingtonului în acest dosar.
Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a avertizat miercuri contra unui risc ca revolta populară din Egipt să conducă la o perioadă "de instabilitate şi incertitudine de mai mulţi ani" în regiune.
"Sunt convins că dacă forţele care vor să aducă o schimbare echilibrată, reforme şi democratizarea Egiptului (sunt cele care) câştigă, această schimbare va face să avanseze pacea între Israel şi lumea arabă", a dat asigurări Netanyahu.
Pe de altă parte, secretarul american al Apărării, Robert Gates, a purtat, miercuri, o nouă conversaţie prin telefon cu ministrul egiptean al Apărării, Mohamed Hussein Tantaoui, despre situaţia din Egipt, a anunţat purtătorul său de cuvânt, Geoff Morrell.
"Aceasta a fost cea de a treia conversaţie cu ministrul egiptean (al Apărării), de la sfârşitul săptămânii" şi până în prezent, a anunţat Morrell într-un comunicat, fără a face precizări despre conţinutul discuţiilor.
Oficialii americani şi-au multiplicat contactele cu omologii lor egipteni de la începutul manifestaţiilor contra regimului preşedintelui Hosni Mubarak, insistând să se efectueze o tranziţie politică paşnică şi ordonată.
Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, i-a cerut, la telefon, vicepreşedintelui egiptean, Omar Suleiman, o anchetă asupra violenţelor care au avut loc la manifestaţiile de miercuri, la Cairo, a anunţat Crowley.
Comandantul Statului Major Interarme american, amiralul Mike Mullen, a discutat, din nou, cu şeful Statului Major egiptean, generalul Sami Enan, reiterând "încrederea" sa în armata egipteană.
El şi-a repetat "dorinţa de a vedea situaţia revenind la calm şi şi-a exprimat încrederea în armata egipteană în privinţa asigurării securităţii ţării, atât pe plan intern, cât şi în zona Canalului Suez, potrivit purtătorului său de cuvânt, căpitanul de navă John Kirby.""
Cum evenimentele sunt in plina desfasurare iar neclaritatile persista, ramane de vazut cum va evolua situatia.
P.S. 1
Iata un alt articol,din Gandul, foarte interesant, care cred ca merita citit:
Alţi dictatori susţinuţi de SUA care conduc state unde ar putea izbucni revolte precum în Egipt
P.S.2
Iata un articol, tot din Gandul, scris de Lelia Munteanu, despre Fratii Musulmani:
Fraţii Musulmani – nişte mieluşei sacrificaţi sub gloanţele contramanifestanţilor?
In articol, spre final, se arata:
"În urmă cu zece zile, când a început revolta în Egipt, Fraţii Musulmani erau cei mai organizaţi. În absenţa unei opoziţii formale, adevărata opoziţie sunt ei. Inteligenţa cu care îşi joacă şansa, scoţându-l pe ElBaradei la înaintare, le oferă un atu indiscutabil în faţa manifestanţilor din Piaţa Tahrir. Niciun moment până acum, Fraţii n-au încercat să denatureze raţiunile mişcării populare - corupţia administraţiei şi sărăcia cronică. Purtătorul lor de cuvânt, Essam El-Arian, a vorbit succint despre modificarea Constituţiei, despre necesitatea reformelor, despre democratizare, dar a adăugat discret: "cu Sharia (Legea Islamului) ca punct de referinţă"."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu