Powered By Blogger

miercuri, 23 martie 2011

Despre o remarca a D-lui Basescu

Mi-a atras atentia, inca de cand am urmarit declaratia de presa la televizor, o remarca a D-lui Basescu, redata mai jos de catre Mediafax in articolul:
Băsescu îi critică pe analiştii şi politicienii care comentează acţiunile din Libia ale coaliţiei
Iata si remarca:
""Deci nu au nevoie de un război pentru a primi ceea ce deja au. Cred că ar fi bine să fie abordări inteligente. Intervenţia a fost exact pentru protecţia populaţiei împotriva unui lider politic care nu mai răspunde niciunui parametru pentru a putea rămâne şef al acelui stat, un lider politic care omoară propria lui populaţie. Poate este bine, şi nu vreau să dau nimănui lecţii, dar atenţionez doar că este bine ca atunci când se vorbeşte de populaţia din Libia şi de interese şi de soluţii, să se aibă în vedere că discutăm de o populaţie fragmentată în foarte multe triburi, cu origini tribale diferite. Chiar şi atunci când se întrevede soluţia de sfârşit, ea nu poate să fie analizată în parametrii unei naţiuni unitare. Deci cei care vor să facă analize cu privire la următoarele evenimente sau prognoze cu privire la ce se poate întâmpla în Libia să aibă în vedere că vorbim de triburi diferite care sunt mai mult sau mai puţin uşor de conciliat între ele. Nu vreau decât să ajut într-o corectă analiză cu privire la viitoarele evoluţii din Libia", a menţionat Traian Băsescu."
 Remarca este intr-adevar interesanta. Insa nu ne spune daca, la nivelul ONU, al coalitiei, al NATO exista cumva aceasta "solutie de sfarsit", asa cum o numeste Presedintele, daca aceasta solutie a fost gasita si, ceea ce e foarte important, daca a fost gasita solutia corecta!
Iata aici definitia cuvantului trib, asa cum o da dexonline. O sa pun aici definitia pe care o da DEX'98:
"TRIB, triburi, s. n. Grupare de mai multe ginți sau de familii înrudite, care au limbă și credințe comune, locuiesc același teritoriu și se supun autorității unui șef ales. – Din lat. tribus."
Poate ca ar fi mai exact sa vorbim, mai intai, de consecintele ce le-ar putea avea actiunea militara desfasurata zilele acestea in Libia, decat de solutii, tocmai pentru a le intrezari. Mai multe despre Libia putem citi pe Wikipedia - aici. Ca idee de principiu ar trebui sa ne intrebam daca este corect sa vorbim despre Libia in astfel de termeni, si anume ca ar reprezenta doar o aglomerare de triburi si nu o natiune unitara. Pe langa aspectul demografic, iar Wikipedia ne spune un lucru foarte interesant in acest sens:
"There are about 140 tribes and clans in Libya.[184] Family life is important for Libyan families, the majority of which live in apartment blocks and other independent housing units, with precise modes of housing depending on their income and wealth. Although the Libyan Arabs traditionally lived nomadic lifestyles in tents, they have now settled in various towns and cities.[185] Because of this, their old ways of life are gradually fading out. An unknown small number of Libyans still live in the desert as their families have done for centuries. Most of the population has occupations in industry and services, and a small percentage is in agriculture.",
ar trebui sa ne gandim ca in Libia exista universitati si institute tehnice. 82% din populatie pot sa scrie si sa citeasca! Iata ce spune despre educatie:
"After Libya's independence in 1951, its first university, the University of Libya, was established in Benghazi by royal decree.[190] In academic year 1975/76 the number of university students was estimated to be 13,418. As of 2004, this number has increased to more than 200,000, with an extra 70,000 enrolled in the higher technical and vocational sector.[187] The rapid increase in the number of students in the higher education sector has been mirrored by an increase in the number of institutions of higher education.Since 1975 the number of universities has grown from two to nine and after their introduction in 1980, the number of higher technical and vocational institutes currently stands at 84 (with 12 public universities).[187] Libya's higher education is mostly financed by the public budget, although a small number of private institutions has been given accreditation lately. In 1998 the budget allocated for education represented 38.2% of the national budget.[190]"
Din punct de vedere al religiei, Islamul este prezent in proportie de 97%. Iar in ceea ce priveste cultura acestei tari:
"Libya is culturally similar to its neighboring Maghrebian states. Libyans consider themselves very much a part of a wider Arab community. The Libyan state tends to strengthen this feeling by considering Arabic as the only official language, and forbidding the teaching and even the use of the Berber language. Libyan Arabs have a heritage in the traditions of the nomadic Bedouin and associate themselves with a particular Bedouin tribe.Libya boasts few theatres or art galleries.[199][200] For many years there have been no public theatres, and only a few cinemas showing foreign films. The tradition of folk culture is still alive and well, with troupes performing music and dance at frequent festivals, both in Libya and abroad.
The main output of Libyan television is devoted to showing various styles of traditional Libyan music. Tuareg music and dance are popular in Ghadames and the south. Libyan television programmes are mostly in Arabic with a 30-minute news broadcast each evening in English and French. The government maintains strict control over all media outlets. A new analysis by theCommittee to Protect Journalists has found Libya’s media the most tightly controlled in the Arab world.[88] To combat this, the government plans to introduce private media, an initiative intended to update the country's media.[201]Many Libyans frequent the country's beach and they also visit Libya's archaeological sites—especially Leptis Magna, which is widely considered to be one of the best preserved Roman archaeological sites in the world.[202]The nation's capital, Tripoli, boasts many museums and archives; these include the Government Library, the Ethnographic Museum, the Archaeological Museum, the National Archives, the Epigraphy Museum and the Islamic Museum. The Jamahiriya Museum, built in consultation with UNESCO, may be the country's most famous.[203]Contemporary travelThe most common form of public transport between cities is the bus, but many people travel by automobile.[204] There are no railway services in Libya.[204]"
 
De unde se vede ca Libia nu este o tara inapoiata. Lucru se poate constata si din PIB-ul pe cap de locuitor, de 11.852$, estimat in 2010, dar si din Indicele Dezvoltarii Umane, ridicat: HDI=0,755!! Sa nu uitam ca multi oameni circula cu automobile in Libia. Economic vorbind treburile nu mergeau deloc rau in Libia:
"Compared to its neighbors, Libya enjoys a low level of both absolute and relative poverty. Libyan officials in the past six years have carried out economic reforms as part of a broader campaign to reintegrate the country into the global capitalist economy.[166] This effort picked up steam after UN sanctions were lifted in September 2003, and as Libya announced in December 2003 that it would abandon programmes to build weapons of mass destruction.[167]Libya has begun some market-oriented reforms. Initial steps have included applying for membership of the World Trade Organization, reducing subsidies, and announcing plans for privatisation.[168] Authorities have privatised more than 100 government owned companies since 2003 in industries including oil refining, tourism and real estate, of which 29 are 100% foreign owned.[169] The non-oil manufacturing and construction sectors, which account for about 20% of GDP, have expanded from processing mostly agricultural products to include the production of petrochemicalsironsteel and aluminum.
Climatic conditions and poor soils severely limit agricultural output, and Libya imports about 75% of its food.[166] Water is also a problem, with some 28% of the population not having access to safe drinking water in 2000.[170] The Great Manmade River project is tapping into vast undergroundaquifers of fresh water discovered during the quest for oil, and is intended to improve the country's agricultural output.
Under the previous Prime Minister, Shukri Ghanem, and current Prime Minister Baghdadi Mahmudi, Libya is undergoing a business boom. Many government-run industries are being privatised. Many international oil companies have returned to the country, including oil giants Shell and ExxonMobil.[171]Tourism is on the rise, bringing increased demand for hotel accommodation and for capacity at airports such as Tripoli International. A multi-million dollar renovation of Libyan airports has recently[when?] been approved by the government to help meet such demands.[172] At present 130,000 people visit the country annually; the Libyan government hopes to increase this figure to 10,000,000 tourists. However there is little evidence to suggest the current administration is taking active steps to meet this figure. Libya has long been a notoriously difficult country for western tourists to visit due to stringent visa requirements. Since the 2011 protests there has been revived hope that an open society will encourage the return of tourists.[173] Saif al-Islam al-Gaddafi, the second-eldest son of Muammar Gaddafi, is involved in a green development project called the Green Mountain Sustainable Development Area, which seeks to bring tourism to Cyrene and to preserve Greek ruins in the area.[174]"
Revenind la compozitia etnica, aceasta nu mi se pare atat de diversificata, cum poate te-ai fi gandit atunci cand auzi de triburi. Iata mai jos o harta:


 Observam ca sunt patru grupuri etnice, predominanti fiind arabii si arabii berberi, iar marea majoritate a populatiei este concentrata in zona de coasta. 80% dintre libieni vorbesc limba araba in dialectul libian. Deci ideea ca Libia nu ar fi o natiune unitara s-ar putea sa fie gresita. Wikipedia ne ofera o frumoasa poza din Tripoli, cu cladiri moderne. Iata, mai jos, aceasta poza, ca sa ne dam mai bine seama cum traiesc "triburile":

Parca nu arata chiar asa de rau, nu? Stau si ma intreb cum arata acum, dupa bombardamente...
As mai adauga un lucru: din toate tarile Maghreb-ului (si din toata Africa!!), Libia are cel mai ridicat indice al dezvoltarii umane - priviti aici

3 comentarii:

  1. nu prea am reusit sa inteleg de ce basescu a simtit nevoia sa faca aceasta remarca. el stie foarte bine ca interventia militara facuta de franta este o mare greseala politica, din acest motiv nu a intrat in hora franceza. de ce vrea sa le scoata cuiele din talpa nu inteleg

    RăspundețiȘtergere
  2. Se poate doar specula pe tema: de ce Basescu a simtit nevoia sa faca aceasta remarca. Nu mi se pare ca vrea sa le scoata cuiele din talpa. Mai degraba, dupa parerea mea, Presedintele e ingrijorat de o eventuala destabilizare a Libiei. Politica si sociala. Lucru care ar atrage destule riscuri legate de pericolul terorismului, in principal legate de Al Qaida. Basescu s-a referit la acest pericol nu o data, precizand ca pozitia geografica a Libiei e langa sudul Europei, aproape. Si, pe cale de consecinta, ar fi vorba de flancul sudic al NATO. Suntem in zona ipotezelor. Cat sunt acestea de plauzibile? Pe de alta parte, poate ca a vrut sa sugereze ca democratizarea Libiei ar fi o himera in conditiile in care societatea libiana "e fragmentata in foarte multe triburi", deci este inca la nivel tribal, si inca neomogena, in sensul ca aceste triburi au "origini tribale diferite" si "sunt mai mult sau mai puţin uşor de conciliat între ele". Or, in aceste conditii, solutia democratizarii Libiei, dupa model Occidental, nu ar fi posibila. Mai ales ca, in cazul acestei tari, avem de a face cu un fond cultural profund islamic. Iar a avea o tara destabilizata, de dimensiunile geografice ale Libiei, in coasta Europei, cu un potential risc de terorism islamic, care, Doamne fereste, s-ar putea extinde in tot Nordul Africii, e clar ca nu e de dorit.
    Un alt aspect, care ridica o problema, este ce s-ar intampla cu resursa petrolifera, in cazul in care Libia s-ar destabiliza? Pentru ca e o resursa importanta, nu cred ca poate nega cineva acesta lucru.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ar mai fi un aspect. Presedintele a afirmat: "Nu vreau decât să ajut într-o corectă analiză cu privire la viitoarele evoluţii din Libia". Este un lucru bun, fara indoiala, faptul ca vrea sa ajute intr-o analiza corecta. Numai ca aceasta analiza, subliniez, corecta trebuia sa fie facuta inainte de adoptarea interventiei militare la adresa Libiei. Adica, inainte sa iei decizia cu privire la actiunea militara, trebuie sa analizezi cu responsabilitate consecintele unei asemenea actiuni si sa faci o evaluare a viitoarelor evolutii. Nu dupa! Lucrul acesta trebuia sa-l faca actorii principali din aceasta operatiune: SUA, Franta si Marea Britanie, dar, in special, ONU, in Consiliul de Securitate. Asta indica faptul ca acest lucru nu s-a facut: s-a luat decizia cu privire la actiunea militara, fara sa se studieze toate aspectele si consecintele care ar rezulta in urma unei asemenea actiuni. Si fara sa se studieze si varianta nefolosirii fortei armate, care, poate ar fi fost mai buna. Iar Sarkozy, foarte superficial, s-a grabit in a da credit solutiei militare rapide, crezand intr-o solutionare rapida a Dosarului Libian pe aceasta cale. Or, se vede acum, ca lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Iar gestul Germaniei care a decis sa-si retraga navele din Mediterana de sub comanda NATO este elocvent in acest sens. Ca si declaratia ingrijoratoare pe care a facut-o Vladimir Putin:
    "Evenimentele actuale, în special în Libia, demonstrează încă o dată că avem motive să consolidăm capacităţile militare ale Rusiei"
    sursa: http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/vladimir-putin-rusia-va-dubla-productia-de-sisteme-de-racheta-strategice-220091.html
    Sa nu uitam ca deja se vorbeste despre fisuri in Pactul Nord-Atlantic:
    http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/blocaj-si-disensiuni-sarkozy-enerveaza-aliatii-220222.html
    Or, toate aceste aspecte si probleme trebuiau, la modul rational, discutate inainte de inceperea unei actiuni militare impotriva Libiei, fie ea si sub egida Rezolutiei 1973/2011 a Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite, unde niciunul din statele care fac parte din Consiliu nu a votat impotriva Rezolutiei, au existat doar abtineri. Iar acum...

    RăspundețiȘtergere