Braque

In Portretele sale Jean Grenier spunea, printre altele, despre Braque:

"Iata un om care n-a pictat decat lucruri; cand a pictat oameni i-a pictat ca pe niste lucruri - si ne da despre om o idee mai veridica, un sentiment mai profund decat aceia care s-au consacrat descifrarii zbarciturilor unui chip, formei unui zambet. El refuza sa analizeze expresia si-si inchipuie ceea ce o face necesara. [...]

A intelege lucrul inseamna intr-adevar a intelege omul, inseamna a suprima gestul pentru a regasi temperamentul. Sa ne amintim de atitudinea lui Le Nain, a lui Chardin si a lui Cézanne in fata naturii - (a lui Cézanne care voia sa picteze o figura omeneasca "ca un mar") ce supunere! Ne gandim - doar asupra acestui punct, caci artistii europeni vor sa epuizeze subiectul lor in timp ce orientalii sunt aluzivi - la acei pictori chinezi pentru care omul este pierdut in natura in mod atat de fericit. Intelepciunea taoista - si daca vorbesc despre aceasta este pentru ca Braque a recunoscut in ea cheia artei si gandirii sale - se sprijina pe sentimentul ca universul se transforma intr-o ecuatie. Nu pentru ca aspectele ar fi multiple si incoerente; dar violenta contrastelor trebuie in cele din urma sa se mladieze intr-o armonie. Pentru a intelege asta, omul trebuie sa devina obiect printre obiecte, sa-si piarda rolul de a actiona pentru a-l lua pe cel de a suporta; incepand din acest moment, si daca se ofera, in alt sens decat acela in care il lua Pascal, al inspiratiilor prin umilinte, va incerca compasiunea universala, si comuniunea se va stabili intre niste termeni de acum inainte univoci printr-o transparenta si, chiar mai bine, printr-un contact. Lucrurile nu vor deveni asemanatoare, diferentele lor sunt ireductibile, ele se vor vadi capabile de schimbare fiindca sunt comune. E estetica vidului si a tacerii."

Iar Apollinaire spunea:

"Nimeni nu este mai putin preocupat ca el de psihologie, si cred ca o piatra il emotioneaza tot atat cat si un chip omenesc."