Despre schimbarea mentalitatii...

S-a vorbit foarte mult la noi despre schimbarea mentalitatii. Multi si-au dat cu parerea dar (cel putin dupa mine) fara sa explice bine cum stau lucrurile... Interesant ar fi de stiut daca schimbarea mentalitatii este intr-o stransa legatura cu ceea ce Hegel numea devenire a esentei sau daca e chiar o devenire a esentei. Marele filozof german spunea asa:

" A. Conceptul Esentei
Intrepatrunderea determinarii cantitative sau exterioare si a modului de determinare intern propriu este Esenta. Ca intrepatrundere a autodeterminarii si a determinarii indiferente, aceasta cuprinde in sine momentele esentialitatii si neesentialitatii. Esentialul este cel al autodeterminarii, neesentialul insa este momentul fiintei determinate (Dasein) indiferente.
 
Devenirea, ca devenire a esentei, este in primul rand fapta (Tun), o trecere a acesteia in libertatea fiintarii, care este insa ramanere in sine (Insichbleiben).
 
Intrucat fapta este o deosebire a Esentei de ea insasi, iar prin aceasta este adusa fiinta-in-fapt sau determinarea, fapta este o punere (Setzen)." (subl. mea)

Nu este o contradictie pentru ca despre Devenire Hegel ne vorbeste referindu-se la Fiinta determinata (Fiinta-in-fapt, Dasein),  iar despre Schimbare ne vorbeste referindu-se la Fiinta-pentru-sine (Fursichsein):

"Intrucat schimbarea este negarea (das Negieren) Negativului, care are in sine Ceva-ul, ia nastere Fiinta-pentru-sine (Fursichsein). Adica: determinarea, luata ca diversitate interna, care are in sine insasi Ceva-ul, este relatia Ceva-ului in deosebirea sa numai la sine insusi, adica acesta este pentru sine.
 
Fiinta pentru sine este: 1. deosebirea, dar numai de sine insasi, adica relatia la sine, nu la un altul. 2. Dar, intrucat deosebirea cuprinde in sine alteritatea (das Anderssein), iar relatia la aceasta este negativa, ea este Altul pentru aceasta, dar ca eliminat." 

Iar despre Fiinta determinata spunea:

"Fiinta determinata este: 1. o fiinta in al carei concept se adla concomitent Neantul (das Nichtsein) sau ca relatie la Altul sau Fiinta-pentru-altul (Sein-fur-Anderes); 2. dar dupa momentul fiintei, acesta are parte de a fi nu o raportare la Altul, ci in sine. Conceptul care cuprinde in sine aceste doua determinari este Realitatea."

Daca privim definitia mentalitatii vom observa ca e vorba de felul particular de a gandi al unui individ sau al unei colectivitati. Hegel spunea despre Concept urmatoarele:

"Conceptul este Intregul determinarilor, cuprinse laolalta in unitatea lor.

Conceptului ii sunt constitutive momentele universalitatii, particularitatii si ale singularitatii.

Universalitatea este unitatea care fiinteaza in sine in determinare. - Particularitatea este negativul ca simpla determinare, care este patrunsa de universalitate, este indiciul ei. - Singularitatea este negativul care se raporteaza la sine ca pura negativitate.

Ca negativitate lipsita de determinare care se raporteaza la sine, Singularitatea are ca determinare fiintarea indiferenta, dar nu ca una autonoma, ci ca depasita in ea prin proprietate, si este Subiect." (subl. mea)

Iar in Principiile filosofiei dreptului marele filozof german facea precizarea ca:

" Universalitate - sunt la mine - patrunzator - prin obiect si subiect - universalitatea adevarata trece prin universalitatea abstracta si prin particularizare - pentru mine universalitatea este subiect numai cu negativitate precizata.

[...] Eul este mai intai o activitate pura, universalul, ce este la el; dar acest universal se determina si in masura in care nu mai este la sine, ci se pune ca altceva si inceteaza sa mai fie universal. Al treilea moment este ca limitarea sa, in acest alt, este la sine, ca in timp ce se determina, ramane totusi la sine, si nu inceteaza sa pastreze universalul; acesta este conceptul concret de libertate, in timp ce primele doua momente au fost gasite abstracte si unilaterale. [...] In determinare, omul nu trebuie sa se simta determinat ci, in timp ce considera pe altul ca altul, sa aiba in sine sentimentul sau de sine. Libertatea nu se afla, deci, in nedeterminare, nici in determinare, ci este si una si alta. Incapatanatul care crede ca nu e liber cand nu are aceasta vointa, o are totusi, vointa care se margineste pur si simplu la un acesta. Vointa nu e legata de ceva limitat, ci trebuie sa mearga mai departe, caci natura vointei nu este aceasta unilateralitate si dependenta, ci libertatea este sa vrei ceva determinat, dar in aceasta determinare sa fii la sine si sa te intorci la universalitate"

Cum vad eu lucrurile. Prin Fiinta trebuie sa intelegem tot ce e mai general cu putinta - spre exemplu se poate intelege: libertatea, proprietatea privata, mentalitatea, nimicul etc, asta ca sa ne referim la lucruri ceva mai concrete, hai sa le zic asa: particulare (ca sa fiu mai bine inteles). De observat este ca dupa Devenire urmeaza Schimbarea, iar fapta e in stransa legatura cu determinarea. Cu alte cuvinte, spre exemplu, evolutia mentalitatii mele trebuie sa fie determinata, pentru ca aceasta determinare sa poata fi luata ca "diversitate interna, care are in sine insasi Ceva-ul, este relatia Ceva-ului in deosebirea sa numai la sine insusi, adica aceasta este pentru sine.", adica sa ajunga pentru sine. Lipsa determinarilor - lipsa de continut - "Devenire pura", caci si nimicul e o fiinta - "disparitia fiecaruia in opusul sau". Schimbarea modului de viata nu garanteaza determinarea aceasta si de aceea sunt multi care au reusit sa-si schimbe modul de viata dar nu si mentalitatea. Devenirea incepe cand incep determinarile. Si atunci care sunt determinarile proprii mentalitatii care sa fie in stare sa conduca spre Devenire, sa fie Devenire? Altminteri nu e posibila devenirea esentei mentalitatii mele, cu atat mai putin sa ajung la schimbare, adica sa fie pentru sine.
Sa presupunem ca cineva e zidar si in urma restructurarilor a ramas somer aici in Romania. Merge sa lucreze in Spania, tot ca zidar. Ce s-a schimbat? Doar locul si nimic mai mult: el isi continua activitatea in alta parte. Nici nu se poate spune ca e o schimbare a modului de viata, decat daca spunem ca el isi paraseste familia, prietenii, locurile de bastina cu care s-a obisnuit, ca acolo ar avea un salariu mai mare s.a. de felul acesta (adica din punctul de vedere al unor asemenea determinari. Din punctul de vedere al determinarilor ce tin strict de meseria sa nu s-a schimbat nimic). Dar spuneam ca schimbarea modului de viata nu garanteaza schimbarea mentalitatii, decat daca determinarile care se produc sunt pe acelasi plan, ca o conditie necesara. Adica eu sunt tot acelasi, desi mi-am schimbat modul de viata. Daca, spre exemplu, sunt neincrezator se poate spune ca ma determina ceva sa fiu asa, dar aceasta determinare poate lasa, totusi, intacta mentalitatea mea.
Hegel spunea (Principiile filosofiei dreptului):

"Daca exteriorizez aceste determinari si diferente, adica sa le asez in asa-numita lume exterioara, ele raman totusi ale mele; sunt ceea ce am realizat, poarta urma spiritului meu"

De aceea ce se numeste schimbarea mentalitatii mi se pare ca tine de o devenire spirituala. O evolutie spirituala in timp... Fiinta determinata (Dasein) indiferenta  - neesentialul, nu se mai poate vorbi de o devenire a esentei atunci: raman la determinarile mele, imi ajung. Particularitatea - "negativul ca simpla determinare, care este patrunsa de universalitate, este indiciul ei", ramane, desigur. Schimbarea mentalitatii nu inseamna renuntarea la particularitate sau inexistenta particularitatii. Lucrul acesta nu este posibil deoarece particularitatea este patrunsa de universalitate: ar insemna sa renunt la propriul meu Eu. Ci tocmai acest "negativ ca simpla determinare" incepe sa fie mai bogat (sau mai sarac) prin devenirea mentalitatii. Nu stiu daca pot sa-mi schimb felul de a gandi... Daca nu cumva schimbarea felului de a gandi ar fi sinonima cu schimbarea Eului, ceea ce e imposibil. In schimb, tocmai particularitatea poate suferi o devenire prin natura determinarilor ( spre exemplu, daca se adauga altele). Ca sa fiu si mai clar, voi da un exemplu: se zice despre cineva ca e lenes. Dar el nu e lenes, el e lenes pentru ca e platit prost - lucrul asta determina lenevia lui: deci avem de a face cu o determinare care determina lenevia in fapt. Daca ar fi platit bine nu ar mai fi lenes, dar aici avem o alta determinare. Asa este si pe plan spiritual: trebuie sa existe determinarile necesare care sa conduca spre devenire.Trebuie sa existe o fapta care sa conduca spre fapt. De aceea schimbarea mentalitatii nu se poate produce de la sine, deoarece in sine e lipsita de determinari. De observat ca Hegel spune ca "fapta este o punere" (deci cand vorbim de fapta in felul asta trebuie s-o privim, ca o punere). Fara aceste puneri (fapte), ca sa zic asa, nu poate exista devenire a esentei. Insa aceste puneri actioneaza, daca se poate spune asa, asupra "negativului ca simpla determinare", adica asupra particularitatii, nu asupra Eului, a universalitatii. Devenirea conduce la schimbare atunci cand ceea ce se naste, Fiinta, in cazul nostru mentalitatea, este pentru sine. Spre exemplu, ca sa ma fac inteles mai bine: cineva termina o facultate si se uita de unde a plecat - scoala primara: este o schimbare. El e tot el (principiul identitatii). Este o schimbare pentru sine. La fel in cazul in care cineva dintr-un simplu muncitor ajunge patron de firma: nu s-a schimbat el (El=El). Insa e o schimbare pentru sine. Apropo de principul identitatii, Hegel spunea:

"Propozitia simpla a=a este principiu al identitatii (Satz der Identitat). Fata de materia sa, el este indiferent. Continutul sau nu are nicio determinare, adica el nu are niciun continut, iar forma este astfel egalitatea cu sine lipsita de deosebire."

Deci schimbarea nu s-a referit la El in sine, caci continutul sau nu are nicio determinare, care a ramas identic cu el. De aceea lucrul acesta ma face sa ma gandesc la faptul ca in schimbarea mentalitatii Eul ramane identic cu el insusi. Omul nu poate fi schimbat in universalitatea sa ci doar in particularul sau. Schimbarea mentalitatii doar acolo se poate produce, in particularul ei - felul particular de a gandi. Iar acest "negativ ca simpla determinare" ramane, schimbarea fiind pentru sine.