"El considera apoi o masina termica imaginara, in stare sa scoata caldura din rezervorul nesecat al marilor, sa o transforme partial in lucru mecanic, iar restul netransformat sa-l arunce inapoi in mare.Lucru care nu se poate, de fapt, realiza. Dar, stau si ma intreb, oare nu asta a fost si ideea sistemului economic mondial, sistem ce acuma se confrunta cu mari dificultati si imposibilitati? Principiul al doilea al termodinamicii mai poate fi formulat sub forma Postulatului lui Clausius:
Daca am dispune de o astfel de masina si am instala-o pe o corabie, am putea sa-i asiguram functionarea la nesfarsit, asa ca am avea, practic, un perpetuum mobile.
In urma corabiei, apa marii s-ar raci si poate ca s-ar forma chiar o dara de gheata.
O asemenea masina nu ar contrazice principiul intai, dar l-ar contrazice pe al doilea [...]
Orice masina termica ce ar functiona in aceste conditii, adica ar contrazice principiul al doilea, ar fi, prin definitie, un perpetuum mobile de speta a doua" (subl. mea)
"Trecerea spontana a caldurii se poate face spre o temperatura mai joasa. Trecerea inversa absoarbe lucru mecanic"Sa ne uitam, ca sa dau un exemplu, la economia Greciei si la imensa datorie a acestei tari. Wikipedia ne arata urmatoarele:
"A developed country, the economy of Greece mainly revolves around the service sector (85.0%) and industry (12.0%), while agriculture makes up 3.0% of the national economic output.[5] Important Greek industries include tourism (with 14.9 million[23] international tourists in 2009, it is ranked as the 7th most visited country in the European Union[23] and 16th in the world[23] by the United Nations World Tourism Organization) and merchant shipping (at 16.2%[24] of the world's total capacity, the Greek merchant marine is the largest in the world[24]), while the country is also a considerable agricultural producer (including fisheries) within the union. As the largest economy in the Balkans, Greece is also an important regional investor."Observam ca in economia sa predomina sectorul serviciilor, industria foarte putin iar agricultura si mai putin. Cu toate acestea datoria publica a Greciei este imensa - iata mai jos o evolutie a sa:
"Fenomenele naturale sunt nereversibile"Si atunci, daca transformarea ciclica monoterma este si ireversibila, sistemul primeste lucru mecanic din exterior. Calea inversa este imposibila si nu face decat sa adanceasca criza. Or, aceasta cale inversa e calea austeritatii, care se practica acum in Europa pe scara larga si care nu face altceva decat sa adanceasca recesiunea in care ne aflam. Ea afirma tocmai ceva contrariu legilor naturii si anume ca acest sistem poate functiona fara sa primeasca lucru mecanic din exterior (adica energie), in schimb, in aceste conditii, poate ceda lucru mecanic in exterior. Si, dupa cum arata realitatea, nu poate sa faca lucrul asta. Scriam aici despre industria de automobile si se observa foarte clar faptul ca cererea e in scadere mare, la fel si vanzarile. O situatie ingrijoratoare, desigur...
""Aici Rhodos, aici sa vii."Cum am reusit noi, cei din contemporaneitate, sa "prindem timpul nostru in ganduri"...? Am reusit oare, am reusit bine? Ma tot gandeam la aceste lucruri...
A concepe ceea ce este, este sarcina filosofiei; caci ceea ce este, este ratiunea. In ce priveste individul, fiecare este desigur un fiu al timpului sau, asa este si filosofia, timpul sau prins in ganduri. Este tot atat de nebunesc a-si inchipui ca o filosofie trece dincolo de lumea contemporana ei, ca si a crede ca un individ depaseste timpul sau, ca el sare dincolo de Rhodos. Daca teoria sa depaseste de fapt aceste limite, daca el isi construieste o lume asa cum ea trebuie sa fie, atunci aceasta lume exista desigur, dar numai in parerea sa - un element slab in care se poate imagina orice.
Cu putine modificari, acea formula ar putea suna astfel:
Aici este trandafirul, danseaza aici.
Ceea ce sta intre ratiunea ca spirit constient de sine si ratiunea ca fiind realitate data, ceea ce separa acea ratiune de aceasta, si o impiedica sa-si gaseasca in ea satisfactie, este lantul unei abstractii de care ea nu s-a eliberat, transformand-o in concept. A recunoaste ratiunea ca fiind trandafirul in crucea prezentului, si astfel a ne bucura de prezent, privirea aceasta rationala este impacarea cu realitatea, pe care filosofia o procura acelora care au simtit necesitatea interioara de a concepe si, in ceea ce este substantial, de a pastra, deopotriva, libertatea subiectiva, iar cu libertatea subiectiva, de a nu se afla in ceva particular si contingent, ci in ceea ce este in si pentru sine."
" A. Conceptul Esentei
Intrepatrunderea determinarii cantitative sau exterioare si a modului de determinare intern propriu este Esenta. Ca intrepatrundere a autodeterminarii si a determinarii indiferente, aceasta cuprinde in sine momentele esentialitatii si neesentialitatii. Esentialul este cel al autodeterminarii, neesentialul insa este momentul fiintei determinate (Dasein) indiferente.
Devenirea, ca devenire a esentei, este in primul rand fapta (Tun), o trecere a acesteia in libertatea fiintarii, care este insa ramanere in sine (Insichbleiben).
Intrucat fapta este o deosebire a Esentei de ea insasi, iar prin aceasta este adusa fiinta-in-fapt sau determinarea, fapta este o punere (Setzen)." (subl. mea)
"Intrucat schimbarea este negarea (das Negieren) Negativului, care are in sine Ceva-ul, ia nastere Fiinta-pentru-sine (Fursichsein). Adica: determinarea, luata ca diversitate interna, care are in sine insasi Ceva-ul, este relatia Ceva-ului in deosebirea sa numai la sine insusi, adica acesta este pentru sine.
Fiinta pentru sine este: 1. deosebirea, dar numai de sine insasi, adica relatia la sine, nu la un altul. 2. Dar, intrucat deosebirea cuprinde in sine alteritatea (das Anderssein), iar relatia la aceasta este negativa, ea este Altul pentru aceasta, dar ca eliminat."
"Fiinta determinata este: 1. o fiinta in al carei concept se adla concomitent Neantul (das Nichtsein) sau ca relatie la Altul sau Fiinta-pentru-altul (Sein-fur-Anderes); 2. dar dupa momentul fiintei, acesta are parte de a fi nu o raportare la Altul, ci in sine. Conceptul care cuprinde in sine aceste doua determinari este Realitatea."Daca privim definitia mentalitatii vom observa ca e vorba de felul particular de a gandi al unui individ sau al unei colectivitati. Hegel spunea despre Concept urmatoarele:
Iar in Principiile filosofiei dreptului marele filozof german facea precizarea ca:"Conceptul este Intregul determinarilor, cuprinse laolalta in unitatea lor.Conceptului ii sunt constitutive momentele universalitatii, particularitatii si ale singularitatii.Universalitatea este unitatea care fiinteaza in sine in determinare. - Particularitatea este negativul ca simpla determinare, care este patrunsa de universalitate, este indiciul ei. - Singularitatea este negativul care se raporteaza la sine ca pura negativitate.Ca negativitate lipsita de determinare care se raporteaza la sine, Singularitatea are ca determinare fiintarea indiferenta, dar nu ca una autonoma, ci ca depasita in ea prin proprietate, si este Subiect." (subl. mea)
Cum vad eu lucrurile. Prin Fiinta trebuie sa intelegem tot ce e mai general cu putinta - spre exemplu se poate intelege: libertatea, proprietatea privata, mentalitatea, nimicul etc, asta ca sa ne referim la lucruri ceva mai concrete, hai sa le zic asa: particulare (ca sa fiu mai bine inteles). De observat este ca dupa Devenire urmeaza Schimbarea, iar fapta e in stransa legatura cu determinarea. Cu alte cuvinte, spre exemplu, evolutia mentalitatii mele trebuie sa fie determinata, pentru ca aceasta determinare sa poata fi luata ca "diversitate interna, care are in sine insasi Ceva-ul, este relatia Ceva-ului in deosebirea sa numai la sine insusi, adica aceasta este pentru sine.", adica sa ajunga pentru sine. Lipsa determinarilor - lipsa de continut - "Devenire pura", caci si nimicul e o fiinta - "disparitia fiecaruia in opusul sau". Schimbarea modului de viata nu garanteaza determinarea aceasta si de aceea sunt multi care au reusit sa-si schimbe modul de viata dar nu si mentalitatea. Devenirea incepe cand incep determinarile. Si atunci care sunt determinarile proprii mentalitatii care sa fie in stare sa conduca spre Devenire, sa fie Devenire? Altminteri nu e posibila devenirea esentei mentalitatii mele, cu atat mai putin sa ajung la schimbare, adica sa fie pentru sine." Universalitate - sunt la mine - patrunzator - prin obiect si subiect - universalitatea adevarata trece prin universalitatea abstracta si prin particularizare - pentru mine universalitatea este subiect numai cu negativitate precizata.[...] Eul este mai intai o activitate pura, universalul, ce este la el; dar acest universal se determina si in masura in care nu mai este la sine, ci se pune ca altceva si inceteaza sa mai fie universal. Al treilea moment este ca limitarea sa, in acest alt, este la sine, ca in timp ce se determina, ramane totusi la sine, si nu inceteaza sa pastreze universalul; acesta este conceptul concret de libertate, in timp ce primele doua momente au fost gasite abstracte si unilaterale. [...] In determinare, omul nu trebuie sa se simta determinat ci, in timp ce considera pe altul ca altul, sa aiba in sine sentimentul sau de sine. Libertatea nu se afla, deci, in nedeterminare, nici in determinare, ci este si una si alta. Incapatanatul care crede ca nu e liber cand nu are aceasta vointa, o are totusi, vointa care se margineste pur si simplu la un acesta. Vointa nu e legata de ceva limitat, ci trebuie sa mearga mai departe, caci natura vointei nu este aceasta unilateralitate si dependenta, ci libertatea este sa vrei ceva determinat, dar in aceasta determinare sa fii la sine si sa te intorci la universalitate"
"Daca exteriorizez aceste determinari si diferente, adica sa le asez in asa-numita lume exterioara, ele raman totusi ale mele; sunt ceea ce am realizat, poarta urma spiritului meu"De aceea ce se numeste schimbarea mentalitatii mi se pare ca tine de o devenire spirituala. O evolutie spirituala in timp... Fiinta determinata (Dasein) indiferenta - neesentialul, nu se mai poate vorbi de o devenire a esentei atunci: raman la determinarile mele, imi ajung. Particularitatea - "negativul ca simpla determinare, care este patrunsa de universalitate, este indiciul ei", ramane, desigur. Schimbarea mentalitatii nu inseamna renuntarea la particularitate sau inexistenta particularitatii. Lucrul acesta nu este posibil deoarece particularitatea este patrunsa de universalitate: ar insemna sa renunt la propriul meu Eu. Ci tocmai acest "negativ ca simpla determinare" incepe sa fie mai bogat (sau mai sarac) prin devenirea mentalitatii. Nu stiu daca pot sa-mi schimb felul de a gandi... Daca nu cumva schimbarea felului de a gandi ar fi sinonima cu schimbarea Eului, ceea ce e imposibil. In schimb, tocmai particularitatea poate suferi o devenire prin natura determinarilor ( spre exemplu, daca se adauga altele). Ca sa fiu si mai clar, voi da un exemplu: se zice despre cineva ca e lenes. Dar el nu e lenes, el e lenes pentru ca e platit prost - lucrul asta determina lenevia lui: deci avem de a face cu o determinare care determina lenevia in fapt. Daca ar fi platit bine nu ar mai fi lenes, dar aici avem o alta determinare. Asa este si pe plan spiritual: trebuie sa existe determinarile necesare care sa conduca spre devenire.Trebuie sa existe o fapta care sa conduca spre fapt. De aceea schimbarea mentalitatii nu se poate produce de la sine, deoarece in sine e lipsita de determinari. De observat ca Hegel spune ca "fapta este o punere" (deci cand vorbim de fapta in felul asta trebuie s-o privim, ca o punere). Fara aceste puneri (fapte), ca sa zic asa, nu poate exista devenire a esentei. Insa aceste puneri actioneaza, daca se poate spune asa, asupra "negativului ca simpla determinare", adica asupra particularitatii, nu asupra Eului, a universalitatii. Devenirea conduce la schimbare atunci cand ceea ce se naste, Fiinta, in cazul nostru mentalitatea, este pentru sine. Spre exemplu, ca sa ma fac inteles mai bine: cineva termina o facultate si se uita de unde a plecat - scoala primara: este o schimbare. El e tot el (principiul identitatii). Este o schimbare pentru sine. La fel in cazul in care cineva dintr-un simplu muncitor ajunge patron de firma: nu s-a schimbat el (El=El). Insa e o schimbare pentru sine. Apropo de principul identitatii, Hegel spunea:
"Propozitia simpla a=a este principiu al identitatii (Satz der Identitat). Fata de materia sa, el este indiferent. Continutul sau nu are nicio determinare, adica el nu are niciun continut, iar forma este astfel egalitatea cu sine lipsita de deosebire."Deci schimbarea nu s-a referit la El in sine, caci continutul sau nu are nicio determinare, care a ramas identic cu el. De aceea lucrul acesta ma face sa ma gandesc la faptul ca in schimbarea mentalitatii Eul ramane identic cu el insusi. Omul nu poate fi schimbat in universalitatea sa ci doar in particularul sau. Schimbarea mentalitatii doar acolo se poate produce, in particularul ei - felul particular de a gandi. Iar acest "negativ ca simpla determinare" ramane, schimbarea fiind pentru sine.
Trebuie sa recunosc faptul ca zilele astea m-au framantat astfel de probleme..."Sa ne intrebam, prin urmare, nu la ce tip de cultura apartinem noi romanii, intrebare la care este greu sa raspundem cu mijloacele stiintifice pe care le avem astazi la dispozitie, ci sa ne punem intrebari mai modeste, si anume: exista un acord intre caracterele sufletesti ale poporului roman, atat cat cunoastem din aceste caractere si spiritul burghez? Din experienta pe care o avem pana acum, putem afirma oare ca spiritul burghez ofera poporului roman (majoritatii lui, bineinteles) conditii prielnice pentru asigurarea viitorului? Sa raspundem deocamdata la aceste intrebari, iar pe celelalte, mai pretentioase, sa le lasam viitorimii. [...]Pe terenul vietii politice acordul este foarte vag. La noi este un fapt recunoscut ca legile, care sunt obligatii contractate prin reprezentantii majoritatilor cetatenesti, nu se respecta. Nu se respecta nici de cei care le fac, nici de cei pentru care se fac.In principiu, s-ar putea zice ca nerespectarea legilor, acolo unde se constata, este datorita educatiei cetatenesti necomplete. Acesta nu este cazul la noi. La noi, nerespectarea legilor este o manifestare directa a individualismului subiectiv. Romanul considera nerespectarea legii ca un titlu de marire si putere.Pe terenul vietii economice acordul este si mai vag. Libera concurenta nu este catusi de putin intrata in moravurile poporului roman. Romanul cere beneficii pe baza dovezii ca este roman. In nicio alta tara nu se respecta asa de des expesiile: fiu al poporului, fiu al tarii... Sunt fiu al tarii, deci trebuie sa am o parte la beneficii. Vechiul descendent al razesilor, ca unul ce are in sange milenara asezare a satului pe spitele de rudenie, isi cere dreptul ce i se cuvine la mostenire.Nici pentru viitor sa nu ne facem iluzii, in ceea ce priveste adaptarea sufletului romanesc la libera concurenta. Subiectivitatea caracteristica acestui suflet se va impotrivi intotdeauna.Pe terenul vietii sociale, aici unde se produc, in tarile din Apus, cele mai semnificative manifestari ale spiritului burghez, acordul este cu desavarsire inexistent. Gestul initiativei individuale, in scopul de a sustine progresul social prin intreprinderi riscate si prin inventii, este cel mai plapand vlastar al sufletului romanesc. In decurs de aproape un secol, cu toate staruintele, scoala nu l-a putut fortifica. Scoala romaneasca, organizata dupa programele scolare burgheze din Apus, a voit sa formeze cetateni de initiativa, care prin munca indarjita sa creeze un comert si o industrie nationala. Ea a ajuns la ceva just contrariu. [...]Acum, in studiul de fata, las la o parte tot ce ar putea atinge interesele actuale ale partidului politic liberal si pun, ca o problema de sine statatoare, problema cea mare a finalitatii spirituale romanesti, in forma ei cea mai restransa pentru moment: este sufletul poporului roman in acord sau in dezacord cu sufletul burghez?De solutia pe care oamenii de stiinta vor da-o acestei probleme depinde orientarea noastra politica si culturala in viitor.Suntem noi, romanii, inruditi sufleteste cu burghezia occidentala, atunci ceea ce ne ramane de facut este sa aplicam principiile lor politice si economice, in mod sincer, inlaturand, pedepsind chiar cu brutalitate toate apucaturile care ne departeaza; vom fi burghezi sinceri, nu de parada.Suntem noi, romanii, dimpotriva, straini sufleteste de burghezii occidentali, atunci ceea ce ne ramane de facut este ca, inainte de a copia legi si institutii burgheze, sa incepem prin a ne studia pe noi insine, ca sa vedem cine suntem si ce putem.Rusine nu este pentru poporul care se stie deosebit sufleteste de popoare glorioase si puternice, dar este rusine pentru poporul care n-are curajul sa-si cunoasca firea si destinul."
