Fara indoiala ca este pozitiv si faptul ca Opozitia trebuie sa fie o alternativa viabila la Putere, lucru ce a preocupat, din cate se poate constata, PSD-ul.
Nu spun nici ca e un lucru rau motiunea de cenzura pe care PSD vrea s-o introduca pentru schimbarea actualului Guvern. Este o practica democratica. Deci este un lucru bun.
Fara indoiala ca apelurile la unitate in partid facute de Victor Ponta sunt cat se poate de benefice pentru PSD:
"Liderul social-democraţilor a făcut, totodată, un apel la unitate în partid, el precizând că nimeni în PSD nu poate fi mai prejos sau mai presus decât un alt coleg. "Vă aduceţi aminte de perioadele pe care le criticăm, în care era mai important să bagi beţe în roate unui coleg decât să obţii o victorie pentru partid. Vă rog să îngropăm acest tip de metode", a spus Ponta.Ceea ce frapeaza insa sunt duritatile de limbaj folosite de Victor Ponta: "cozi de topor", despre Basescu:
El a propus ca la Congresul de sâmbătă să se consfinţească, pentru o perioadă lungă, "pacea internă" în PSD şi, totodată, lupta cu cei de la putere, până când aceştia vor intra în cartea neagră a istoriei României.
"Trebuie în partid să ne considerăm camarazi, aliaţi în bătălia pe care o dăm", a spus Ponta.
El a mai spus că mandatul pe care i l-au dat social-democraţii la Congresul precendent a fost înţeles ca un mandat de responsabiitate, de restabilire a păcii interne şi a echilibrului în partid şi de îndreptare a efoturilor către exterior."
"Nu doar pentru că este nebun, ci pentru că îşi urăşte ţara, îşi urăşte poporul, vrea să se răzbune pe poporul care nu îl mai vrea", a afirmat el.""Nu doar pentru ca este nebun...". Trebuie remarcat ca expresia "cozi de topor" tine de o perioada de trista amintire si reprezinta o expresie tipic stalinista, deci in distonanta totala cu democratia si vremurile pe care le traim. Pe de alta parte, sa-l faci pe Basescu nebun si sa-l compari cu Ceausescu mi se pare, totusi, o exagerare de limbaj, de tip suburban, si nu o critica punctuala a Sefului Statului. Trebuie spus ca ura nu tine loc de critica si nici de ratiune. Or, critica fara ratiune nu exista. Ura este o stare sufleteasca, ce poate exprima mai multe lucruri: frustrare, nemultumire, etc. Ceea ce este periculos in acest tip de limbaj il constituie faptul ca el sugereaza existenta a doua lagare politice ireconciliabile, cu lupta de rigoare ce exista intre acestea doua. Un lagar ar fi stanga si celalalt ar fi dreapta. Pe mine lucrul acesta ma duce cu gandul la ideea stalinista si anume ca "lupta dintre aceste doua lagare alcatuieste axa intregii vieti contemporane" (Stalin). Iata de ce spun ca un astfel de tip de limbaj are valente periculoase si antidemocratice. Nu cred, nu vreau sa cred, refuz sa cred ca dl. Ponta a avut in vedere asa ceva, adica o atitutdine (exprimata prin limbaj) care sa fie contrara democratiei si valorilor acesteia. De asemenea nu cred, nu vreau sa cred, refuz sa cred ca dl. Ponta a incercat in discursul sau sa rupa o bucatica din stalinism. Nu, nici vorba de asa ceva. Este vorba de ceva mult mai simplu. Este vorba de un discurs cu un iz electoral evident. In ideea de a capta sustinerea maselor largi in favoarea adoptarii motiunii de cenzura, adica de a mai creste PSD in sondaje pe cat se poate. In aceasta chestiune trebuie precizat un lucru. Cresterea in sondaje a PSD nu o pun la indoiala. Totusi, ce fel de crestere e aceasta? PSD ar trebui sa se intrebe daca nu cumva e o crestere mai mult conjuncturala, legata de nemultumirile populatiei, datorate masurilor dure anticriza adoptate de actualul Guvern. Adica o obezitate de procente acumulate intr-o perioada de criza economica si financiara si nimic mai mult. Asemenea gen de crestere poate sa aiba ca efect, in cazul in care PSD, odata venit la guvernare, nu va reusi sa multumeasca populatia, o scadere brusca si spectaculoasa, asa cum s-a intamplat si cu PDL in doar cateva luni de guvernare. Despre refacerea economica a tarii a vorbit, in schimb, Ion Iliescu. Eu cred ca despre acest lucru ar fi trebuit sa se vorbeasca mai mult la Congres. Cat si de punerea in practica a solutiilor gasite. Spun asta pentru ca Ponta s-a axat, politic, pe identificarea unui adversar "comun", PDL adica, si pe lupta politica inversunata impotriva acestuia. Ar fi trebuit sa se puncteze in ce consta incompetenta actualului guvern, a lui Boc, clar si concis. La obiect. Adica nu asa, mergand pe ideea ca o simtim cu totii sau ca se vede treaba asta de la o posta, sau ca "situaţia de criză economică şi socială fără precedent prin care trece ţara, cauzată de corupţia, incompetenţa şi comportamentul clientelar al Partidului Democrat Liberal şi al lui Traian Băsescu". Trebuia sa se puncteze daca este corect ce face actualul guvern, si cum se poate face mai bine, demonstrand sau schitand o demonstratie a acestor lucruri. Pentru ca masurile pot fi dure, antipopulare dar ele pot fi, cu toate acestea, corecte. Convingerea asupra unui anumit adevar, de la Pitagora incoace, se face prin demonstratie, nu plin clamarea evidentei sau in mod subiectiv, adica "nu-mi place mie asa". Pentru ca exista o diferenta neta intre a face agitatie si a face o demonstratie. Mai ales o demonstratie competenta. N-am auzit vorbindu-se despre programele sociale ale PSD. Si ma gandesc la programe sociale pentru ajutorarea celor foarte amarati si batuti de soarta. Cred ca PSD, ca partid de stanga, trebuie sa-si faca o prioritate din rezolvarea unor astfel de probleme. In schimb, Congresul, dupa dezbaterea si adoptarea problemelor statutare, s-a transformat intr-un congres anti-PDL si anti-Basescu, dar la modul lozincard, la modul agitatiei propagandistice. Poate ca este bine si asa. Insa mi-as dori la noi o democratie in care sa nu vad, sa nu mai vad o asa de mare falie intre Putere si Opozitie. Caci ce altceva poti sa spui cand citesti:
PSD se obligă să nu colaboreze "în nicio formă cu cei care guvernează acum ţara", se arată într-o rezoluţie adoptată, sâmbătă, de delegaţii la Congresul partidului.
Una este sa excluzi din start orice colaborare si alta este daca o colaborare ar fi posibila sau nu. Poate ca este posibila. Poate ca se pot depasi disensiunile existente, intr-un mod sau altul. Se spune ca politica este arta compromisului. Si cred ca celebrul adagiu se refera la un compromis in favoarea actiunii constructive, lucru la care ar merita sa mediteze si cei din PDL, Traian Basescu inclusiv. Pentru ca fara doar si poate PSD are oameni competenti. Competenta nu este "capturata" numai si numai de un anumit partid si numai de acesta, nu este apanajul numai a unui singur partid, in exclusivitate a unui singur partid (cu scuzele de rigoare pentru ca m-am repetat). Un asemenea tip de abordare a problemei - "numai noi suntem competenti" - ar fi ridicol, daca nu ar fi tragic. Pentru ca el umbla la fundamentele democratiei. De aceea spun, democratia are nevoie, in primul rand, dupa parerea mea, de ratiune si nu de patimi de tot felul. Din pacate e prea multa patima in viata noastra politica. Nu ca ar intuneca aceasta ratiunea, dar prelungesc reflexele totalitare, lucru care face, drept consecinta, ca democratia la noi, asa cum a observat cineva, sa fie una "slab consolidata". Deci lupta politica nu trebuie sa conduca la asa ceva, ci ar trebui orientata in mod obiectiv si rational catre binele comun al intregii societati. Cred ca lucrul acesta reprezinta una din "cheile", daca pot sa ma exprim astfel, de succes a tarilor dezvoltate si cu traditie democratica. Vreau sa fiu bine inteles: eu nu fac decat un apel la reconciliere in folosul tarii. Se spune ca noi, dupa Revolutie, nu am inteles cum trebuie libertatea. Eu stau si ma intreb daca am inteles cum trebuie democratia. Dupa parerea mea, democratia nu inseamna ca unul trage "hais" si altul "cea". Cred ca democratia inseamna abordari diferite ale solutiilor pentru aceleasi probleme, cu care se confrunta societatea, spre binele intregii societati. Nu spre binele numai a unei anumite parti din societate. Din aceste abordari diferite se naste competitia, ce ar trebui sa conduca la ceva benefic, mergand tocmai pe ideea ca nimeni, niciun om nu este perfect si nu detine "cheia" absoluta de rezolvare a problemelor. De aici alternanta.
Insa competenta trebuie cumva pusa in valoare. Ideea meritocratiei, promovata de Ana Birchall, este fireasca intr-o societate in care deficitul de competenta (vorbesc la modul general) se face simtit intr-un mod acut. Ma asteptam ca la Congres sa se dezbata si asa ceva, pentru ca este un lucru important. Este cat se poate de corect ca proiectele trebuie sa fie valoroase. Total de acord cu aceasta idee! Dar cine pune in valoare un proiect, daca nu omul? Fara promovarea competentei, a oamenilor competenti, un proiect, fie el si foarte valoros pe hartie, isi pierde considerabil din valoare atunci cand este pus in practica. Si as spune chiar mai mult: fara oameni valorosi, odata pus in practica, valoarea unui proiect se diminueaza pana la anihilare. Imi vine in minte o vorba de duh spusa de marele campion american la sah, Bobby Fischer, dupa ce a pierdut o partida: " Nu este de ajuns sa fi un mare jucator. Trebuie sa si joci bine!". Fenomenul acesta al incompetentei este aratat intr-o postare foarte inspirata a Corinei Cretu:
Succesul proiectului de manelizare
la care nu am facut niciun comentariu, tocmai pentru ca inca mai meditez asupra acesteia. Iata ce arata distinsa doamna Cretu:"Una dintre principalele cauze ale declinului societăţii româneşti este incompetenţa, chiar mai presus decât corupţia. Sistemul clientelar politic favorizeaza incompetenţele pe bază de nepotism sau avantaje financiare. Beneficiarii sistemului clientelar sunt prin definiţie mediocrităţile primitive. Aceasta este si una din cauzele starii materiale precare in care se afla tinerii bine pregătiţi. Spre exemplu, asistenţii universitari au ajuns în urma reducerilor salariale de 25% să câştige între 600 şi 900 lei. Salariile erau oricum mici pentru o ţară ca România, care e una dintre cele mai scumpe ţări europene, dar acum s-a atins pragul umilinţei. Cu un salariu în mână de 600 de lei un asistent universitar ajunge la acelaşi nivel cu un muncitor necalificat. Un lector universitar câştigă şi el în jur de 1200 de lei, asta după ce face trei ani de doctorat. Aceasta e rasplata atator ani de scoala în România: perspectiva sumbră a sărăciei."Fara indoaiala ca intr-un astfel de climat ideea meritocratiei prinde in mod firesc teren, ca o solutie la problema. Si trebuie adaugat ca acest clientelism, despre care d-na Cretu vorbeste in postare, face ca oamenii sa nu porneasca dintru inceput cu sanse egale. Noi am reusit sa construim un fel de capitalism de cumetrie pe ruinele fostei economii de stat socialiste. Cam asta e realitatea, din pacate... Cam asa am inteles noi economia de piata... Dezgolita de valoare si competenta, dar, in schimb, "valoroasa" prin pile si relatii de tot felul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu