Powered By Blogger
Se afișează postările cu eticheta Germania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Germania. Afișați toate postările

miercuri, 19 februarie 2014

Punctul de plecare...

Chiar ma gandeam ca problemele grave ale secolului XX, comunismul si nazismul, au avut ca punct de plecare Germania si ambele au fost in legatura cu evreii. Karl Marx s-a nascut in Germania si a fost evreu. Chiar a si scris o lucrare intitulata "In chestiunea evreiasca", aparuta in 1844. Pe de alta parte, nazismul a aparut tot in Germania si a avut de asemenea o legatura cu evreii: i-a exterminat.

Primul fenomen, comunismul, s-a extins dupa primul razboi mondial in toata Rusia, iar dupa cel de-al doilea, in toata Europa de Est, extinderea facandu-se tot cu ajutorul evreimii.
Al doilea fenomen, nazismul, a provocat o catastrofa de proportii planetare, facand totusi posibila, prin infrangerea sa, extinderea comunimsului in Europa de Est.

Interesant este ca acest popor, evreii, chiunuit de-a lungul Istoriei, mai mereu persecutat in Europa, Rusia, si-a gasit intr-un fel pacea peste ocean, in SUA... Si de la al doilea razboi mondial incoace a fost pace pana acum, ceea ce nu inseamna ca nu au existat conflicte. Dar niciunul de talie planetara. Marxismul de asemenea a avut o vocatie planetara - "Proletari din toate tarile, uniti-va!" - adica un fel de globalizare de stanga, daca putem sa spunem asa. Insa de la marxism incoace, un asa mare experiment la scara mondiala - comunimsul - nu cred ca a existat (daca da, dati-mi, va rog, un exemplu). Poate ideea actuala de globalizare capitalista (daca intr-adevar se poate spune ca e capitalista; unii se indoiesc de asta, asa imi vine sa cred...), care e inca la inceput... De observat ca acum, cu toata criza economica actuala, comparabila cu Marea Depresiune din perioada '29-'33, nu s-a intamplat niciun razboi! Actualmente Uniunea Europeana functioneaza prost dar merge incet, ce-i drept, inainte.

Nu se intampla nimic remarcabil.

sâmbătă, 8 septembrie 2012

vineri, 8 iunie 2012

Martin Heidegger...

O foarte interesanta reflectie a lui Heidegger in celebra sa Scrisoare despre "umanism", catre Jean Beaufret, Paris. Iata ce spune, printre altele:
"Aceasta apropiere a fiintei, care ca atare este "deschisul" (das Da) Desein-ului, este gandita, pornind de la Sein und Zeit, in conferinta despre elegia Heimkunft / "Intoarcerea in patrie" / a lui Hölderlin (1943), este sesizata ca fiind mai apasat spusa in cantecul poetului si, pornind de la cunoasterea uitarii fiintei, este numita "patrie". Acest cuvant este gandit aici intr-un sens esential, defel patriotic sau nationalist, ci din punctul de vedere al Istoriei fiintei. Esenta patriei este insa in acelasi timp numita in intentia de a gandi, pornind de la esenta Istoriei fiintei, faptul ca omul modern este lipsit de patrie. In timpul din urma, Nietzsche e cel care a facut experienta acestei lipse de patrie. El nu a fost capabil, situat in interiorul metafizicii, sa gaseasca alta solutie decat rasturnarea metafizicii. Aceasta insa este expresia absoluta a absentei solutiei. In schimb, Hölderlin, cand canta "intoarcerea in patrie", o face cu gandul la "compatriotii" sai, cu grija ca ei sa gaseasca drumul spre propria lor esenta. Pe aceasta el nu o cauta defel intr-un egoism al poporului sau. Dimpotriva, el o vede pornind de la apartenenta la destinul Occidentului. Iar Occidentul, la randul lui, nu este gandit nici regional, ca Apus spre deosebire de Rasarit, nici ca Europa pur si simplu, ci din punctul de vedere al Istoriei lumii, pornind de la apropierea de origine. Noi abia am inceput sa gandim relatiile misterioase cu Estul, exprimate in poezia lui Hölderlin (v. Der Ister / "Istrul" / Die Wanderung / "Peregrinarea" /, strofa a III-a si urm.) "Ceea ce este german" nu este spus lumii cu gandul ca ea si-ar regasi vigoarea in esenta germana, ci este spus germanilor cu gandul ca ei, avand un destin comun cu alte popoare, sa devina, laolalta cu ele, partasi la Istoria lumii (v. in legatura cu poezia lui Hölderlin Andenken / "Aducere aminte" /. Tübinger Gedenkschrift 1943, p. 322). Patria acestei locuiri ce tine de Istorie este apropierea de fiinta.

Doar in aceasta apropiere se hotaraste daca si cum anume zeul sau zeii se refuza si ramane noapte, daca si cum anume mijeste ziua sacrului, daca si cum anume in acest rasarit al sacrului zeul si zeii pot incepe sa apara iar. Dar sacrul - care nu este decat spatiul esentei divinitatii, care la randul ei nu ofera decat dimensiunea pentru zei si zeu - apare in toata stralucirea abia atunci cand fiinta insasi, din vreme si printr-o lunga pregatire s-a luminat si a fost cunoscuta in adevarul sau. Numai astfel incepe, pornind de la fiinta, depasirea acestei lipse de patrie in care ratacesc nu numai oamenii, ci insasi esenta omului."

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Apropo de scutul antiracheta

Vizita lui Traian Basescu in SUA si semnarea acordului romano-american privind scutul antiracheta au fost, in ceea ce ne priveste, cele mai importante evenimente ce s-au desfasurat zilele acestea. S-a vorbit foarte mult daca Basescu se va intalni cu Obama, daca nu se vor intalni, si daca se vor intalni ce anume vor discuta, despre caracterul acestei vizite s.a.m.d. Totusi, nu prea am vazut o analiza fata de pozitia Rusiei referitoare la acest scut antiracheta si ce consecinte va avea semnarea acordului atat in privinta relatiilor americano-ruse cat si in privinta relatiilor bilaterale dintre Romania si Rusia. Subiectul este, fara indoiala, dificil. Nu prea stim nimic altceva decat ca Rusia a cerut garantii legale cum ca acest scut antiracheta nu va fi indreptat impotriva sa, pe care nu le-a primit (inca?!). Pe de alta parte, pozitia Rusiei, in trecutul apropiat, fata de acest scut mi se pare a fi una sinuoaosa, trecand de la dezaprobare ferma la o pozitie nu chiar ostila, totusi constant critica fata de acest proiect. Dar ce inseamna asta? Sa nu uitam ca Putin a declarat recent, cu ocazia evenimentelor din Libia, ca trebuie consolidate capacitatile militare ale Rusiei si ca se va dubla productia de sisteme de racheta strategice. Interesant este ca actiunea de amplasare a scutului antiracheta nu defineste un adversar concret. Acesta ar putea fi Iranul, desi Iranul nu are, din cate inteleg, capacitatea tehnica de a fabrica rachete ce sa ajunga in Europa si sa atinga vreo tara membra NATO - rusii sustin ipoteza aceasta. Centralele atomice iraniene au starnit anumite temeri in cadrul NATO ca aceasta tara ar urmari fabricarea unor rachete cu incarcatura nucleara, desi Iranul a negat lucrul acesta, aratand ca energia atomica este si va fi folosita in scopuri pasnice. Este clar ca exista o criza de incredere intre NATO, pe de o parte, si pe de alta parte Rusia si Iran. Nu am auzit comentarii din partea Chinei cu privire la acest scut antiracheta. Nu prea am auzit... Nimeni nu poate spune ce va fi in viitor, adica daca va veni sau nu o amenintare la adresa NATO de undeva din Est. Din acest punct de vedere acest scut pare a avea un caracter mai degraba preventiv. Insa nu mi se pare clar de ce e luata in considerare o asemenea amenintare, fara ca cel care ar putea sa ameninte sa fie foarte clar identificat. De ce, spre exemplu, ar avea Iranul interesul sa loveasca Europa cu rachete? Ipoteza asta, sigur, nu spun ca nu ar trebui luata in calcul... Dar daca Iranul va porni un razboi impotriva Europei - presupunem ca ipoteza - acesta va avea consecinte catastrofale asupra acestei tari. In primul rand consecinte de ordin economic, legate de productia de petrol, Iranul fiind o tara exportatoare de petrol. In al doilea rand, consecinte dezastruoase din punct de vedere militar, pentru ca nu cred ca Iranul ar putea face fata in vreun fel unui contraatac din partea NATO. Consecinte politice catastrofale, pentru ca toate statele lumii vor dezaproba o astfel de actiune belicoasa din partea Iranului, iar aceasta tara s-ar gasi complet izolata. Inclusiv Rusia si China vor dezaproba un atac cu rachete din partea Iranului spre Europa. Si atunci care ar fi interesul Iranului sa loveasca Europa cu rachete? Sa-si semneze propriul sau dezastru? Mi-e si frica sa ma gandesc la o asemenea actiune si la ce ar putea urma... Doamne fereste!
Daca ar fi sa ne luam dupa declaratiile lui Vladimir Putin, ar putea urma o noua cursa a inarmarilor NATO-Rusia. O competitie in plan militar. Cu toate acestea, ar fi intrebarea ce interes ar avea Rusia sa atace NATO? Din moment ce exista un parteneriat intre NATO si Rusia, deci lucrurile se pot discuta rational, o asemenea actiune are o probabilitate mica de infaptuire. Pe de alta parte, Rusia are interese economice in Europa, spre exemplu legate de vanzarea gazelor naturale si nu numai, ceea ce face ca o ipotetica actiune militara impotriva Europei sa fie improbabila. Dar pe de alta parte, achizitionarea de avioane F-16 de catre Romania, parte a unui proiect mai amplu ce sa cuprinda si alte state membre NATO din Balcani, te duce cu gandul la o inarmare in Balcani, in aceasta zona strategica. Lucru la care, desigur, Rusia nu va asista nepasatoare. Toate acestea te duc cu gandul ca Rusia va cauta un antidot impotriva acestui scut antiracheta si impotriva unei eventuale inarmari a Balcanilor. E foarte probabil ca va pregati ceva, nu stim ce inca. Dar sfera de influenta americana in Europa Centrala si de Est nu trebuie, neaparat, sa fie ostila Rusiei. E greu de spus, e adevarat. Nu stim cum evalueaza Rusia eventualul pericol pe care l-ar reprezenta, in viziunea sa, acest scut antiracheta la adresa sa. Interesant este ca nu e foarte clara pozitia altor tari membre NATO fata de acest scut, de exemplu Franta, Germania si Italia, desi putem presupune (nu fara teama de a gresi) ca, cel putin la modul oficial, il aproba. Sa nu uitam relatiile stranse pe care aceste tari le au cu Rusia, si aici aveti un articol sintetic, foarte interesant, in acest sens. Sa nu uitam ca Basescu a avut atitudini ce au fost percepute de Moscova drept antirusesti, de unde putem deduce ca acest lucru nu l-a facut foarte placut pentru Franta, Germania si Italia. Si sa nu uitam de Basarabia, de problema tezaurului...
Revenind la subiect, trebuie spus ca Rusia nu va sta cu mainile in san... Probabil isi va intensifica lobby-ul pe langa marile cancelarii europene, lucru logic deoarece, in acest caz al instalarii scutului in Romania, Rusia are nevoie de sprijin politic in Europa. Iar acest lobby va putea fi indreptat impotriva Romaniei, daca ar fi perceputa ca o amenintare de catre rusi, datorita instalarii scutului. Pericolul e ca, din felul in care decurg lucrurile, cu o dreapta populara ajunsa la putere in Europa (si cu care, din cate se vede, rusii se simt confortabil), s-ar putea ca Puteriile Europene sa "vanda" din nou Estul rusilor, pentru ca sa-si satisfaca interesele ce le au fata de Rusia. S-ar parea ca SUA e singura tara NATO care s-ar opune ferm unui astfel de ipotetic scenariu. Din atitudinea lui Sarkozy fata de Romania, ca sa dau un nou exemplu, fata de imigrantii romani se vede foarte clar dezinteresul Frantei fata de tara noastra si deci lipsa de sprijin a Frantei in relatiile noastre cu Rusia. Exagerez oare? Poate ca e vorba de o politica mai ampla, care nu se reduce numai la Sarkozy, poate ca e chiar politica UMP-ului... Au fost doua crize fabricate artificial de catre Franta: criza romilor, criza legata de aderarea noastra la Spatiul Schengen si chiar relansarea acestor relatii mi se pare ca e o chestiune artificial dificila, defapt nedorita de catre Franta, atata vreme cat Franta are interesul unei relatii bune cu Rusia, chiar si in detrimentul Romaniei. Sarkozy il prefera pe Medvedev, conducatorul unei mari puteri precum Rusia, lui Basescu, mai ales ca interesele Frantei in relatia cu Rusia sunt mari. De remarcat este ca Occidentul european isi va vedea interesele in relatia cu Rusia si nu va cauta sa-i supere pe rusi, pe cat e posibil, bineinteles. Iar Rusia va profita politic de lucrul acesta, mai ales acum cand are in coasta, ca sa zic asa, scutul antiracheta, lucru ce pare destul de logic. S-ar putea insa ca toata aceasta politica a Frantei, Germaniei si Italiei sa nu aiba alt scop decat domolirea temerilor Rusiei. Tocmai pentru ca Rusia sa nu reactioneze periculos, fiind nemultumita de extinderea NATO spre est, mai aproape de "granitele Rusiei", cum spun ei. Tocmai pentru a dovedi ca NATO nu are intentii agresive fata de Rusia, nici acum si nici in viitor. Nu este exclusa o asemenea ipoteza. Dimpotriva, pare foarte probabila, in conditiile in care Rusia se simte atinsa in amorul propriu de mare putere...
In orice caz, atitudinea Rusiei fata de scutul antiracheta nu trebuie subestimata. Si nici capacitatea Rusiei de a se consolida din punct de vedere militar. O poate face fara ca lucrul acesta sa fie vizibil, ceea ce ar fi si mai periculos. Tensiunile sunt evidente si in ceea ce priveste Republica Moldova...  Pozitia oficiala a Rusiei fata de acest scut mi se pare cea declarata de Statul Major rus, si anume ca scutul este un pericol real pentru Rusia. Interesanta este si parerea lui Zbigniew Brzezinski, consilier pe probleme de securitate nationala al fostului presedinte Jimmy Carter, si anume ca: "Locul Rusiei este în Europa, dar nu ca putere dominantă!"
Analizand aceasta problema nu trebuie sa trecem cu vederea Tratatele START de reducere a arsenalului nuclear semnate intre SUA si Rusia. Au fost: START I, START II, START III si, cel mai nou, New START. Ultimul - New START, ratificat pe 08.04.2010 la Praga (Obama si Medvedev) e cel mai important (expira pe 05.02.2021, cu optiune de extindere pana in 2026). El se numeste: Measures for the Further Reduction and Limitation of Strategic Offensive Arms. Numele e sugestiv, nu? Or, declaratiile lui Vladimir Putin, referitoare la evenimentele din Libia, pe care le-am redat mai sus, ar putea pune in pericol aceste tratate. Nu e foarte clar daca nu cumva si scutul antiracheta ar putea determina o asemenea reactie la randul sau, mai ales daca reprezinta un "pericol real" pentru Rusia, asa cum declara Statul Major rus... Pentru ca acest scut antiracheta este o arma strategica, fara indoiala, si care, desi poarta denumirea de "scut", ar putea fi utilizata pentru a sustine actiuni militare ofensive. Si ar putea fi mult mai eficace asa, chiar in conditiile reducerii arsenalului nuclear... Daca scutul antiracheta se incadreaza in Tratatul New START, in conditiile acestuia, de ce ar fi nemultumita Rusia? De ce acest scut antiracheta ar prezenta un asa de mare pericol?
Acest scut antiracheta limiteaza considerabil posibilitatea Rusiei de a proiecta putere in Europa. Si asta pe termen lung. Insa Rusia pierde teren si spre marginile CSI si ma gandesc la Republica Moldova, ce ar putea fi atrasa in sfera de influenta a NATO. Mai ales in conditiile in care tara noastra va fi intarita din punctul de vedere al securitatii, asa cum a afirmat si Basescu: nivelul de securitate al Romaniei este cel mai inalt din istoria acestei tari. 
Un raspuns foarte clar al Rusiei la acest scut antiracheta nu s-a vazut inca. Temeri, da. Critici, da. Insa persista o anumita neclaritate in politica Rusiei cu privire la aceasta chestiune. E greu de crezut, totusi, ca Rusia nu va avea nicio reactie, alta decat cele de pana acum. In general vorbind, reactia Rusiei este de dezaprobare. Dar daca se simte si amenintata... ce va face? Nu e clar. Problema ramane dificila intr-un context insolit si dificil.