Loading...

miercuri, 14 aprilie 2010

Scrisoare de ucenicie

"Arta cere timp, viata e scurta, judecata anevoioasa, prilejurile trecatoare. E usor sa actionezi, greu e sa gandesti; sa actionezi conform gandirii e si mai greu. Orice inceput e atragator, pragul e locul unde trebuie sa astepti. Copilul se mira, impresia ii e imboldul, el invata jucandu-se, seriozitatea il sperie. Imitatia e innascuta in noi, ce e de imitat se recunoaste greu. Perfectiunea se intalneste rar si foarte rar e pretuita. Ne atrage inaltimea, nu si treptele care duc la ea; cu ochii la culmi, ratacim cu placere in campie. Numai o parte din arta poate fi invatata, artistul are nevoie de arta intreaga. Cine n-o cunoaste decat pe jumatate, greseste mereu si vorbeste mult; cine o stapaneste in intregime, nu poate decat s-o practice si vorbeste rar sau tarziu. Primii n-au nici taine si nici forta; doctrina lor e ca painea coapta: gustoasa si satioasa, numai pentru o singura zi; dar nu poti semana faina, si samanta nu trebuie macinata. Vorbele sunt bune, dar nu sunt bunul suprem. Bunul suprem nu se exprima prin cuvinte. Spiritul care ne conduce in activitatea noastra este lucrul cel mai inalt. Actiunea nu e inteleasa si reprodusa decat de spirit. Nimeni nu stie ce face cand actioneaza drept; dar despre ce e nedrept suntem totdeauna constienti; cine nu activeaza decat prin simboluri e un pedant, un ipocrit sau un carpaci. Sunt multi asemenea oameni si se simt bine impreuna. Flecareala lor il indeparteaza pe discipol si mediocritatea lor persistenta ii inspaimanta pe cei mai buni. Doctrina artistilor adevarati lumineaza spiritul; caci, acolo unde vorbele lipsesc, graieste fapta. Discipolul adevarat invata sa extraga necunoscutul din cunoscut, apropiindu-se astfel de dascal."

Goethe - Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu