In mod normal

Simt un sentiment de neputinta, de zadarnicie, o demoralizare cand ma gandesc la ce se intampla in sistemul nostru medical. Ne pleaca medicii peste hotare sa lucreze acolo pe bani mai multi, spitalele au ajuns parca niste anticamere ale mortii. Este un lucru care trebuie sa ne intereseze: ce se intampla cu spitalele noastre? Ce s-a intamplat cu prim-soprana Amelia Antoniu, cu Alice Preda si Geanina Igna exprima o situatie deosebit de ingrijoratoare. Tema este tratata si de Cristian Tudor Popescu in editorialul sau din Gandul si trebuie sa fiu de acord cu faptul ca, in mod normal, o cladire in care a functionat un spital, dupa un anumit numar de ani de folosinta spitaliceasca, trebuie daramata, dinamitata!! Trebuie construit un alt spital, nou, decat sa lasi in continuare o cladire in care s-au cuibarit tot felul de microbi care nu mai pot fi starpiti in niciun fel! Pe de alta parte sunt deosebit de ingrijoratoare lipsurile cu care se confrunta spitalele noastre. Iata ce titreaza Adevarul:

Sindicatul salariaţilor din Spitalul CF2 susţine că infecţiile ar fi fost provocate de lipsa materialelor sanitare cele mai uzuale, cum ar fi seruri, vată, alcool, comprese sterile şi dezinfectanţi. „De la 1noiembrie anul trecut, spitalul nu a mai achiziţionat niciun material sanitar. Pacienţii trebuie să aducă de acasă tot ce e necesar pentru operaţii“, a declarat liderul sindical Denisa Popovici. Potrivit Denisei Popovici, situaţia gravă cu care se confruntă spitalul a fost semnalată prin nenumărate memorii Direcţiei Medicale a Ministerului Transporturilor, dar nu a fost luată nicio măsură.

Este absolut inadmisibil ca un pacient sa aduca de acasa tot ce este necesar pentru operatii!! Pai un astfel de spital nici nu cred ca se mai poate numi spital. Sau un spital cu aparatura cu termene expirate...Te lasa fara cuvant. Stana de piatra.
Pe de alta parte, tot acelasi articol (l-am evidentiat mai sus ca sa poata fi citit direct de pe site-ul Adevarul) spune:

Secţia de Ginecologie de la Spitalul CF2 a fost închisă, iar directorul Constantin Tănase a fost demis de către ministrul Transporturilor Radu Berceanu. Acesta din urmă a declarat vineri că vor fi efectuate controale la toate cele 16 spitale CFR din ţară.
Şi Ministerul Sănătăţii a demarat o anchetă care să determine cauzele incidentelor. Ministrul Cseke Attila a declarat ieri că oricum numărul raportat de infecţii intraspitaliceşti în România este mult sub media europeană şi că va avea o discuţie cu medicii, pentru a vedea motivul pentru care nu se declară numărul real.

Este greu de inteles de ce controalele nu s-au facut pana acum. De ce trebuie sa avem pacienti in coma pentru ca ministerul sa dispuna controale? Pentru ca daca ar fi fost controale serioase, atunci s-ar fi prevenit astfel de stari tragice de fapt. Aflam si ca nu se declara numarul real al infectiilor intraspitalicesti, lucru, iarasi, de neimaginat. Sa inteleg ca se fac raportari false? Chiar, de ce? Domnule Ministru Cseke Attila, domnule ministru Berceanu, Dvs. ati auzit de audituri? Daca ati auzit, atunci de ce nu dispuneti audituri la perioade regulate de timp pentru a verifica starea spitalelor din subordinea ministerelor pe care cu onor le conduceti, pentru a verifica temeinic calitatea actului medical din aceste spitale? 
Concluzia pe care o trag eu este ca, pe langa penuria financiara, sistemul de sanatate de la noi functioneaza alandala! Impresia mea este ca un lucru atat de important, precum sistemul de sanatate din Romania, este lasat de izbeliste, si asta inca de multi ani! Consecinta unor astfel de stari de fapt este ca induce in randul populatiei o neincredere crescanda in capacitatea sistemului sanitar. Doamne fereste sa te imbolnavesti! Cred ca Statul Roman trebuie sa se implice foarte serios in a asigura functionarea adecvata a clinicilor si spitalelor. O alta solutie nu cred ca exista. Pentru ca este vorba de sanatatea poporului roman!
Spun asta pentru ca aici este de vina Statul! Lipsa unei strategii de dezvoltare reala a sistemului sanitar in toata perioada post-decembrista isi spune cuvantul. Defapt este o boala (Doamne fereste, o coma? ) a sistemului sanitar. O boala care nu a fost tratata la timp si care nu a fost luata in seama, cand era in stare incipienta, pentru ca nu s-a constientizat gravitatea ei. Evident, boala s-a agravat si s-a ajuns la ce s-a ajuns. Modernizarea Statului Roman ramane o vorba goala daca economia decade si mai mult, daca sistemul sanitar ajunge intr-o stare si mai proasta decat este la ora actuala, daca vom avea mai multi medici care vor alege sa plece si sa lucreze in strainatate si sunt numai cateva exemple. Practic si concret spus: ne ducem de rapa. Un stat modern, de secol XXI, nu poate sa aiba spitale de ev mediu. O modernizare reala a Statului Roman nu poate fi conceputa fara o economie performanta in adevaratul sens al cuvantului si fara oferirea unei bunastari generale a populatiei. Deoarece cauza multor rele de la noi o constituie saracia. Mie nu-mi place la ce s-a ajuns: o economie decazuta, departe de ceea ce inseamna performanta, o saracie care impinge milioane de romani sa caute locuri de munca in strainatate, dar, in schimb, o mana de imbogatiti post-decembristi, cu averi de sute de milioane de euro, ba chiar miliarde, care nu se reflecta deloc in PIB-ul tarii - Romania ramanand una dintre codasele Europei (alaturi de Bulgaria, Albania). Saracia majoritatii si un sistem de sanatate precar nu poate conduce decat la nenorocirea poporului roman. Felul in care sunt ingrijiti oamenii in Romania a ajuns atat de jos, lucru pe care nici nu mi l-am imaginat in decembrie 1989. Cititi si pe celalalt blog al meu o situatie cumplita, despre modul in care sunt tratati batranii la un asa zis azil de batrani - aici. Eu nu vreau sa fiu panicard, dar, totusi, lucrurile astea teribile se intampla la noi. Eu stau si ma gandesc cum va fi cand nu voi mai avea nicio reactie fata de aceste imprejurari tragice. Cum va fi cand anormalitatea mi se va parea o perfecta normalitate. Cand anomaliile ma vor face sa spun: "In mod normal". Nu vreau sa ajung aici. Pentru ca nu mai este de multa vreme normal ceea ce se intampla la noi. Ceea ce se intampla se aseamana cu o tragedie antica, impusa parca de destin, de o neputinta de a ne depasi conditia umana contemporana in ciuda atator ani si a atator eforturi. Un imn de un imens tragism strabate toate aceste intamplari, ca un cor antic format de 22 de milioane de romani.