Cu nostalgie si...

... si o strangere de inima... Cand ma gandesc la ce mari artisti am avut! Partea proasta e ca nu-i apreciem la justa lor valoare decat dupa ce au murit (vorbesc la modul general, bineinteles). Pusesem in postarea anterioara niste cantece cu Gica Petrescu. Ma uitam pe youtube si am descoperit acest video, tot cu maestrul Gica! Va rog sa-l priviti!



O interpretare deosebit de frumoasa, de eleganta. Ai zice ca e chiar in Franta, facuta de francezi! Ce inseamna talentul! Iar maestrul Gica Petrescu il avea din belsug! Sigur, erau alte vremuri. Asa este. Insa uitati-va, va rog, ce emisiuni bune de divertisment se faceau, dar si ce artisti mari aveam. Cred ca este imposibil sa te lase indiferent o astfel de interpretare si punere in scena a acestui cantec frantuzesc. Iar Gica l-a cantat ca un francez! Finete, eleganta, simplitate, bun gust! Pe cand Revelioanele de acuma sunt pline de distractie insa, parca, sunt mai sarace din punct de vedere artistic decat cele de odinioara. Nu, nu e o critica, desi seamana... :) Nu, e doar o constatare subiectiva, atata tot. Poate ca tanara generatie apreciaza altfel. Insa mie mi se pare ca in zilele noastre avem un exces de distractie in detrimentul artei. Toata lumea cauta sa se distreze, dar nu mai savuram momentele, de parca n-am mai avea timp de asa ceva. Pur si simplu mi se pare asemanator cu un vin ieftin, banal, pe care-l bei si gata. Pe cand vinul bun, gustos, incantator il bei mai pe indelete, dar iti si lasa o aroma de neuitat in suflet.

Si pentru ca vorbeam de mari interpreti romani din trecut, sa mai ascultam ceva (stiu ca l-am mai pus, dar de fiecare data il ascult cu placere):



Ce-mi place mie la aceste cantece vechi, pe langa melodie, este eleganta! Observati ce tinuta din toate punctele de vedere: rafinament, eleganta!



:)



Ce romantism: "Sub balcon eu ti-am cantat o serenada, ca pe vremuri visatorii trubaduri"! :) Superb! "Cea dintai si cea din urma-n viata mea..."



Cat rafinament in exprimarea sentimentelor, romantism, eleganta, bun gust! Era mai multa educatie pe vremuri... Cam asa, nu?

Eh... da... Femeia, eterna poveste... :)

 

"Femeia, eterna poveste/ Nu intreba cine este/ Si iubeste-o mereu..." :)



Mi-a soptit o viorea... Observati cata gingasie in exprimarea sentimentului de dragoste:



"Te-as ruga pe dumneata, ca sa n-o dai altuia..." N-a spus " te rog pe tine".



O alta Romanie in comparatie cu cea actuala? Ce parere aveti? Altfel de oameni fata de cei de astazi...? Cum apreciati? Chiar as fi foarte curios sa vad si sa aud astazi ca cineva sa-i spuna iubitei : "te-as ruga pe dumneata..." - ar suna, in zilele noastre vorbesc, aiurea rau de tot, nu? Dar ce frumos suna in cantecul pe care tocmai l-am ascultat... Un clasic spunea ca stilul e omul. Atunci observati stilul din aceste cantece si sa ne facem o idee despre ce inseamna un om stilat. Un asemenea rafinament, o asemenea eleganta si comportament ales s-a pierdut aproape cu desavarsire in zilele noastre. Il putem cunoaste, iata, din filmele vechi, din aceste cantece vechi. Si nu e vorba decat de sec.XX!

Sper ca va placut acest intermezzo din alta epoca. E vorba tot de romani. Dar e o alta lume. Care, de ce sa n-o recunoastem, ne seduce chiar si dupa atata amar de vreme... Sa ne lasam macar pentru o clipa prada acestei seductii irezistibile... E vorba de femei si de dragoste!