Asupra unui comentariu...

In postarea aceasta am avut parte de un comentariu care, printre altele, afirma urmatorul lucru:

" Ateii sau "doctrina" respectiva nu recunoaste suprematia nimanui asupra ...nimanui .Asta spre d eosebire de comunisti ce au un fel de zeu in fruntea lor , un fel de guru caruia ai asculta ordinele , si-n numele caruia se jertfesc .Daca s-ar jertfii numai ei , n-ar fi nimic insa, ai jertfesc fara sa clipeasca si pe altii ce nu impartasesc convingerile respective ."

In primul rand trebuie sa constat ca exista, iata, un interes asupra acestor probleme. De ce nu?  Sunt chestiuni interesante si care cred ca merita discutate si analizate. Raspunsul meu a fost in felul urmator:

"De ce consider ca e fals ce spui referitor la atei?
"Ateii sau "doctrina" respectiva nu recunoaste suprematia nimanui asupra ...nimanui ."

ATEÍSM s. n. Negare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități; concepție care se bazează pe această negare. – Din fr. athéisme.
Sursa: DEX '98 (1998)
sursa: http://dexonline.ro/definitie/ateism

Am luat o definitie la intamplare din DEX. Unde vezi in aceasta definitie, dar poti sa le consulti si pe celelalte de acolo, ca spune ceea ce ai zis tu si anume:"nu recunoaste suprematia nimanui asupra ...nimanui ."?"

M-am gandit dupa aceea la aceasta problema. Are, n-are importanta...? Nu stiu. Dar va voi spune aici la ce m-am gandit.

Mi se pare ca formula care a exprimat cel mai bine consecinta ateismului (bazata strict pe definitia acestui concept) este cea dostoievskiana: "Daca Dumnezeu nu exista, totul este permis". Nu se da aici o definitie a ateismului ci se arata consecintele lui. Este adevarat ca in lume se petrec multe lucruri, si bune si rele. Insa nu toate aceste lucruri sunt permise. Spre exemplu, nu este permis, ingaduit, sa omori un om, dar, cu toate acestea, de-alungul Istoriei au fost atatea razboaie, in care au murit foarte multi oameni, s-au folosit si arme de distrugere in masa, care au ras de pe fata Pamantului orase intregi... Cu toate acestea, nu se poate spune ca, spre exemplu, crima, omorul ar fi permise. In nicio tara, indiferent de cultura tarii respective, astfel de lucruri nu sunt permise. S-a tot vorbit despre razboiul drept, razboiul sfant... Dar ce anume, ce anume exact, a vrut sa spuna marele Dostoievski prin acest: "totul este permis"? Cum adica totul? La intrebarea aceasta este anevoie de raspuns... Dar, dupa parerea mea, Dostoievski a avut in vedere un lucru foarte clar si concret iar greutatea consta tocmai in a identifica acest lucru foarte concret, la care marele scriitor s-a referit. Dupa parerea mea, Dostoievski s-a referit la urmatorul lucru: anarhismul! Sa privim cateva definitii din cele pe care ni le ofera DEX:

ANARHÍSM s. n. 1. Stare de anarhie. 2. Curent politic și social care neagă în genere orice putere de stat. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus.
Sursa: DEX '98 (1998) 
ANARHÍSM n. Doctrină care preconizează suprimarea statului. / anarchisme
Sursa: NODEX (2002) 
ANARHÍSM s.n. 1. Curent și concepție politică care neagă în genere orice putere de stat, orice organizare politică a societății. ♦ Atitudine de anarhist. 2. Stare de anarhie. [Cf. germ. Anarchismus, fr. anarchisme, rus. anarhizm].
Sursa: DN (1986) 
ANARHÍSM s. n. 1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general. 2. stare de anarhie. (< fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)
Sursa: MDN (2000) 
ANARHÍSM s. n. Concepție politică mic-burgheză care, preconizând desființarea oricărei puteri de constrângere a societății asupra omului, se ridică de fapt împotriva revoluției socialiste și a dictaturii proletariatului. ♦ Atitudine a anarhistului. – După fr. anarchisme.
Sursa: DLRM (1958) 

Observati si definitia din 1958...In ceea ce priveste comunismul, observam ca exista mai multe forme, ca sa le zic asa, de comunism. Insa aici ma voi referi la marxism-leninism, pentru ca aceasta forma doctrinara de comunism a marcat sec.XX, tot Estul Europei, URSS, China, a fost unul din cei doi factori ai Razboiului Rece si a determinat Cortina de Fier. Recomand a fi citit acest articol din Wikipedia:

Marxism–Leninism

Iata ce arata, printre altele, referitor la raporturile acestei ideologii comuniste cu religia: 

"Marxism-Leninism (and its derivatives) was the dominant ideology of the international Communist movement following the ascension of Joseph Stalin in the Soviet Union, and as such, it is the political ideology and movement most often associated with the word "Communism". A society organised through a vanguard party on Marxist-Leninist principles seeks to purge anything considered bourgeois, or idealist from it;^[2] in addition, it seeks to implement universal atheism through the abolition of religion.^[3][4] It supports the creation of a single-party state; it rejects political pluralism external to communism, claiming that the proletariat need a single, able and unifying political party through which to represent themselves and exercise political leadership.^[5] Through the policy of democratic centralism, the communist party is the supreme political institution of the Marxist-Leninist state and is the prime legal force of societal organisation.^[6]

Marxism–Leninism is a far-left ideology based on principles of class conflict, egalitarianism, dialectical materialism, rationalism, and social progress. It is anti-bourgeois, anti-capitalist, anti-conservative, anti-fascist, anti-imperialist, anti-liberal, anti-reactionary, and is opposed to bourgeois democracy." (subl. mea)

Deci marxism-leninismul a dorit sa implementeze un ateism universal, prin abolirea religiei. Daca citim bine ceea ce scrie observam ca nu mai e vorba de anarhism aici, ci, practic, de impunerea unei dictaturi printr-un partid unic, respingand pluralismul politic si democratia. Dar cum s-a ajuns la asa ceva? Chestiunea, cred, este in felul urmator. Dostoievski, prin celebra formula, s-a referit la ateism in stare pura, daca pot sa ma exprim astfel. Adica el a evaluat corect consecintele ateismului daca se porneste strict de la definitia acestui cuvant. In acest punct ajuns, o sa fac o paranteza: ateismul nu trebuie confundat cu agnosticismul. Voi da cateva definitii:

AGNOSTICÍSM s. n. Concepție filozofică idealistă care neagă, parțial sau total, posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor. – Din fr. agnosticisme.
Sursa: DEX '98 (1998) 
AGNOSTICÍSM n. Doctrină filozofică care neagă posibilitatea cunoașterii realității obiective. /agnosticisme
Sursa: NODEX (2002) 
AGNOSTICÍSM s.n. Concepție filozofică care neagă posibilitatea cunoașterii esenței realității, a reflectării ei veridice în conștiința oamenilor. [Cf. fr. agnosticisme, it. agnosticismo < gr. a – fără, gnostos – cognoscibil].
Sursa: DN (1986) 
AGNOSTICÍSM s. n. concepție gnoseologică care neagă posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor. (< fr. agnosticisme)
Sursa: MDN (2000) 

AGNOSTICÍSM s. n. Doctrină filozofică idealistă care susține că lumea obiectivă nu poate fi cunoscută, că rațiunea omenească este limitată și că dincolo de limitele senzațiilor omul nu poate să cunoască nimic. – Engl. agnosticism (fr. agnosticisme).
Sursa: DLRM (1958) 

Un agnostic nu afirma ca nu exista Dumnezeu, ci spune ca nu stie daca exista sau nu. Nu stie, nu din cauza ca nu ar vrea, ci pentru ca nu are posibilitatea sa cunoasca acest lucru. Un agnostic ar rationa, cred, cam in felul urmator: "Nu am la idemana niciun instrument, si nici disponibilitatea vreunei experiente prin care sa determin daca exista sau nu exista Dumnezeu". De unde rezulta ca el nu e convins de lucrul acesta - existenta lui Dumnezeu - dar nu neaga faptul ca altii ar fi convinsi pe baza experientei personale pe care au avut-o. Cu alte cuvinte, el, agnosticul, spune ca nu reuseste prin nicio experienta a sa sa determine existenta lui Dumnezeu. Ceea ce nu inseamna ca Dumnezeu nu exista, ci ca el nu poate sa determine acest lucru, prin experienta sa personala si cu ajutorul instrumentelor pe care le are. Dar, chiar asa, cel ce spune ca nu exista Dumnezeu, de unde stie acest lucru? Cum de e atat de convins de acest lucru? Insa, un om poate fi convins si de lucruri false (nu exclud, in general vorbind, aceasta posibilitate)...

Revenind la Dostoievski, deductia lui logica este impecabila! De ce, cu toate acestea, marxism-leninismul, care dorea instaurarea unui ateism universal, a insemnat altceva decat anarhism? Dimpotriva! Si de ce in comunism s-a instaurat cultul personalitatii conducatorului - "un fel de zeu in fruntea lor , un fel de guru caruia ii asculta ordinele , si-n numele caruia se jertfesc "? Explicatia, dupa mine, e foarte simpla. E vorba de glorificarea omului. Realizarile marete, propovaduite de comunism, erau realizate de oameni, prin priceperea lor, prin munca lor, sub "inteleapta conducere a partidului, a tovarasului secretar general" (va suna cunoscut, nu?), dar fara ajutorul lui Dumnezeu. Intr-un comentariu la postarea mai veche, la care am facut referire la inceput, spuneam asa:

"Biserica Ortodoxa marturiseste ca El (Dumnezeu) este Imparatul Cel Nevazut. Imparatul imparatilor! Atotputernic! Atunci mai putem vorbi ca e de stanga sau de dreapta? Daca dezbinarea aceasta dintre oameni este datorita pacatului, datorita faptului ca omul, in Rai fiind, a pacatuit, Dumnezeu nu are niciun pacat, este fara de pacat. Chiar citeam undeva ca in Dumnezeu orice bine se imbunatateste."

Or, credinciosul il preaslaveste pe Dumnezeu - Imparatul Cel Nevazut. Comunismul, dorind implementarea unui ateism universal si glorificand omul, a inlocuit preaslavirea Imparatului Cel Nevazut, adica a lui Dumnezeu, cu preaslavirea imparatului cel vazut! Din moment ce, in comunism, exista o singura forta politica - Partidul Comunist - si aceasta singura conduce societatea, iar acest partid are, desigur, o conducere si in fruntea sa un conducator. Fiind si responsabila de "marete realizari", care nu pot fi obtinute fara intelepciune si o conducere inteleapta din partea conducatorului, ne mai existand alte partide, de aici si pana la cultul personalitatii nu mai este decat un pas, care, desigur, este facut foarte usor. Aceasta dihotomie a preaslavirii e mai mult decat evidenta si e posibila datorita faptului ca, asa cum aratam mai sus, comunismul a glorificat omul! 

Trebuie aratat faptul ca in crestinism omul nu este glorificat. Iata ce se arata in Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu (este deosebit de important, dupa parerea mea, pentru ca sa intelegem bine lucrurile):

"Ajutorului omenesc nu ne incredinta pe noi, Preasfanta Stapana, ci primeste rugaciunea robilor tai, ca scarbele ne cuprind si nu putem rabda sagetarile diavolilor. Acoperamant nu ne-am agonisit nicaieri unde sa scapam noi, pacatosii, pururea fiind biruiti. Mangaiere nu avem afara de tine, Stapana lumii. Nadejdea si folositoarea credinciosilor, nu trece rugaciunile noastre, ci le fa de folos"

In acest pasaj se arata cu claritate ca in crestinism omul nu e glorificat, ci Dumnezeu, Sfanta Fecioara Maria fiind mijlocitoarea credinciosilor la Dumnezeu.Cineva mai hatru ar putea sa spuna: "pai, bine, bine, dar de ce nu-ti agonistesti acoperamant unde sa scapi?". Insa ideea nu trebuie inteleasa ca pe un indemn la lene. Ci mi se pare ca trebuie inteleasa ca pe un lucru indisolubil legat de existenta omului. Mai clar: faptul ca "acoperamant nu ne-am agonisit nicaieri unde sa scapam noi, pacatosii, pururea fiind biruiti." este indisolubil legat de existenta omului - de exemplu, sunt de observat cuvintele "pururea fiind biruiti". Aceasta fraza mi se pare ca trebuie inteleasa in sensul acestor rugaciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului.
Dumnezeule, curateste-ma si ma miluieste.
Cel ce m-ai zidit, Doamne, miluieste-ma.
Fara de numar am gresit, Doamne, iarta-ma.

Ultimile doua rugacini, cele subliniate, imi par ca definesc la modul cel mai limpede conditia umana dintr-un punct de vedere crestin. Si aceste rugaciuni arata cat se poate de clar ca, in crestinism, omul nu e glorificat. Foarte clar este aratat acest lucru in aceasta scurta rugaciune de slava:

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie

Si pune in evidenta cu claritate dihotomia de care vorbeam mai sus. In acest comunism ateu, care dorea un ateism universal, Slava Tie (adica Slava lui Dumnezeu) a fost inlocuit cu Slava tie (adica slava conducatorului iubit, a imparatului cel vazut, cum i-am spus mai sus). De aceea, in comunism, consecinta directa a negarii existentei lui Dumnezeu este cultul personalitatii. Din aceasta cauza li se aduceau osanale conducatorilor comunisti, si nu lui Dumnezeu. Sa mai dam un exemplu - iata ce spune crestinismul:

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru.

Or, in comunism trebuia ca omul sa se inchine imparatului lumesc, cel vazut, "conducatorului iubit" (observati formula - "iubit"), indiferent cum s-a numit el de-alungul vremurilor: Stalin, Brejnev, Ceausescu, Kim Jong-il, etc.

Este de remarcat faptul urmator: comunismul nu e o ideologie laica ci una ateista. Nu trebuie sa facem confuzia intre laicitate si ateism. Iata cateva definitii date de DEX cuvatului laic:

LÁIC, -Ă, laici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.
Sursa: DEX '98 (1998) 
LÁIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care nu ține de biserică; care este independent față de confesiunile religioase; mirean; lumesc. Învățământ ~. /laïque, lat. laicus
Sursa: NODEX (2002) 
LÁIC, -Ă adj. (Adesea s.) Nebisericesc, lumesc; mirean. [Pron. la-ic. / cf. fr. laïque, it. laico, lat. laicus].
Sursa: DN (1986) 

LÁIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu face parte din rândul clerului; lumesc; mirean. 2. (fig.) (om) care nu este inițiat într-un anumit domeniu. (< fr. laïque, lat. laicus, gr. laikos)
Sursa: MDN (2000) 

Comunismul nu a fost laic, ci de-a dreptul ateu! Dar laic ce inseamna? Asa cum vad eu lucrurile, voi da un exemplu (se pot da si altele): liberalismul. Cineva poate sa fie credincios, dar liberal. Asa cum altcineva poate sa fie necredincios, dar sa fie liberal. Iata ce spune Wikipedia:

"Liberalism (from the Latin liberalis)^[1] is a political ideology or worldview founded on ideas of liberty and equality.^[2] Liberals espouse a wide array of views depending on their understanding of these principles, but generally liberals support ideas such as constitutionalism, liberal democracy, free and fair elections, human rights, capitalism, and the free exercise of religion."

Observati ca vorbeste despre exercitarea libera a religiei. Pentru ca este o chestiune privata a individului. Cu alte cuvinte, poti sa fii musulman, hindus, crestin, etc dar asta nu trebuie sa te impiedice sa fii liberal. Iata ce spune Wikipedia despre libertatea religioasa:

"Freedom of religion is a principle that supports the freedom of an individual or community, in public or private, to manifest religion or belief in teaching, practice, worship, and observance; the concept is generally recognized also to include the freedom to change religion or not to follow any religion.^[1] The freedom to leave or discontinue membership in a religion or religious group —in religious terms called "apostasy" —is also a fundamental part of religious freedom, covered by Article 18 of the Universal Declaration of Human Rights.^[2]
Freedom of religion is considered by many people and nations to be a fundamental human right.^[3][4]
In a country with a state religion, freedom of religion is generally considered to mean that the government permits religious practices of other sects besides the state religion, and does not persecute believers in other faiths."

Daca asa stau lucrurile, inseamna ca liberalismul are un caracter laic. El nu este intemeiat pe baze religioase si nu interzice religia, privind-o ca fiind o chestiune privata a individului. Deci este intemeiat pe alte baze, pe alte criterii, hai sa le spunem mirenesti, lumesti, bazat pe pluralism si toleranta. De asemenea eliminarea discriminarilor pe baze religioase, sustinute de social-democratie, are tot un caracter laic evident:

"Social democracy is a reformist democratic socialist political ideology.^[1] Social democracy supports legal entitlements in social rights for citizens. These are made up of universal access to public services such as: education, health care, workers' compensation, and other services such as child care and care for the elderly.^[2] Social democracy is connected with the trade union labour movement and supports collective bargaining rights for workers.^[3] Contemporary social democracy advocates freedom from discrimination based on differences of: ability/disability, age, class, ethnicity, gender, language, race, religion, and sexual orientation.^[4]"

Cred ca nici nu mai trebuie sa insist, lucrurile sunt clare. Insa, si asta trebuie subliniat, nu e acelasi lucru cu comunismul, care in ideolgia sa avea ca importanta parte componenta, un pilon de baza, ateismul.

Cam la aceste lucruri m-am gandit, pornind de la comentariul pe care l-am primit la postarea mea anterioara...