Cum a debutat noul an...?

Iata ca noul an a debutat furtunos: cu proteste ample, cu lupte de strada, asa cum s-au putut vedea zilele acestea in Bucuresti si in alte orase mari ale tarii. Am scris si eu aici despre aceste mitinguri. Este insa destul de dificil sa dai o caracterizare completa si exacta a acestor ample miscari ale strazii. S-a pomenit de mitingul antiBasescu, acum se vorbeste de un miting antisistem. Piata Universitatii revine in prim-plan si s-a incercat tratarea fenomenului din punct de vedere simbolic. Atmosfera aminteste de anii '90, anii marilor mitinguri. Opozitia a efectuat ieri un miting care a fost disociat de miscarea spontana aparuta in Piata Universitatii (desi venea in intampinarea Pietei, daca se poate spune asa. Totusi, fenomenul Pietei a fost unul spontan: nu a fost si nu e vorba de un miting de partid) ,dar si in tara, in urma cu cateva zile, declansata de demisia doctorului Arafat (care, ulterior, a revenit la Ministerul Sanatatii). O parte din manifestanti, dupa terminarea mitingului de la Arcul de Triumf, au plecat spre Piata Universitatii. S-au inregistrat, din nou, violente, lupte intre protestatarii Ultras si fortele de ordine. Galeriile marilor echipe bucurestene au participat, dar, din pacate, au actionat cu violenta, stricand un miting pasnic. 

Totusi, nu numai la noi s-au inregistrat astfel de proteste. Ele au avut loc in multe tari din Europa si nu numai, iar masurile de austeritate la prezenta criza economica au avut si ele rolul lor in declansarea protestelor. Interesant e ca Stiglitz a atras nu de putine ori atentia ca aceste masuri de austeritate, aplicate pe scara larga, ca raspuns la actuala criza economica, si vazute ca "singura" solutie, nu-si vor atinge tinta: rezolvarea problemei. In schimb au bulversat lumea. Nu e vorba numai de ce se intampla la noi, subliniez asta. Insa, cu toate acestea, e greu, totusi, de caracterizat ce anume ii nemultumeste pe oameni. De unde se vede ca problema este complexa. Pentru ca s-ar putea sa nu fie vorba numai de o chestiune strict economica, ci de una de ordin axiologic: de o nemultumire fata de reformele, in ansamblul lor, pe care Drepta politica, prin PPE, ca sa luam de exemplu numai continentul nostru, a incercat sa le impuna si care nu au "prins" la popor. Trebuie subliniat ca in unele tari, spre exemplu Ungaria, Dreapta a recurs la restrangerea drepturilor si libertatilor cetatenesti si democratice, lucru ce a fost criticat dur chiar de Uniunea Europeana si SUA si a starnit mari nemultumiri in tara. Din pacate si la noi se manifesta astfel de mentalitati, din vremuri pe care le credeam demult apuse - cititi, va rog, aici, aici si aici. Si asta se intampla chiar in ograda principalului partid de guvernamant - PDL! Cu alte cuvinte, se reamarca, la actuala Dreapta politica din Europa si de la noi, devieri: de la o Dreapta democratica, la o Dreapta cu comportament nedemocratic, lucru ce a tulburat oamenii si i-a facut sa ia atitudine, mergand pana la strigarea nemultumirii in strada. Astfel de devieri au fost evidentiate de aceasta postare a D-nei Corina Cretu. Iar la toate acestea s-au alaturat inflexiunile autoritare ale lui Basescu, care i-au facut pe multi sa-si schimbe parerea despre domnia sa si despre PDL, si asta in numai doi ani!! Banuiesc faptul ca multi dintre cei care sunt acum in Piata Universitatii si care scandeaza "Jos Basescu!!", "Jos PDL!!", si care acuza actuala "mafie a PDL" au fost plini de bucurie, punandu-si mari sperante de mai bine, cand Basescu a fost reales, cu o majoritate la limita, in functia de Presedinte. Atitudinile antiBasescu incep sa vina chiar de la fostii sai sustinatori, si inca de marca, precum Mircea Cartarescu - v. aici, care nu s-a sfiit sa afirme:

"Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi.[...]

Emil Boc poate fi numit, cu argumente, mediocru sau chiar incompetent, dar nimeni nu i-a negat deocamdată bunele intenţii şi abnegaţia, lucruri rare la un politician.[...]

Nu e intenţia mea să sperii pe nimeni. Poate merită încercat şi cu Opoziţia. Când e o chestiune de interes naţional, e bine să ne gândim totuşi la consecinţe. Cine crede că, oricum, nu poate fi mai rău ca acum, n-are decât să iasă în stradă pentru căderea structurii actuale de putere. Nu e, în sine, nicio pagubă. Poate că ne vom lămuri astfel, o dată pentru totdeauna, şi în privinţa competenţelor Opoziţiei." (subl.mea)

Citiţi mai mult: SENATUL EVZ: Anti-sistem? - Opinii EVZ > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-anti-sistem-962335.html#ixzz1k1EDymKS
EVZ.ro

Este interesant cum lucrurile acestea se intampla dupa numai doi ani, semn ca PDL si Basescu nu numai ca nu au reusit sa construiasca ceva prin reforma pe care si-au propus s-o faca, dar au reusit sa-i nemultumeasca chiar si pe fostii colaboratori, care au sustinut puternic PDL-ul si pe actualul Presedinte. De observat ca Mircea Cartarescu vorbeste de "privatiunile ingrozitoare" la care a fost supusa populatia prin masurile de austeritate, care a asigurat doar "o anumită stabilitate macro- economică, foarte fragilă dar reală". Pe de alta parte Cartarescu tine sa sublinieze:

"Cei care critică zilele acestea "elitele intelectuale" că l-au susţinut pe Băsescu uită cu bună ştiinţă un lucru: că aproape toţi aceşti oameni s-au delimitat de mult de el, pe când susţinătorii USL defilează cu Iliescu şi cu Dan Voiculescu până-n ziua de azi." (subl.mea)

Am mai scris si aici, si aici despre cauzele acestui miting de protest, care, iata, dureaza si nu da semne ca s-ar opri curand. Desi, recunosc, la inceput eram cam sceptic si ma gandeam ca acest miting nu va dura cine stie ce. Insa, iata, in fiecare zi oamenii se aduna in Piata Universitatii si-si striga protestul fata de actuala Putere. 

In comparatie cu alte mitinguri desfasurate in Europa, cel de la noi are un numar mic de participanti. Totusi, cred ca am gresi daca nu l-am considera semnificativ pentru starea de spirit a populatiei in debutul acestui an. Sondajele de opinie te puteau face sa banuiesti ca se va ajunge si la iesirea oamenilor in strada. Iata si alte reactii - aici, parerea D-lui Vasile Dancu. Iata ce afirma, foarte interesant, reputatul sociolog:

"La prima vedere ar părea că este vorba despre un delict de autoritate din partea lui Traian Băsescu, dar nu cred că este doar asta, dacă vorbim de cauza protestelor. Traian Băsescu a fost acceptat în multe situaţii să se comporte ca un Premier. Premierul s-a estompat în timp, iar sintagma guvernarea Băsescu a câştigat destul de mult teren și consistență. Dar asta la nivelul presei şi cel al comentatorilor politici. Uneori confundăm asta cu opinia publică, dar greșim profund. Majoritatea tăcută, acea spirală a tăcerii, acumulează tensiune şi în anumite circumstanțe situație poate exploda. Tensiunea era destul de mare dacă ne uităm în sondaje, din păcate ne-am obisnuit cu catastrofa din sondaje şi oamenii nu mai văd nimic deosebit în faptul că 75% din populaţie spune că nu are bani pentru un trai decent. Nu a contat,cred, niciuna din analizele situației dramatice, căci exista credința că orice ar face guvernul, nu se mai poate opune nimeni. Neputința sindicaliștilor de a da jos guvernul prin mitingurile de anul trecut și din 2010 a creat o senzație de omnipotentă și aroganță." (subl.mea)

De observat ce spun sondajele: 75% din populatie spune ca nu are bani pentru un trai decent!!!!! Pare, literalmente, incredibil!!! Totusi, asa spun oamenii... Si cred ca ar trebui sa-i luam in serios. Faptul ca am ajuns, aproape cu totii, sa nu mai avem incredere in clasa politica este grav. Iata aici un editorial din Adevarul, semnat  Ramona Ursu, care, asa cum afirma, la Revolutia din '89, avea doar 9 ani. E vorba, deci, de un om tanar. Iata reactia din final:

"Nu mă mai miră că hienele au simţit şi acum mirosul prăzii. Damful puterii atrage la fel de mult ca cel al stârvurilor. Nu mă mai miră că încă se “minte poporul cu televizorul”. Că oameni din funcţii-cheie din instituţiile subordonate Guvernului, doctori, profesori, primesc ordin să-i numere pe protestatari. Nu mă mai miră nici că singura remarcă a lui Băsescu despre proteste este tot o bădărănie. Nu mă mai miră, dar asta nu înseamnă că nu-mi pasă şi că nu mă revoltă. Şi nu-mi produce scârbă până la ultima celulă a corpului meu. "

M-a facut sa meditez acest editorial... In special concluzia finala - scarba profunda pe care o resimte tanara autoare. Si, dupa cat mi se pare, cred ca nu gresesc, nu e vorba neaparat de o scarba fata de cineva anume, daca inteleg bine, ci de Scarba, in general vorbind... De o scarba existentiala, fata de tot ce se intampla... Parerea lui Cristian Tudor Popescu am evidentiat-o aici. Adevarul e ca nu prea e in regula faptul ca am ajuns sa resimtim numai scarba...  Nu e in regula faptul ca nu mai exista nicio urma de optimism. Gresesc? Cum sa zic altfel? Aceasta dezolare generala, sincer, nu imi este pe plac. Si nu vorbesc aici de pe o anumita pozitie ideologica. Inseamna ca nu mai exista o "parte plina a paharului"... Si, din moment de ce nu mai exista, nici nu o putem vedea... Oare chiar asa sa stea lucrurile? Oare intr-asa maniera am ajuns de fragili incat o guvernare proasta sa creeze astfel de depresii pe scara larga? Mai bine ne-am pune intrebarea: de ce, cam de fiecare data cand ajunge Dreapta la Putere, efectele guvernarii sale sunt, mai mereu, respinse de oamenii obisnuiti, iar consecintele guvernarii snr catastrofale? Si CDR a venit la Putere pe un val de entuziasm si dorinta de schimbare. Cu toate acestea, si CDR a esuat lamentabil iar partidul care era, daca se poate spune asa, centrul intregii Coalitii, a disparut practic de pe scena politica, ma refer la PNT-CD... Alianta D.A, la randul ei, n-a putut subzista prea multa vreme, PD s-a retras de la guvernare, iar liberalii au guvernat cu masivul sprijin parlamentar al PSD, luand, mai degraba, masuri de stanga, decat autentice masuri liberale, de dreapta. Cred ca Basescu a vrut sa dea autenticitate Dreptei politice romanesti, nu s-o transforme, neaparat, intr-o Dreapta nedemocratica si, dupa cum se vede acum, culmea ironiei, totalmente nepopulara. A reusit? Dupa cum lesne se vede nu prea a reusit, iar basescianismul, de care vorbea candva Dl. Sever Voinescu, esueaza pe zi ce trece. Asa trebuia sa se intample? Este ceva premeditat in asta? Sa nu uitam ca Basescu s-a bucurat in trecut de o mare simpatie populara, lucru ce l-a ajutat enorm in a trece usor de suspendarea din 2007, dezaprobata de popor, si sa revina in forta pe scena politica. Aceasta simpatie populara nu s-a erodat atat de mult incat sa-l impiedice sa castige alegerile in 2009! Desi comportamentul lui Basescu, dupa 2009, a lasat mult de dorit, intrebarea care se pune este daca numai Basescu este raspunzator de esecul actual. Daca, nu cumva, si partidul are o mare parte de vina in ceea ce priveste tot ce se intampla acum. Numai ca, ajunsi in acest punct, asistam la un alt lucru surprinzator. Pentru Basescu jocul nu mai are nicio miza (este la al doilea si ultimul mandat), pe cand PDL a dat dovada de grave carente in ceea ce priveste comunicarea cu populatia, cu un premier ce a lasat deseori locul impetuozitatii naturale a Presedintelui. Basescu concluzioneaza ca traieste in minciuna deoarece oamenii au votat D.A, PDL, Basescu pentru ca PDSR "a facut schimbari", dupa cum a declarat (citatul e din memorie) la o emisiune televizata. Cu alte cuvinte: votul negativ. Au votat asa pentru ca PSD (fostul PDSR) a facut schimbari, si nu din dorinta reala de reforma. Insa reforma, asa cum s-a desfasurat dupa 2009, n-a fost niciodata expusa cu claritate cetatenilor inainte, si, in special, in campania electorala. Atunci era doar celebrul: "Sa traiti bineeeeeee!!!" plus multe promisiuni (in loc de reforma) care nu s-au mai infaptuit. Dupa 2009, jocul ne mai avand nicio miza pentru el, Basescu isi da "arama pe fata". Insa trebuie spus ca partidul sau, PDL, initial a fost de stanga. Ramanand un partid in tranzitie, desi a aderat la Dreapta europeana, PPE. Basescu a vrut sa-l transforme intr-un autentic partid de dreapta. Dar PDL a ramas destul de multa vreme cu o ideologie neclara... Si cred ca si acum situatia, de fapt, e la fel... Insa sunt multe contraste. Spre exemplu intre impetuozitatea naturala a Presedintelui si faptul ca e "gura mare", pe de o parte, si un presedinte al partidului si premier, de Boc vorbesc, care e "tacut ca o lebada". Iar cand vorbeste, vorbeste repede si se grabeste sa puna repede punct frazei. :)) . Adica partidul nu a comunicat, a comunicat, in schimb, Presedintele tarii in locul partidului. Prost sau bine, asta e o alta chestiune, calitatea comunicarii cu cetatenii, cu oamenii. Pentru ca o reforma, pe langa faptul ca trebuie sa crezi in ea si sa fie clara si adaptata realitatilor concrete din tara, ea trebuie sa fie si bine comunicata oamenilor, pentru ca oamenii s-o inteleaga si sa fie de acord cu ea. Asa e democratic, pentru ca aceasta reforma ii priveste pe cetateni si nu poti sa infaptuiesti o reforma facand abstractie de cetateni. Or, atat Basescu, cat si intreg PDL-ul, parca au facut eforturi fizice si intelectuale deosebite ca sa realizeze o reforma prost explicata, piperata cu un condiment de extrema dreapta, iar in final, sa faca abstractie de cetateni, ca si cum cetatenii ar fi ceva abstract.  Or, tocmai aceasta atitudine de abstractizare accentuata a cetateanului, l-a facut pe acesta sa iasa in strada, ca sa-si dovedeasca concretetea, inclusiv a nemultumirilor de care e cuprins din toate partile. Trebuie spus ca o reforma care nemultumeste societatea, care ii nemultumeste pe oameni, in marea lor majoritate, nu poate fi considerata o reforma. Pana la urma se ajunge la respingerea asa zisei "reforme". Asa cum nu poti sa faci reforme, si nicio reforma nu s-a realizat vreodata in felul acesta, impotriva bunului simt. Priveam, nu foarte demult, la o emisiune televizata care dezbatea problema daca Romania este sau nu o tara de dreapta... Din start punerea problemei e gresita! Pentru ca incepi, in felul acesta, sa-i judeci pe oameni de pe pozitii de partizanat politic. Este o eroare fundamentala. De ce trebuie sa fiu "prizonierul" unei anumite ideologii? De ce trebuie ca toti cetatenii sa fie si sa traiasca intr-un fel de gulag ideologic, indiferent cum ar fi acesta - de Stanga sau de Dreapta? E drept? Nu e drept! Si atunci... Dar s-au facut excese mari cu aceasta fortata expunere mediatica a ceea ce inseamna de dreapta, autentic de dreapta, reforma de dreapta. Iar rezultatul este, dupa cum putem constata, un esec catastrofal: s-a ajuns, pana la urma, la atitudini antisistem! Aceasta linie promovata in PPE (va rog, vedeti cazul Ungariei, vedeti nemultumirile la adresa lui Sarkozy, din Franta, vedeti marile mitinguri de protest din Anglia, Italia, Spania, dar si in afara Uniunii Europene, spre exemplu in Israel) mi-e teama sa nu conduca la atitudini antisistem in intreaga Europa. Pentru ca aceasta linie, de care vorbeam, a condus la o stare generala de nemultumire si, drept consecinta, de radicalizare a populatiei, de care nu era nevoie. Nicidecum nu poate fi un raspuns potrivit la criza economica actuala. S-a exagerat mult, prea mult. Si, in felul acesta, un partid intitulat popular, devine, culmea ironiei, nepopular. Asa cum, cel putin asa mi se pare, s-a exagerat foarte mult si cu aceasta austeritate care, dupa cum se poate constata, nu da rezultate benefice in Europa: de observat cum marile puteri economice de pe continent sunt degradate din punctul de vedere al rating-ului de catre Standard and Poor's. Mario Draghi, presedintele BCE, spune ca "suntem intr-o situatie foarte grava"... De unde rezulta ca masura austeritatii e una indoielnica, lucru ce nu poate sa-l lase indiferent pe cetatean, caci pe seama lui e aceasta austeritate. Iar PPE, prin marii sai reprezentanti, Sarkozy, Merkel, nu a reusit sa rezolve problema, desi preocupari exista... Fara rezultate concrete, lucru ce nu se poate sa nu-ti dea de gandit...