Panta Rhei
Oh, privirea are samburi
ca si cum ar fi o fructa,
calul inimii pe damburi
de din iarba ei se-nfrupta.
Stau si nu ma clatin, stau
chiar in cercul de cuvinte
nenascute ce erau
ca samanta cea de linte,
Ca porumbul, ori ca graul,
ori ca meteorul care
taie in piezis paraul
cu seminte vechi de soare.
Panta Rhei, se-nfioara
tot ce curge, numai tu
in mijloc de vieti stai, tara,
pururea atunci si-acu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu