Powered By Blogger

joi, 9 decembrie 2010

Despre evolutia valorilor democratice

Cred ca este o tema de actualitate pentru noi si care merita (macar putin) tratata. Ar trebui sa ne gandim cum sa avem o evolutie, in adevaratul sens al acestui cuvant, a democratiei la noi in tara. Si cred ca ar trebui sa ne gandim mult mai serios la ceea ce ar putea impiedica sau chiar stopa aceasta evolutie (termen luat in sensul bun, pozitiv al cuvantului - adica de modificare treptata a calitatii spre un nivel superior, dezvoltare). In Romania (si nu numai) exista un procent mare de nostalgici, dupa cum arata statisticile sondajelor de opinie. Desigur, este vorba de o idealizare a trecutului. Dar de ce? Cauza principala este saracia celor mai multi dintre oameni, faptul ca nevoile fundamentale ale omului sunt prost satisfacute (sau chiar deloc), lucru care genereaza inegalitati sociale si salariale destul de mari, dar si o emigratie masiva spre tarile dezvoltate din Vest. Pe de alta parte increderea oamenilor in institutiile democratice este diminuata, tot ca efect al neputintei de a se gasi solutii optime, in special economice, care sa poata conduce la cresterea generala a nivelului de trai. Dupa parerea mea acestea sunt cele doua componente importante care cauzeaza un efect de impiedicare a unei evolutii a democratiei la noi: o stagnare, o baltire, ca sa spun asa, intr-o situatie care este departe de ceea ce se cheama in mod uzual progres social si economic al societatii. Aceasta criza economica se afla la originea unei asemenea situatii, o criza care a prins tara noastra nepregatita pentru asa ceva. Insa nu numai criza economica (sau, daca doriti, nu trebuie sa dam vina numai pe aceasta criza economica) este cauza de baza a situatiei actuale. Pentru ca aceasta criza nu afecteaza numai Romania. Iar cu toate acestea sunt tari care, trebuie s-o recunoastem, se descurca mai bine.
Chestiunea este ca, dupa 1989, in Romania s-a dezvoltat un capitalism primitiv si rapace, un "capitalism salbatic", in contextul ultra-liberalismului, curent economic si de gandire ce a marcat lumea in ultimii 20 de ani. Numai ca Romania nu a dispus nici pe departe de bani si de capital pentru a face fata cu succes acestei provocari, in conditiile in care aparitia democratiei, dupa decenii de totalitarism comunist, incepuse sa rasara in tara noastra. Intr-o asemnea situatie notiuni precum echitate, altruism, egalitate (notiune confundata cu egalitarismul comunist, lucru explicabil dupa decenii de comunism), reguli (in anii '90 se vorbea despre celebrul "vid legislativ" care a perms celebre imbogatiri rapide, "tunuri" economice), interes general, consens au inceput sa se altereze  si sa fie considerate demodate cumva, lipsite de importanta atata vreme cat preocuparea principala a oamenilor era cea de "a face bani" cat mai multi, fiecare descurcandu-se cum poate mai bine. Efectul a fost ca ceea ce a devenit mai mult decat evident, care a rasarit ca "buboiul in frunte", dupa cum spune o expresie populara de pe la noi, au fost doar contradictiile, ce caracterizau o stare conflictuala in societate (iar imposibilitatea consensului, dintre Putere si Opozitie, dar chiar si in sanul Opozitiei, de pe scena politica a tarii, reprezinta o consecinta). Contradictii care, desigur, exista mai tot timpul intr-o societate democratica, numai ca la noi oamenii au facut fata cu greu acestor contradictii. Poate si datorita faptului ca valorile de care am pomenit mai sus au inceput sa se altereze, dupa cum am aratat si nu au putut, in atari conditiuni, sa fie transmise (au trecut mai bine de 20 de ani!) in interesul tuturor. Felul (gresit) in care a inteles romanul democratia si economia de piata a fost ( si este inca) urmatorul: fiecare pentru el, "sa moara capra vrecinului" care nu dupa multa vreme s-a transformat in "sa moara vecinul si sa-i iau capra", oamenii nedandu-si seama ca asemenea atitudini sunt contrare, defapt, democratiei si o slabesc. Totusi... cineva ar putea sa obiecteze si sa spuna: "bine, bine, dar cum s-a putut intampla acest lucru, adica insusirea unui asemenea mod de gandire la oameni, intr-o tara crestin ortodoxa: sa moara vecinul si sa-i iau capra, ca numai crestineste nu suna. Si asta intr-o tara in care bisericile sunt pline duminica!". Imi dau foarte bine seama ca lucrul acesta e destul de greu de inteles... Problema se pune in felul urmator: ca bisericile sunt pline ochi duminica e una, iar felul acesta de a gandi reprezinta cu totul altceva. Ce se intampla? Romania, ca si alte tari foste comuniste, au iesit destul de curand din comunism. Bagajul metafizic al omului este in mare masura cel pe care l-a mostenit (hai sa-i zic asa, ca e la moda cuvantul) din comunsim. Adica un bagaj metafizic ateu, dobandit pe vremea comunismului, prin indoctrinare (va mai amintiti de cursurile de invatamant politic, nu?). Deci, cu alte cuvinte, un bagaj metafizic secular, laic, foarte materialist, desi nu putini sunt cei care, actualmente, merg la biserica duminica, de marile praznice crestine si chiar mai des. Cu atat mai mult trebuie spus ca inainte de '89 nu a fost democratie, zicere ce o sa para multora o banalitate. Dar nu mai e o banalitate daca ne gandim la faptul ca democratia este un proces istoric. Oamenii au fost initiati, daca se poate spune asa, foarte superficial, in ceea ce priveste democratia. Iar evolutiile economice negative sau nesatisfacatoare de care vorbeam mai sus au facut ca sa se auda expresii de genul : "ei, ce sa-i faci, asa e in democratie...", care exprima, evident, o stare de pesimism, de descurajare. Deci, cu alte cuvinte, desi a avut loc o transformare a omului in  sensul ca in libertate, dupa '89, a descoperit credinta crestin ortodoxa si valorile crestine, totusi a secularizat democratia ignorand valorile care stau la baza acesteia, care tot de esenta crestina sunt (fondul crestin al Europei nu cred ca poate fi negat, cu toata Reforma initiata de protestanti, dar asta e cu totul altceva: initial a fost crestinismul si ma refer aici si la perioada de dinainte de Marea Schisma din 1054). In felul acesta se poate explica de ce mentalitatile create de comunism s-au mentinut  si se mentin inca ca si (drept consecinta) un anumit mod de a gandi si a actiona. Este vorba de o fractura la nivel metafizic, petrecuta in individ, ca urmare a mutatiilor survenite de pe urma experimentului comunist.
Sa vedem acum ce putem spune despre munca. Ultra-liberalismul, in esenta lui, se pare ca a fost destul de repede inteles de catre romani. Si anume ca deasupra muncii stau banii si capitalul. Dar cum a fost inteles? Intr-un mod destul de rudimentar, adica important este nu atat sa muncesti, cat sa dispui de capital si de multi bani. Efectul negativ a fost urmatorul: cu bani se obtine aproape tot ce-ti doresti, mai putin prin munca. Insa ideea aceasta (care ne poate duce cu gandul la lene, lucru pe care eu il consider gresit) a fost si pe vremea comunismului. Expresii de genul: "munca e pentru tractoare". Totusi, omul trebuie sa munceasca. Efectul este negativ pentru ca induce ideea ca totul se poate cumpara si vinde, si, in felul acesta, obtii o viata comoda, fara prea mari batai de cap, fara prea mare efort: bani sa ai, ca in rest... Cu bani poti cumpara diplome, favoruri, esti respectat ca om onorabil in societate. Ultra-liberalismul a accentuat aceasta tendinta si lucrul acesta nu numai in Romania. De ce Angela Merkel spunea ca " am trait peste posibilitatile noastre" (citat din memorie), si asta intr-o tara ca Germania! Cu atat ai mult in Romania, o tara mult mai saraca decat Germania, mirajul acesta al vietii usoare, al banului castigat facil, "fara prea multa bataie de cap", a condus la alterarea uneia din valorile fundamentale ale societatii: munca, care imprima reguli, fara de care nu poate exista perfectionare. Chiar imi amintesc faptul ca in anii '90 era cool sa fii baiat finut, bine imbracat (haina il face pe om, zice un proverb popular). Deci asta era important, look-ul tau, felul exterior in care apari in fata altora, mai putin calitatile tale interioare (spre ex. inteligenta, capacitatea profesionala, s.a), ceea ce nu inseamna ca as avea ceva impotriva faptului de a fi bine imbracat sau a avea o comportare fina, dimpotriva. O viziune foarte superficiala, desigur, si o filozofie care a condus spre declin economic. Iata, deci, un alt factor de dezechilibru al societatii romanesti.
O evolutie pozitiva a democratiei la noi se poate face doar in timp. Trebuie nadejde. Dar mai trebuie avut in vedere si altceva: restabilirea valorilor de baza, acordarea locului principal acestor valori pe care le-am enumerat mai sus: altruism, echitate, egalitate, reguli, interes general, rabdare, munca, toleranta, dragoste intre oameni, imaginatie creatoare, imbunatatirea situatiei femeii in societate si in mediul profesional, capacitatea de a remedia ceea ce nu merge bine, libertate, cunoastere, respectul fata de altul, diversitate, echilibrul social, ajutorul si ajutorarea. Pentru ca eu cred ca trebuie sa intelegem ca democratia nu inseamna numai conflict, perpetuarea (absurda pana la urma) a unei stari conflictuale (spre ex. in urma unei angajari politice prost gandite sau concepute) sau doar un pragmatism materialist meschin. Asta ca sa nu ramanem la nesfarsit o societate cu incredere limitata, dupa cum spunea Vasile Dancu. Dar si o societate care sa nu poata progresa si sa se zbata in tunel fara a putea gasi vestita "luminita", as adauga eu. Doamne, fereste!
Cred ca trebuie reconstruit in noi insine modul de a vedea democratia, conceptia noastra, a fiecaruia, despre democratie, bazat pe valorile enumerate mai sus. Lucru ce nu mi se pare imposibil. Poate ca fiecare dintre noi trebuie sa evolueze, sa progreseze, pentru ca sa putem avea un progres real al intregii societati. Atitudine opusa pasivitatii. Din aceasta cauza parerea mea e ca trebuie sa avem in vedere rolul deosebit de important al spiritualitatii pentru ca valorile de care vorbeam mai sus tin de spiritualitate si de evolutia noastra spirituala. Trebuie sa ne gandim mai des la acestea, sa cautam sa le aprofundam, sa le intelegem mai bine. In felul acesta poate ca s-ar putea capta mai bine energiile de care dispune tara noastra pentru a putea fi utilizate si spre un progres economic mult asteptat. Conceptia noastra gresita, dar comoda, este ca progresul nu tine neaparat de noi, ci de cauze cumva exterioare noua. Asteptam ceva, dar ce? Chestiunea e ca tine si de noi, de la vladica pana la opinca! Este o mare eroare sa pui dezvoltarea tarii, spre exemplu, numai pe seama, sa zicem, a investitiilor straine. Ca si cum numai aceste investitii, ele singure, ne pot asigura noua o viata buna, frumoasa si comoda, dar trecand cu vederea efortul pe care trebuie sa-l depunem noi pentru a ne putea dezvolta economic. Este ca si cum, la o intrecere sportiva de atletism, ai vrea sa participe altul pentru tine, nu sa participi tu. Este si absurd. Dar o asemenea mentalitate exista. Numai ca pentru a putea participa cu succes la intrecerea de atletism trebuie sa fii si bine pregatit. Se pare ca nu avem suficient curaj sa participam la competitia de atletism. Dar atunci: cat curaj avem pentru a progresa cu adevarat?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu