Avem o campanie electorala in care, din pacate, dezbaterea pe programele candidatilor la functia de Presedinte al Romaniei este aproape (asta ca sa nu zic cu totul) inexistenta. Avem parte de atacuri la persoana, dezvaluiri de ofiteri sub acoperire, se aud in aceasta perioada
zornaitul catuselor, iar acest dosar al retrocedarilor ilegale este de-a dreptul halucinant, dar o dezbatere serioasa pe programe si pe ceea ce ar trebui facut in Romania inca se mai lasa asteptata... De aceea voi incerca sa va spun cum vad eu lucrurile, care ar fi, dupa parerea mea, problemele principale (sau o parte din ele) care ar trebui rezolvate:
1.
Chestiunea intreprinderilor de stat nerentabile, care provoaca pierderi foarte mari. Va recomand sa cititi
acest articol din Gandul, ceva mai vechi e adevarat, din 2011, dar pe care eu il consider de actualitate deoarece n-am vazut facandu-se de atunci incoace privatizari si actualmente suntem
in al treilea trimestru consecutiv de crestere negativa, dupa cum arata Lucian Isar. Articolul din Gandul, citat mai sus, arata, printre altele, urmatorul lucru:
"Cele 119 societăţi subordonate ministerelor Economiei şi Transporturilor (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) au produs o gaură în economia României de 12,75 miliarde de euro. Calculul gândul a rezultat prin scăderea creanţelor (sume de recuperat) din totalul datoriilor istorice, ambii indicatori reprezentând date oficiale. Această sumă creşte, anual, cu circa 500 de milioane de euro, sumă obţinută prin scăderea profiturilor obţinute de unele dintre companii din pierderile suferite de celelalte.
În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic. Majoritatea "managerilor" sunt membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc aceste societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani."
Nu faptul ca pe atunci majoritatea "managerilor" (ghilimelele sunt semnificative) erau de la PDL este important. Acuma sunt de la alt partid, in general de la partidul care este la Putere, si situatia nu cred ca e mai buna... Important este ca ele sunt administrate politic si rezultatele (dezastruoase) se vad cu ochiul liber. Privatizari nu se fac, dar situatia economica nu se imbunatateste... Si cred ca ar trebui citit si acest articol de pe Contributors, semnat de Valentin Ionescu si intitulat:
De ce se umfla din nou curentul anti-privatizare, in care se arata, printre altele, ca:
"Eșecurile privatizărilor nu sunt atât de numeroase pe cât se crede, ori nu au avut un impact economic major, precum amânarea privatizării sau a restituirii proprietăților confiscate. Întreprinderile distruse prin privatizare sunt legate fie de intenția vădită a politicienilor de a atinge acest scop și de a simula o decizie de reformare sub presiune externă, fie de neglijență cu care au fost tratate clauzele contractuale post-privatizare. Este cazul platformei Savinesti (cu excepția Rifil S.A.), Tepro Iași, Uzinele Republica, fabrica de alumină Oradea și mai recent grupul de firme Mechel. Majoritatea privatizărilor nereușite s-au realizat cu investitori din Estul Europei sau cu companii care urmăreau distrugerea concurenței. Însă, exemplele de mai sus creează o confuzie vădită între eșecul unei privatizări și eșecul de piață al unei întreprinderi, ori distrugerea prin parazitare a unei întreprinderi anterior privatizării și care a continuat inerțial și după ce a survenit acest proces. De asemenea, sunt multe ratări datorită utilizării metodei MEBO pentru care s-au făcut presiuni să se mențină în legislație, din motive strict politice."
Eu cred ca ar trebui sa luam aminte si sa intelegem ca privatizarea nu numai ca nu trebuie demonizata, dar este si necesara. Privatizarea nu inseamna neaparat distrugere. Statul dovedeste ca nu reuseste sa administreze eficient aceste companii, iar pierderile sunt foarte mari. Oricati bani ai baga, in acest fel, in aceste intreprinderi de stat, nu se vede efectul economic, decat pierderi - semana cu o capcana de lichiditate, daca nu chiar despre asta si vorbim... Statul consuma resurse insemnate fara niciun rezultat pozitiv. Solutia gasita de actualul Guvern a fost cea de marire si inmultire a taxelor si impozitelor. Si rezultatele se vad: recesiunea!
2.
Chestiunea numarului functionarilor publici - o alta tema importanta!! Eu chiar nu-l inteleg pe Dl. Tariceanu: de ce nu trece la PSD, ce s-o mai lungim? Efectul economic al angajarii unui surplus de 500.000 de functionari publici, deci angajati la stat, ridicand numarul lor de la 900.000, cat erau pe vremea Guvernarii Nastase, la 1.400.000 in 2009, in conditiile in care numarul de functionari care poate fi sustinut de tara noastra este intre 800.000-900.000 de oameni (am citit undeva ca in 1989 erau 800.000 de functionari publici), nu poate fi decat catastrofal si rezultatele, din pacate, se vad astazi, tara noastra fiind intr-o situatie grea din punct de vedere economic si in recesiune.
Nu sunt de acord cu taieri de salarii si pensii, sa fie clar! Dar eu cred ca trebuie sa intelegem ca nu putem sa sustinem un numar atat de mare de functionari publici, in conditiile in care acesti oameni nu participa la realizarea productiei, nu-si aduc contributia la cresterea output-ului economic, in schimb doar consuma resursele statului, facand acest stat si mai ineficient. Din chestiunile 1). si 2). trebuie inteles ca statul pierde foarte multi bani o data datorita intreprinderilor de stat neperformante si a doua oara datorita numarului imens de functionari publici ce nu poate fi sustinut in asemenea conditii.
2.1.
In sectorul de stat trebuie impusa o grila de salarizare si reduse salariile sefilor. Ceea ce avem la ora actuala este neeconomic. Nu poti avea un sector de stat ineficient, dar sefimea sa aiba salarii foarte mari si, in general, sa se mareasca salariile, autoiluzionandu-te ca, in felul acesta, progresam extraordinar. NU! Regresam extraordinar!! Este inadmisibil sa folosesti sectorul se stat ca sursa de imbogatire legala pentru sefimea numita acolo pe criterii de cumetrii politice!
Este inadmisibil sa intelegi in felul acesta functionarea unei economii.
3.
Problema atragerii fondurilor europene. O problema deosebit de serioasa. Romania este foarte deficitara la capitolul asta fata de alte state din Europa de Est. Nu reusim sa tragem decat foarte putin din cat ne este alocat de catre UE, din sumele la care avem dreptul sa accesam. Romania, in aceasta situatie, pierde enorm... Isi rateaza sansa de a se dezvolta, cred ca se poate spune si asa. De cand ne-am integrat in UE niciun guvern nu a reusit sa rezolve pozitiv aceasta problema.
Clasa politica nu a dat electoratului explicatii plauzibile privind aceasta extrem de slaba performanta in atragerea fondurilor europene. Eu, de pilda, si cred ca sunt multi ca mine, foarte multi, nu sunt lamurit de ce nu putem atrage aceste fonduri ce ne sunt alocate si la care avem dreptul decat in niste proportii ridicol de mici.
4.
Problema coruptiei. O alta problema serioasa ce trebuie rezolvata. Trebuie spuse cateva cuvinte... Aici nu e vorba numai de cinste si caracter... Problema coruptiei in Romania si in toate tarile foste comuniste din Europa de Est, deci care au avut inainte de 1989 un
sistem comun din punct de vedere economic, politic si social, este si o chestiune economica. Aici e un paradox: chestiunea aceasta e clar, cred, ca nu poate fi rezolvata fara aportul, contributia statului, dar, pe de alta parte, statul e cel care creeaza coruptie. Saracia, salariile mici, economia slaba sunt factori ce favorizeaza fenomenul... Dar altceva vroiam sa spun: coruptia mi se pare consecinta felului in care factorii decidenti
au inteles, economic vorbind, trecerea de la economia in exclusivitate de stat, din comunism, la cea de piata libera, caracteristica Lumii Libere. Deci chestiunea este cum am inteles noi procesele economice caracteristice Lumii Libere, o lume la care noi, cei din Est, care am trait comunismul, nu am avut acces... Laureatul Premiului Nobel pentru Economie,
Dl. Paul Krugman, are
un articol pe blogul sau din The New York Times in care arata:
"First of all, whenever somebody claims to have a deeper understanding of economics (or actually anything) that transcends the insights of simple models, my reaction is that this is self-delusion. Any time you make any kind of causal statement about economics, you are at least implicitly using a model of how the economy works. And when you refuse to be explicit about that model, you almost always end up – whether you know it or not – de facto using models that are much more simplistic than the crossing curves or whatever your intellectual opponents are using.
Think, in particular, of all the Austrians declaring that the economy is too complicated for any simple model – and then confidently declaring that the Fed’s monetary expansion would cause runaway inflation. Whatever they may have imagined, they were in practice using a crude quantity-theory model of the price level."
Incerc sa traduc:
"Inainte de toate, cand cineva afirma ca are o intelegere profunda a economiei (sau a orice altceva) care transcede patrunderea unor modele simple, reactia mea este ca avem de a face cu o auto-amagire. De fiecare data cand faci ocazional/accidental o afirmatie asupra economiei, utilizezi implicit cel putin un model despre cum functioneaza economia. Si cand refuzi sa fi explicit asupra modelului, aproape intotdeauna sfarsesti- chiar daca o stii sau nu - utilizand de facto modele care sunt mult mai simple decat curbele care se intersecteaza sau orice altceva ar folosi oponentii tai intelectuali.
Ganditi-va, in particular, la toti Austriecii (e vorba de o scoala de gandire economica, n.m.) care declara ca economia e prea complicata pentru a utiliza un model simplu - si apoi declara cu incredintare ca expansiunea monetara cauzata de Fed va provoca inflatie. Orice si-ar putea ei imagina, ei folosesc in practica un model teoretic-cantitativ brut al nivelului pretului."
Deci sa retinem acest aspect important: al modelului pe care il utilizam. Si sa ne gandim acuma la situatia de la noi si nu numai, deci a tuturor Tarilor din Est. Este coruptia un model economic cu care sa ne mandrim? Eu cred ca nu... Coruptia din aceasta parte de lume, Estul Europei, e un lucru foarte complex, dificil de inteles si de analizat. Insa ceea ce cred eu ca ar trebui inteles este ca impotriva acestui fenomen nu se poate lupta numai prin masuri punitive, luate pe cale legala. Astfel de masuri se iau in Romania. I se poate reprosa Romaniei ca nu a luat aceste masuri din timp, ca lucrurile s-au miscat prea incet... Totusi, masurile se iau de ceva vreme incoace si, cu toate acestea, nu se vede o imbunatatire a situatiei economice, cum aratam si mai sus. Greseala, daca se poate numi asa, provine din faptul ca actualmente exista o tendinta: aceea de a nu separa partea legala, care tine de drept, de cea economica: daca iei masurile legale necesare, trebuie sa iei si masurile economice necesare pentru a putea reduce semnificativ coruptia. Or, de aici s-ar putea deduce ca nu se iau masurile economice necesare pentru reducerea coruptiei. Omul trebuie sa inteleaga ca o economie libera nu trebuie sa functioneze pe baza de coruptie si ca e mai bine, ca se poate castiga mai bine si fara coruptie si, chiar mai mult, in felul acesta - fara coruptie - poti sa-ti aduci contributia, si inca una chiar notabila, la cresterea economica din tara noastra. Or, oamenii nu inteleg si nu vad posibil asa ceva. Sunt convins ca se vor gasi destui care sa citeasca fraza de mai sus si sa spuna: "Lozinci, prostii!!". Insa ar trebui sa ne gandim ca noi utilizam un model care ne face sa dam inapoi, sa ramanem in urma fata de alte tari la capitolul competitivitate si sa se adanceasca saracia in tara noastra.
Dupa parerea mea, aceste patru lucruri, daca ar primi rezolvarea corecta, ar face ca statul sa aiba mai multi bani, pe care sa-i investeasca si in felul acesta sa creasca cererea de investitii (v. si
acest articol semnat tot de Paul Krugman), cum ar fi , spre exemplu, investitiile in infrastructura, fara sa mareasca taxele si impozitele care, dimpotriva, ar trebui scazute si multe din cele actuale eliminate. Practic, asa cum se prezinta lucrurile acum, nici vorba nu poate fi de expansiune economica. Lucrul se vede clar si in numarul mare de firme care dau faliment (situatie care dateaza de ani buni in Romania) sau de cresterea creditului neperformant.
Sunt chestiuni care trebuie lamurite si una din cele mai importante este cea legata de conditiile de deficit bugetar impuse de Tratatul de guvernanta fiscala, pe care Romania l-a adoptat. Dupa parerea mea, trebuie stabilit clar daca e benefic pentru noi sa rulam deficite mici sau ar fi mai bine sa mergem pe deficite mari. Dupa parerea mea, la noi ideea aceasta nu e cum trebuie dezbatuta... A merge pe varianta cu deficite mari nu inseamna a se accentua coruptia, cum poate, gresit, ar crede unii si nici nu inseamna a lua decizii si masuri neeconomice sau antieconomice. Ideea ar trebui sa fie una singura, clara si simpla: cresterea cererii de investitii (si sa se situeze la un nivel superior fata de savings-uri). La noi, statul are aceasta functie de finantator. Inteleg ca trebuie, ca sa dau un alt exemplu, sa cofinantam proiectele din fonduri europene. De aceea ar fi poate singura cale prin care statul ar putea obtine mai multi bani fara sa mareasca taxele si impozitele, ca pana acum, pentru ca o parte din acesti bani s-ar intoarce inapoi la stat si chiar mai multi, taxele si impozitele ramanand la un nivel rezonabil. Pentru ca s-a vazut ca aceasta masura luata in perioada de criza - marirea si inmultirea taxelor si impozitelor - are un efect distructiv asupra economiei, lucru ce se vede cu claritate azi. Evident, lucrurile nu trebuie sa se faca brusc, dar trebuie sa se faca. Se pot rula deficite mai mari (n-am spus, totusi, foarte mari, trebuie prudenta!), spre exemplu statul se poate imprumuta (insa nu brusc cu sume foarte mari). Dar una e sa te imprumuti si sa folosesti banii pentru modernizarea infrastructurii, si altrceva e sa bagi acesti bani in intreprinderi de stat nerentabile sau sa platesti o armata de personal excedentar care lucreaza la stat, pentru ca in felul asta banii acestia se pierd, iar randamentul imprumutului devine zero. De aceea Romania se chinuie pur si simplu sa returneze sumele imprumutate cand ele ajung la maturitate.
Din aceste patru puncte, la primele trei am esuat in toata perioada 2004 (2007)-2014. In privinta punctului patru, ultimul, se mai misca ceva in ultima vreme.
