Despre ideea de a se infiinta mai multe partide politice

Aceasta idee a fost evocata de Dl. Cristian Preda la Interviurile Gandul:

"♦ Avem nevoie de relaxarea condiţiilor pentru înfiinţarea unui partid politic: 25.000 de membri este foarte mult, am putea să ne oprim la 2.500. Este o problemă că nu se pot înfiinţa mai multe partide politice. Trebuie să renunţăm la pragul electoral de 5%. Trebuie să jucăm corect. Să fie un campionat cu mai multe echipe, este sănătos pentru liga noastră politică.
♦ Partidele nu se vor reforma dacă le spui pe un ton imperativ că trebuie să se reformeze."

Eu stau si ma intreb: de ce? De ce trebuie infiintate mai multe partide politice in Romania? Si de ce trebuie renuntat la pragul electoral de 5%?
Ideea aceasta, pe care a exprimat-o Dl. Preda, pare foarte generoasa la prima vedere. Insa ar trebui sa ne intrebam ce fel de partid este acela care ar avea doar 2500 de membrii. Scopul oricarui partid este sa ajunga la Putere. Insa pentru asta trebuie sa ai si oameni bine pregatiti. Clasa noastra politica este, desigur, departe de perfectiune. Totusi s-a format in toti acesti ani scursi de la Revolutie incoace. Aceasta experienta a insemnat si perfectionare. O perfectionare in timp. Repet, este departe de perfectiune. Sunt multe aspecte criticabile. Dar, cu toate acestea, altceva mai bun, cel putin pana in acest moment, trebuie sa recunoastem, nu avem. A se infiinta un partid nou cu numai 2500 de membrii pune din start la indoiala nu numai reprezentativitatea sa dar si calitatea membriilor sai. Practic, juma' de cartier si iaca partidul nou infiintat!! Pe scena noastra politica sunt cateva partide mari, care si-au conturat, in timp, unele de la bun inceput, altele, mai greu, pe parcurs, o anumita linie ideologica. Se poate vorbi de social-democratie, de liberalism. De un liberalism conservator si crestin-democratie, cum e in cazul PDL. Daca s-ar infiinta o sumedenie de partide mici atunci intrebarea logica este: ce fel de ideologie isi vor asuma? Ca partidele existente trebuie sa se perfectioneze, absolut de acord. Insa aceasta perfectionare necesita timp si, poate, de ce nu, chiar schimbari de generatii... Ca partidele nu se vor reforma daca le spui pe un ton imperativ sa se reformeze este mai mult decat evident. De aceea si necesita timp, pentru ca e vorba de o evolutie a acestor partide si, cred ca se poate spune si asa, de un proces istoric. Aparitia de multe partide mici n-ar face altceva decat sa arunce in desuetudine continutul ideologic pe care trebuie sa-l aiba un partid: practic, nu va mai conta. Se vor strange mai multi cetateni si vor forma un partid mic, ce poate sa aiba numai 2500 de membrii, cu convingerea sincera (nu neg, iata, lucrul asta) ca ei stiu ce si cum trebuie facut pentru ca sa fie mai bine. Partide mici, fara ideologii, fara oameni pregatiti, fara experienta politica. Sa ne gandim ce ar insemna ca un astfel de partid, facand valva multa si gura mare, intr-un mod cat se poate de populist, sa ajunga la Putere. Si sa ajunga sa conduca niste oameni cu o slaba pregatire politica si ideologica, fara cultura, gen Gigi Becali sau Dan Diaconescu. In felul acesta cred ca se va distruge orice urma de adevarata angajare politica. Sau, poate mai bine zis, se va distruge calitatea angajarii politice. Vom avea o angajare politica de cartier, fara niciun fel de continut ideologic. Adica un teren fertil pentru orice miscare de extrema (si gen Ultras? de ce nu?), care ar putea sa se manifeste mult mai bine in felul asta si care ar putea ajunge si in Parlament. In niciun caz nu se va produce, in felul asta, reforma clasei politice, mult trambitata de actuala Putere. Dimpotriva, ceea ce se va intampla va fi alienarea si mai profunda a societatii noastre. Ar putea fi ceva asemanator cu anii '90, cand existau o sumedenie de mici partide, fara niciun fel de reprezentativitate la nivel national, fara niciun fel de continut. Deci este plauzibil sa presupunem ca va fi o involutie nu doar a clasei noastre politice, ci si a intregii societati. Si chiar a calitatii Democratiei. Cu atat mai mult, in astfel de conditii, nu se va mai putea vorbi de un proiect de societate. Acesta va deveni, in atari conditiuni, din ce in ce mai neclar. De aceea cred ca e realist si mult mai bine sa se adopte o alta atitudine, sa se mearga pe o alta cale, si anume: perfectionarea partidelor existente, in special a celor mari, cu adevarat semnificative la nivel national. Ceea ce ar insemna si perfectionarea Democratiei la noi. Dar o evolutie pozitiva a acestor partide ar trebui sa aiba loc si atunci vom asista si la ameliorarea conditiilor de viata din tara, la ameliorarea societatii noastre in general.

Evident, foarte multa lume e nemultumita de actuala clasa politica. Nu trebuie insa sa uitam ca Democratia noastra e una tanara. Are doar 22 de ani. De aceea este necesar ca partidele existente sa se maturizeze inca. Este vorba si de PSD, si de PNL, si de PDL, dar si de toate partidele existente la noi. N-avem inca o Stanga politica suficient de matura, asa cum n-avem nici o Dreapta politica suficient de matura. Spre exemplu, migratiile unora de la un partid la altul, cateodata bruste, neasteptate, dovedesc acest lucru. Totusi, aceste partide au dobandit cu greu o experienta politica democratica in acesti 22 de ani scursi de la Revolutie incoace. Si aceasta experienta nu trebuie trecuta cu vederea. Ar fi o mare greseala. Suntem la inceput, dupa decenii de totalitarism. In asemenea conditii nici nu se poate vorbi de maturitate. Cred ca e un moment de analiza pentru toate partidele noastre: sa vada unde au gresit, cum se putea face mai bine. Iar lucrul acesta le va conduce catre perfectionare.

As dori sa spun cateva cuvinte despre angajarea politica.
Adevarul este ca pentru a fi cu adevarat angajat politic nu trebuie numai sa ai anumite vederi politice, dar si idealuri pentru care sa militezi. Comunismul a ucis angajarea politica. Chiar pe vremea comunismului se spunea ca membri de partid sunt multi, comunisti sunt putini!! Atata vreme cat trebuia sa intri in partid atunci cand ti se facea propunerea, nu se putea vorbi de angajare politica. Si trebuia sa intri ca nu cumva sa suporti consecinte nu prea bune... Spre exemplu sa fi repartizat sau detasat la Vintu de Jos. Sau multi chiar cautau sa intre in partid pentru a putea ocupa o functie de conducere. Asta nu mai este angajare poltica, este carierism, sustinut politic. Iar acest fenomen s-a perpetuat si dupa caderea comunismului, atat era de inradacinat in societatea romaneasca. Angajarea politica trebuie sa provina, sa fie  din constiinta omului. Cu alte cuvinte, nu ar trebui sa fie necesar, spre exemplu, sa fi membru de partid pentru ca sa ai o cariera frumoasa, sa ajungi  intr-o functie de conducere. Aprecierea ar trebui sa se faca pe baza de merit, talent, eficienta in munca depusa, competenta, etc, in orice caz nu pe baza de carnet de partid. Aderarea la un partid politic trebuie sa fie facuta din convingere. De aceea ideologia are importanta ei. Migratia politica, criticata pe buna dreptate, dovedeste ca inca nu avem politicieni chiar care sa poata spuna ca sunt pe deplin formati din punct de vedere politic, ca si-au format inca vederi politice si convingeri politice ferme. Asta inseamna cand un om, la numai cateva luni dupa ce l-a criticat cu toata forta pe Boc, Basescu, PDL, trece, brusc, unde credeti, chiar in tabara PDL-ului!! Pentru ca societatea noastra nu are o traditie a angajarii politice. Dupa cum aratam, pe vremea comunismului trebuia sa sustii PCR-ul, deci nu era vorba de angajare politica a individului ci de o obligatie impusa de autoritati. Or, acum, in privinta clasei politice si a politicienilor, trebuie, in continuare, depuse eforturi sa se formeze oameni cu convingeri politice ferme. Degeaba dai o lege impotriva migratiei politice, daca oamenii nu au convingeri politice, si, drept consecinta, vederile lor politice sunt, de fapt, instabile. Cand spui, spre exemplu, ca esti social-democrat, apoi asa ceva si trebuie sa fi. Fara unitatea formei si a continutului e greu de crezut ca poate avea loc o perfectionare adevarata a clasei politice. Deci a fi social-democrat inseamna, in primul rand, cunoasterea si intelegerea acestei ideologii. Apoi sa fi convins de aceasta ideologie, pentru a putea milita in acest sens. Iar acest lucru este valabil pentru oricare alta ideologie. A fi liberal, spre exemplu, inseamna sa-ti asumi tu ideologia liberala, sa militezi in acest sens si sa actionezi ca un liberal. Bine, la modul general, important e sa fi om. Insa cand un ins se hotaraste sa intre intr-un partid, importanta este si convingerea sa politica.
Sa ne gandim ce inseamna aparitia unui mare numar de partide mici (datorita neincrederii in actuala clasa politica si dezamagirilor provocate de aceasta) cu membri care sa nu aiba vreo convingere politica. Si, adunati de la toate aceste partide, in total vor fi multi astfel de membri. Cred ca este evident ca nu se poate vorbi de o angajare politica serioasa in acest caz. Mai degraba de o manipulare in masa, de o alienare sociala profunda. Si mi-e teama ca lucrul acesta, daca va fi pus in practica, va face mai mult rau societatii, decat bine.
De aceea ideea D-lui Preda trebuie, dupa parerea mea, privita cu prudenta.

Update

L-am intrebat pe Dl. Cristian Preda despre aceste lucruri - aici. Iata care a fost raspunsul pe care l-am primit:

"Motanul Incaltat:
Am explicat motivul: e bine ca interesele diverse din societate să fie reprezentate de formațiuni politice. În acest moment, existența a două blocuri politice nu e suficientă pentru a traduce diversitatea opiniilor din România."(subl.mea)

Ideea, chiar daca sunt destul de sceptic in privinta ei, este interesanta si cred ca merita reflectat mai atent asupra ei. Pentru ca e important sa studiezi si sa incerci sa clasifici aceasta diversitate actuala a opiniilor din Romania. Care sunt, spre exemplu, tendintele dominante? Ai putea spune ca cele de Stanga, daca ar fi sa te iei dupa sondajele de opinie. Insa o cercetare stiintifica, care merita sa fie facuta, ar trebui sa demonstreze riguros lucrul acesta, daca intr-adevar este asa! Lucrurile nu sunt simple, iar o explicatie foarte clara la scaderea drastica de popularitate, intr-un timp relativ scurt, de numai 2 ani, a Presedintelui, ca sa dau un exemplu, nu cred ca s-a putut da pana in momentul de fata. Asta dupa ce a fost o manifestare de bucurie nemaipomenita atat in 2004 cat si in 2009... Ar trebui cercetat mai atent acest aspect si poate vom da peste niste concluzii surprinzatoare...

Pe de alta parte, cred ca trebuie subliniat un aspect. PDL a condus in acesti doi ani (2009-2011) pe o perioada grea de criza economica globala, ce a afectat nu numai Europa, dar si SUA. In sondaje este cotat cu aprox. 18%, de la 30-31%, care a fost maximul acestui partid in 2008. Deci e o scadere de doar 12%. Te-ai fi asteptat sa se erodeze mai mult, data fiind guvernarea in vremuri grele, reducerile salariale, masurile de austeritate pe care le-a aplicat. Si, cu toate acestea, e vorba de o scadere de numai 12%-14% in 2 ani, repet, grei!! E mult? E mare aceasta scadere...? Parca nu prea...

Update 02.02.2012
Ca tot vorbeam de sondaje, iata ce spune si ultimul sondaj - aici. PDL a scazut cu aproape 6% in nici o luna de zile!!!
Insa iata ce ne mai spune ziare.com:

Regele Mihai, pe locul intai in topul increderii romanilor - sondaj IMAS

Se arata, printre altele, ca:

"Regele Mihai este lider in clasamentul personalitatilor in care populatia are incredere, iar presedintele Basescu s-a prabusit la cea mai scazuta cota de cand este presedinte.
Conform rezultatelor din luna ianuarie ale sondajului realizat de IMAS pentru ziarul Adevarul, regele Mihai a ajuns la o cota de incredere de 36,6%, urmat pe podium de presedintele liberalilor, Crin Antonescu, cu 25,4%, si de seful social-democratilor, Victor Ponta, cu 22,5%.

Traian Basescu este la cea mai scazuta cota de cand ocupa fotoliul de la Cotroceni, adica 8,6%. Premierul Emil Boc sta si mai prost, doar 7,3% dintre respondenti afirmand ca au destul de multa sau foarte multa incredere in seful Guvernului.

Regele Mihai si-a inceput ascensiunea in sondaje dupa discursul sustinut la 25 octombrie in fata Parlamentului.

In decembrie 2011, fostul suveran se situa la o cota de incredere de 25,7%, iar, in mai putin de o luna, pe fondul protestelor de strada, a urcat cu zece procente. Ceilalti membri ai familiei regale se situeaza, de asemenea, pe pozitii bune la capitolul incredere.

Presedintele a inceput sa piarda masiv in sondaje in prima parte a anului 2011, ajungand in luna iunie la un minim de 8,8%, dupa ce a anuntat reducerea salariilor si a pensiilor.

Ulterior s-a stabilizat in jur de 9-10%, pentru ca, in ultimele luni ale lui 2011, sa inregistreze o usoara ascensiune pana la 13%. Interventia telefonica prin care a intrat intr-un dialog polemic cu doctorul Raed Arafat si protestele publice care au urmat l-au facut pe presedintele Basescu sa piarda aproape cinci procente si sa ajunga la un minim istoric." (subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.