Despre spiritualitate si etica in filozofia romaneasca

Iata ce spunea Constantin Noica in lucrarea "Cum gandeste poporul roman", aparuta in Convorbiri literare, 1944:

"  Iar, ca si la Neagoe Basarab, absenta unei problematici a spiritului, ca expresie autonoma, trece in umbra cele doua mari discipline ale Apusului, teoria cunoasterii si etica. Fireste ca atat Conta, cat si Parvan, Motru sau Blaga au, pana la un punct, o problematica de cunoastere. Dar, mai ales la primul si la ultimul, teoria cunoasterii este un aspect si un moment de expunere mai degraba decat un secotr de insemnatate proprie.
   Nu putea Blaga incepe, intr-un sens, cu trilogia culturii? In orice caz, la Parvan nu simti necesitatea unei problematici de cunoastere, iar la Motru totul se pierde in psihologismul energetic. Cat despre etica, nu poate fi subliniat indeajuns ca ea lipsestedin perspectiva filozofica romaneasca, populara sau culta. Trebuie sa nu pierdem nici un moment din vedere lucrul acesta, chiar, sau mai ales, cand ne gandim la reforme - educative, politice - pentru poporul roman. Eticismul Apusului nu e pe masura noastra. Acel mult laudat "se cade - nu se cade" al romanului nu tine in nici un caz de o conceptie etica. E mai adanc, mai angajat in firea lucrurilor de cum e conceptia morala a unui apusean. Iar in filozofia culta, absenta unei problematici etice ne pare atat de inevitabila, incat, pe linia de orientare desprinsa in analiza de mai sus, suntem siguri ca niciodata nu se va scrie un mare tratat de etica in tara romaneasca. Cat despre un sistem educativ sau politic care sa fie eticist, el n-a aparut, iar cei care au vazut morala acolo unde era spiritualitate n-au inteles nici ce este, nici ce poate fi inlauntrul lumii romanesti; cel putin pe linia, prelungita in cultura, a orientarii noastre taranesti si populare. Cand solutia e armonie, nu poate exista etica, adica o stare de ruptura, de impotrivire, imperativ si refuz.
   Dar duhul acesta lumesc si insetat de armonie nu poate sa nu aduca un suflu de paganism in atmosfera romaneasca. Trebuie sa o spunem deschis: exista o dimensiune pagana a sufletului romanesc. Cand subliniem cu atata apasare ca romanii au fost, intr-un fel, totdeauna crestini, crestinismul venind peste ei ca o implinire, si nu ca purtatorul de mesaj al unei crize de tip nou, recunoastem fara sa vrem ca, dupa ce ne-am crestinat, am pastrat moduri ale lumii pagane. O vedem bine in mitologia noastra populara, iar credintele noastre sunt pline de eresuri, care ne incanta pe plan de cultura si care, in definitiv, nu ne supara nici in perspectiva Bisericii. Dimensiunea noastra pagana a fost tolerata de Biserica si chiar asimilata intr-un sens. Crestinismul nostru a avut, prin aceasta, un continut mai viu, o istoricitate mai adevarata. Dar acum, cand ies la lumina lucrurile in filozofia culta, ele capata accente de impotrivire care pot ingrijora uneori.
   Si au si ingrijorat. Polemica iscata in jurul filozofiei lui Blaga intre aparatorii ortodoxiei si nesocotitorii ei (caci dusmani directi nu are ortodoxia noastra) nu e o polemica legata de persoane si de timp. Ea angajeaza manifestari si comportari mai adanci, permanente ale fiintei noastre spirituale. Blaga nu e intaiul ganditor roman indiferent fata de ortodoxie ca izvor de inspiratie. Un suflu de paganism - fireste, in stilul secolului al XIX-lea - strabate, dupa cum e limpede, opera lui Conta. Iar, daca Motru ramane strain de ortodoxie, fara sa faca din "paganatatea" lui un act de afirmatie, acest splendid tip de pagan care este Parvan sta ca o evidenta impotriva oricui ar voi sa faca din fiinta spirituala a neamului nostru o fiinta exclusiv crestina. Nu, toti acestia n-au filozofat pe domensiuni crestine. Dar sunt romani; sunt profund si hotarator romani. Cand Blaga spune ca nu are nevoie sa faca filozofie ortodoxa spre a face filozofie romaneasca, are perfecta dreptate. Din punctul sau de vedere si din perspectiva intregii filozofii culte, aproape, ivite la noi."
(Constantin Noica - Pagini despre sufletul romanesc, Humanitas, Bucuresti, 2010)

Si atunci, daca e asa cum spune, ce sorti de izbanda ar putea avea, pana la urma, sau mai bine zis ce finalitate, reformele care se fac la noi pe calea statului de drept, care toate sunt de inspiratie apuseana? Pentru ca actualmente cele doua mari componente ale reformelor care se fac sunt reprezentate de statul de drept si Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare. Or, Romania a intrat in recesiune tehnica incercand sa aplice prevederile acestui Tratat. Pe de alta parte, statul de drept este, cred ca putem spune asa, inseparabil de acel eticism al Apusului de care vorbea Noica, despre care spunea ca "nu e pe masura noastra"... Si in aceeasi lucrare citata mai sus, Noica mai arata si un alt aspect:

"Daca ar fi un sambure rational in "masura" noastra, am intelege, cat de cat, rationalitatea. O intelege sufletul romanesc? Credintele noastre populare au inchipuit o legenda plina de talc in aceasta privinta. E legenda celui de-al doilea pacat al lui Adam (Tudor Pamfilie, Povestea lumii de demult dupa credintele poporului roman, Bucuresti, 1913, p. 95). Dupa ce i-a gonit din rai, spune legenda, lui Dumnezeu i s-a facut mila de Adam si Eva, vazandu-i cat se chinuie. Le-a dat mestesugul de a face pamantul roditor, dar le-a poruncit sa nu are mai mult decat o brazda. Roadele culese de pe acea brazda le ajungeau. Dar, intr-o zi, pe cand Eva era insarcinata cu Cain, vine diavolul la ei si-i intreaba: "- Voi mai aveti grau? - Doar pentru cateva saptamani. - De ce nu arati mai mult, caci o sa aveti copii?..." Iar Eva gaseste sfatul chibzuit, rational (nu e semnificativ ca intai femeia e "rationala"?). Convinge pe Adam sa faca cum e mai bine, iar, in clipa cand lanul e mare si fagaduitor, se arata Dumnezeu, pustieste lanul si spune lui Adam: "Tu, omule nesatios... De azi inainte poti ara cat iti place, si eu iti voi da iarasi cat imi va placea mie."
   Este greu sa vezi numai condamnarea lacomiei in legenda aceasta. E vorba si de condamnarea calculului, a chibzuielii, a dreptei randuieli omenesti. Exista o etica a muncii si a productivitatii, care lipseste aici. Munca e, pentru apusean de pilda, sfintita de rezultate. Iar americanul - apuseanul la limita - a dus etica aceasta pana la absurd. Am putea deci sa ne intrebam - in lumina acestei conceptii, unde arbitrarul divin, iar nu rationalitatea umana, e hotarator - daca modernismul si industrializarea (sau pur si simplu "agricultura intensiva") vor fi vreodata acasa la noi. Dar acestea nu sunt decat consecinte, pentru uzul legiuitorilor romani, ale unei trasaturi care ne intereseaza in ea insasi: intemeierea valorii romanesti de masura (poate si de dreptate, lege) pe alta dimensiune decat a rationalitatii.
   Caci rationalitatea nu ne-a tulburat niciodata in chip deosebit. Nu intalnesti nici o tendinta, pe linia aceasta, a fondului nostru popular, de a inalta omul, in sensul bun si prost; de a-l face cuget intelegator in fata firii si, pan la urma, minte ingamfata. Noi nici nu stapanim lumea si nici n-o schimbam. Dumnezeu o face, sau se face ea insasi. Stapanirea stiintiifca a naturii, in sensul apusean, e o ciudatenie si un act de trufie. De unde simtamantul acesta de proprietate? "Lumea asta nu-i a maea, cealalta nici asa". Cine poate mai mult sa incerce. Romanul nici nu-si mai pierde vremea sa incerce."

Si noi vorbim acum de dezindustrializarea Romaniei...

Recomand, desigur, citirea integrala si in original a intregii lucrari - "Cum gandeste poporul roman" - a lui Constantin Noica. 

Se vorbeste foarte mult...

... zilele acestea despre statul de drept, despre coruptie si anticoruptie, lucru generat poate si de condamnarea fostului premier, Adrian Nastase, eveniment despre care am scris si aici. Si spuneam ca aceasta chestiune a coruptiei se datoreaza faptului ca la noi capitalismul nu e dezvoltat, adica statul este inca foarte mult implicat in economie. Nu trebuie sa se inteleaga de aici ca in conditiile in care capitalismul e dezvoltat s-a rezolvat pozitiv si problema saraciei in societate sau ca automat incep sa se reduca decalajele, inechitatile sociale. Aici nu ne referim la cum, care ar fi metodele intr-un stat de drept democratic, de a reduce saracia din societate, ci vorbim despre reducerea coruptiei, in special cea de la varf. Pentru ca nu e acelasi lucru coruptia cu saracia.
Pe de alta parte, nu prea se vorbeste la noi despre esecul privatizarilor. Spre exemplu, cele recente: Oltchim, CFR Marfa, Posta Romana. Daca in privinta managementului privat la intreprinderile de stat te puteai gandi la un previzibil esec, privatizarile ar fi trebuit sa fie o poveste de succes. Din pacate nu a fost sa fie asa... Fostul premier, Nicolae Vacaroiu, chiar declara recent ca 80% din privatizari au fost un esec:

""Nu vrem să recunoaştem că, din păcate, privatizările au fost în proporţie de 80% un eşec. După cum nu vrem să recunoaştem că, iată, vindem acţiuni la companii strategice, în perioadă de criză, în contextul în care capital autohton nu există. Nu vrem să recunoaştem că aveam prea puţin soluţii de dezvoltare cu care să ne lăudăm astăzi. Totul e impus de-afară. Fond Monetar, cu restricţii bugetare, de natură salarială", a declarat Văcăroiu, prezent la aniversarea a 100 de ani de la înfiinţarea Academiei de Studii Economice. "

Ma gandeam la aceasta chestiune si mi-am zis sa astern cateva ganduri pe blog... "Totul e impus de-afara" spune Vacaroiu... Eu am impresia ca noi traim intr-o continua contradictie, ca sa zic asa. Pentru ca statul de drept este legat de succesul sectorului privat. Altminteri un altfel de stat de drept - care chiar ar putea sa fie stat de drept in sensul ca se respecta legea in acel stat - nu poate fi decat unul socialist sau chiar comunist.

La noi se vorbeste foarte mult despre statul de drept, nu se discuta despre acest lucru. Iar ceea ce se intelege indeobste in Romania prin stat de drept este ca e acel stat unde se respecta legea si ca ideea asta de stat de drept e una de dreapta, pentru ca e promovata de Basescu sau de Monica Macovei. Si asta pentru ca societatea civila nu explica oamenilor notiunile, ca sa ne lamurim ce inseamna stat de drept si unde vrem sa ducem aceasta tara.

Notiunea aceasta de stat de drept exista stipulata si in Constitutie (art. 1, al. 3), asa cum e si cea de economie de piata (art. 135, care la al.1 chiar spune ca: "Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta") sau libertate economica (art. 45). Cu toate acestea, gaura produsa de intreprinderile de stat cu pierderi este de 12,75 miliarde de euro, dupa cum arata un articol (ceva mai vechi, ce-i drept) din Gandul. Interesant este ca in Constitutia noastra nici macar nu s-a luat in calcul (si e vorba despre o tara iesita de sub comunism de relativ putina vreme) varianta cu o economie mixta, ci s-a trecut direct la "economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta"!! Citez din articolul din Gandul ce spunea Basescu:

""Le menţionez public pentru că pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. Şi de ce le plătim? Pentru că nişte domni manageri, bine instalaţi politic şi blagosloviţi politic, nu au niciun fel de apăsare, nici legată de arierate, nici legată de stocuri, nici legată de creşteri de personal, de fonduri de salarii. Ei sunt marii boieri ai economiei româneşti. Baronii economiei româneşti îi găsim, în primul rând, la regiile de stat", a spus Băsescu." 

Si atunci care sa fie oare solutia? Nu cumva privatizarea acestor intreprinderi nerentabile care produc pierderi? Si trebuie amintit ca in toata perioada scursa din 2004 incoace, cand a fost Dreapta (sau asa zisa Dreapta) la Putere in Romania nu s-a facut nicio privatizare!! Si asta in conditiile in care Statul n-are bani si se tot imprumuta la FMI.

Ce sanse are in asemenea conditii statul de drept?

Rule of law vs.Rule by law

O chestie foarte interesanta pe care am citit-o in Wikipedia, la capitolul discutii:

Talk:Rule of law

Se arata, printre altele, ca:

"In the section on Chinese interpretation of the rule of law the page states that the communist regiem takes the stance they the gov rules "by law" instead of "of law". This I feel is an important distinction and needs to be claified. Im having trouble making a distinction between any government making laws of any kind that restrict the free movement of peoples and a system where there is a lack of "rule of law". A monarchy can make a new law that taxes water wells. The king might be taxed since he has a water well. A totalitarian gov may pass a law removing all Jews to labor camps. Would not the Arian germans be also subject to the "rule of law"

I guess that I just dont understand the benefits of 'the rule of law", beyond a 18th century european monarchy.

Very good point. I guess the current work does miss something, which to people in common law countries might be common but not to people in "rule by law" countries. From what I learnt in university, "rule of law" does include the concept of the purpose of law which is distincted from the concept the law is a tool to govern the country and to manage people. By saying that, I have asked couple of lawyers from China what is the purpose of the law. They all answered me the law is the tool to govern the country and to manage society orderly, and everyone include the government supposed to be equal in front of law. So, is that a "rule of law"? They are talking about no one is immune to law too. What is the distinction then? Dayten (talk) 14:26, 31 December 2010 (UTC)" (subl. mea)

Bineinteles, trebuie citit si:

Rule of law

Voi cita numai un pasaj, si anume despre cum e definit conceptul de Rule of law la Natiunile Unite:

"The Secretary-General of the United Nations defines the rule of law as:^[42]

a principle of governance in which all persons, institutions and entities, public and private, including the State itself, are accountable to laws that are publicly promulgated, equally enforced and independently adjudicated, and which are consistent with international human rights norms and standards. It requires, as well, measures to ensure adherence to the principles of supremacy of law, equality before the law, accountability to the law, fairness in the application of the law, separation of powers, participation in decision-making, legal certainty, avoidance of arbitrariness and procedural and legal transparency."

De citit si...:

Rechtsstaat

Unrechtsstaat

Desigur, recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor. Interesant.