Esecuri...

Iata ca anul acesta se va termina ceea ce, de-a lungul a 10 ani, s-a numit generic Regimul Basescu... Inceput intr-o atmosfera de entuziasm popular in 2004 se sfarseste 10 ani mai tarziu intr-o dezamagire generala. N-au fost nici privatizari reusite, nici nu s-a redus dependenta cetateanului fata de stat, in vremurile din urma au inceput sa se inregistreze un numar foarte mare de firme care au intrat in faliment, nici coruptia nu s-a diminuat. Dimpotriva, a inflorit, desi lupta anticoruptie a fost trambitata pe toate gardurile... S-a actionat impotriva unor persoane, nu asupra coruptei, lucru ce a generat suspiciunea amestecului puternic al politicului in Justitie. In perioada 2004-2008 am avut crestere economica, ce-i drept, dar una nesanatoasa deoarece s-a realizat la un deficit bugetar mare iar guvernul liberal condus de Tariceanu a angajat masiv (500.000 de functionari!!) in sectorul de stat, care se umflase in 2009 la 1.400.000 de functionari, fata de doar 900.000 cat existau in 2004 si fata de (am citit undeva asta!) 800.000 cati erau in '90... Dupa aceea a venit criza si ne-am indatorat la FMI iar acum nu stim de unde si cum sa luam banii ca sa-i dam, cu dobanda cea mai mica, desigur, inapoi. S-au pierdut locuri de munca, reduceri de salarii si pensii... Dupa cum lesne se poate observa, a fost o baltire in mizerie (in special dupa 2008) si se remarca pregnant - in toata perioada de 10 ani - lipsa reformelor structurale intr-o economie in care inca statul are un rol major, dar profund neperformanta, desi reformele, 'reformarea statului', 'modernizarea statului' si tot felul de astfel de lucruri au fost mereu clamate atat de PDL cat si de Basescu...Pe plan extern singurul succes notabil a fost integrarea in Uniunea Europeana, in 2007, care s-a negociat de Guvernarea Nastase. Totusi, ulterior s-a esuat atat in eliminarea MCV-ului - lucru ce confirma remarca mea de mai sus, si anume ca, de fapt, coruptia nu s-a diminuat si nici nu s-a actionat asupra acesteia decat superficial - cat si in integrarea in Spatiul Schengen (un esec mult mai usturator!!), cu toata atitudinea vehementa, foarte critica, de indignare, atitudine justificata, pe care a avut-o Traian Basescu la adresa tarilor (in special Olanda) care au blocat aceasta integrare la care Romania are dreptul. De asemenea nu s-a reusit impiedicarea atacurilor la adresa romanilor venite din partea unor publicatii din Marea Britanie, si nici prezentarea lor in termeni injositori, cum s-a intamplat la spectacole asa zis umoristice in Franta. Constatam cu tristete ca la 7 ani de la integrarea in UE performantele noastre sunt slabe, chiar foarte slabe in comparatie cu perioada de dinainte de aderare (2000-2004).

Strainii pot sa cumpere pamant in Romania...

... este una din temele de dezbatere la ordinea zilei si toata lumea isi manifesta ingrijorarea. Accentul cade pe unguri - v. aici si aici - dar, dupa cum arata Elena Udrea, nu e vorba numai de ei, ci de straini in general, "mai ales chinezi" - v. aici. Din toata discutia asta lipseste referirea la Constitutie, care spune foarte clar la art. 3, al. 1:

"Teritoriul Romaniei este inalienabil"

Dar mai este si un alt aspect... Constitutia actuala a intrat in vigoare la data de 29 octombrie 2003 si intr-adevar prevede la art. 44, al. 2 urmatorul lucru:

"Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala"

Observati ca spune "pe baza de reciprocitate", lucrul pe care il inteleg in felul urmator: daca un cetatean maghiar, nerezident in Romania poate cumpara pamant aici, in conditiile legii, atunci si un cetatean roman nerezident in Ungaria poate foarte bine cumpara pamant in Ungaria. Daca un cetatean roman nerezident in Ungaria nu poate cumpara, in conditiile legii, pamant in Ungaria, atunci nici un cetatean maghiar nerezident in Romania nu poate cumpara pamant in Romania. Pentru ca spune ca e pe baza de reciprocitate.Asta e iarasi un aspect ce pare trecut cu vederea. Si, bineinteles, daca un cetatean maghiar nerezident in Romania poate cumpara aici, sa zicem 10 hectare de pamant, atunci si un cetatean roman nerezident in Ungaria poate cumpara in Ungaria 10 hectare, pe baza de reciprocitate. Si tot asa: reciproc, pe baza de reciprocitate, nu?

Pe de alta parte e greu de inteles altceva... Constitutia fiind din 2003, deci sunt vreo 10 ani si ceva de atunci, de ce ingrijorarile nu au pornit de atunci? Tin minte ca inainte de referendumul national din 18-19 octombrie 2003 s-a vorbit cu o oarecare ingrijorare (sau poate mi s-a parut mie!) de acest aspect al problemei, dupa care nici nu s-a mai pomenit de asa ceva. Or, acum, la spartul targului, cum spune romanul, toata lumea e ingrijorata ca strainii pot sa cumpere pamant in Romania.

Transparenta in cheltuirea banului public...

... in mod sigur auzim foarte des aceste cuvinte. Interesant este de vazut cum se realizeaza practic in Romania asa ceva.
Gandul

Tom Bugeţel i-a înnebunit pe primari. „E o multiplicare diabolică a hârtiilor, de la 1 ianuarie. Dracu’ a făcut ordinele astea. Dar şi dracu’ le făcea mai bine!”

Se arata ca:

"Primarii au început anul electoral 2014 cu o nouă revoltă la adresa Guvernului. Ţinta lor principală: ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, dar şi secretarul său de stat, Gheorghe Gherghina, care au semnat, pe finalul anului trecut câteva ordine care au simplificat munca funcţionarilor din Trezorerie, dar au multiplicat birocraţia, bulversând primarii.

Cei mai afectaţi sunt primarii de comune sau cei ai localităţilor mici, în care, un singur funcţionar din primărie are de făcut acum, de 10 sau chiar 20 de ori mai multe hârtii pentru achiziţii sau pentru plata contribuţiilor sociale aferente salariilor. Este de altfel, potrivit primarilor contactaţi de gândul, unul dintre motivele principale pentru întârzierea plăţii salariilor unor categorii de bugetari, situaţie care ar urma să se repete lună de lună.

“E o multiplicare diabolică a hârtiilor, de la 1 ianuarie. Dracu’ a făcut ordinele astea. Dar şi dracu’ le făcea mai bine!”, este revoltat primarul independent Emil Drăghici, din Vulcana-Băi (Dâmboviţa), preşedintele Asociaţiei Comunelor din România (ACoR).

Aceeaşi nemulţumire există şi între primarii USL. Ales sub sigla PSD în Cornu, comuna din Prahova în care îşi au casele de vacanţă atât familia lui Adrian Năstase, cât şi cea a premierului Victor Ponta, primarul Cornel Nanu reclamă la rândul său "prostiile celor de la Finanţe, începând cu domnul Voinea, domnul Chiţoiu, domnul Gherghina". "Trebuiau să se gândească, să ne consulte şi pe noi. La prima ocazie o să ridic problema în conducerea PSD", spune Nanu.

În apărarea sa, Liviu Voinea spune că schimbările erau necesare, iar salariile se vor plăti în cele din urmă. "Ce a făcut Ministerul Finanţelor? A dat mai multe ordine în aplicarea ordonanţei din octombrie. Trezoreria centrală a făcut traininguri. Toate instituţiile publice au participat la aceste seminarii, prin directorii economici", se justifică ministrul delegat pentru Buget.

De la 10 la 96 de ordine de plată pentru o singură şcoală

Nu mai puţin de şapte ordine de ministru date în decembrie 2013, unele după jumătatea lunii, i-au dat peste cap pe primari care le-au găsit pe masă la întoarcerea din vacanţă, pe 6 ianuarie 2014. Actele normative, intrate în vigoare de la 1 ianuarie pentru instituţiile publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, schimbă semnificativ modul în care se întocmesc documentele pentru plata salariilor bugetarilor care ţin de primării - inclusiv a celor din învăţământ - sau pentru cea a contribuţiilor sociale aferente acestora.

Plăţile pe stil nou nu se mai fac unitar, ci pentru fiecare reţinere (sănătate, pensii, şomaj, CAR etc), ordinele de plată se fac pe o hârtie specială, pentru un singur salariat întocmindu-se minimum 4 ordine de plată, susţin sindicaliştii Federaţiei "Spiru Haret".

Dacă în fostul sistem de reglementare o şcoală făcea 10 ordine de plată, acum face 96 şi dacă avea 6 conturi bancare acum va avea 70.

Totul s-a transpus într-un soft în care fiecare din cele 13.300 de instituţii publice au avut obligaţia de a se înscrie până la finalul anului trecut. "Sunt 13.300 de instituţii publice. 11.000 se înregistraseră până la 31 decembrie în acest sistem. Nu era imposibil să faci lucrul ăsta până la 31 decembrie. În prezent s-au înregistrat toate", susţine Liviu Voinea.

Drăghici: "E nebunie!"

Dacă la Ministerul Finanţelor oficialii guvernamentali sunt mulţumiţi că vor avea detalii financiare la un click, primarii, în spatele cărora vor sta în 2014 două campanii electorale importante, sunt revoltaţi.

"E nebunie! Sunt nişte reglementări noi de la 1 ianuarie… Dracu’ le-a făcut. Dar şi dracu’ le făcea mai bine. Eu am încercat să mă înţeleg bine cu toată lumea, dar aşa ceva nu se poate. E o multiplicare diabolică. În loc să fac un ordin de plată trebuie să facem 24 de ordine de plată pentru Trezorerie. Întrebaţi orice primar de comună să vă spună cum s-a procedat la depunerea în Trezorerie a documentelor privind plata contribuţiilor lunare. E valabil şi pentru salariile din învăţământ, şi pentru toate celelalte", spune Emil Drăghici, preşedintele ACoR.

Din Prahova, primarul PSD din Cornu, confirmă aceeaşi bulversare în administraţiile locale. "Dacă pentru plata salariilor făceam 20 de ordine de plată, acum facem 70. Eu am 10 funcţionari în primărie. Unul se ocupă de aşa ceva. Stăm aici şi noaptea să putem da salariile oamenilor. Eu fac parte din partidul de guvernământ, dar nu înseamnă că trebuie să îi laud când fac prostiile astea! Ministerul de Finanţe. Începând cu domnul Chiţoiu, domnul Voinea, domnul Gherghina probabil. Poate că le-au făcut nişte funcţionari de acolo, dar dânşii le-au semnat. Trebuiau să se gândească , să ne consulte şi pe noi. La prima ocazie o să ridic problema în conducerea PSD", e revoltat Cornel Nanu.

Este de altfel, unul dintre motivele principale pentru care salariile bugetarilor vor întârzia în această lună şi cu zece zile, situaţia urmând să se repete, previzibil, lună de lună. "Noi am stat şi peste program în fiecare seară şi am rezolvat azi, dar vor fi în continuare întârzieri. De obicei oamenii luau salariile pe 5, acum se pot plăti pe 10 la noi, dar eu sunt un caz fericit. Foarte multe localităţi o să întârzie şi mai mult", crede Nanu.

În marile oraşe, cu un întreg departament economic în primărie, lucrurile merg mai repede. "Pentru mine, care am aparat administrativ mare, nu au fost probleme. Dar dacă ai 11 funcţionari în primărie şi doar unul face asta, îl omori", susţine Gheorghe Falcă, primarul PDL al Aradului şi prim-vicepreşedinte al Ascociaţiei Municipiilor din România.

Falcă (PDL): "Ne-au făcut dependenţi de Guvern: faci ce trebuie, primeşti banii prin diverse alte formule. Nu faci, nu-i primeşti"

Birocraţia multiplicată nu este însă singura bombă aruncată de Guvern în primării de la începutul anului. Prin ordonanţă de urgenţă, Guvernul a decis ca de la 1 ianuarie, primăriile să acopere minimum 25% din plata indemnizaţiilor pentru persoanele cu handicap, dar şi pentru însoţitorii acestora. "Au schimbat toată legislaţia pe social ca să plătim şi parte din indemnizaţiile pentru persoanele cu handicap şi însoţitorii lor. Să plătim noi 25%. Iar procedurile pentru aceste plăţi trebuie să le faci lunar", spune Falcă.

Marea presiune este tot la nivelul comunelor, acolo unde numărul asistaţilor de acest tip e mare, dar veniturile proprii sunt mici. "Probabil că o să dăm aceste ajutoare cât o să avem bani: o lună, două şi restul... vedem. Înainte de sfârşitul anului vom rămâne fără bani", estimează primarul din Cornu. Nanu admite că intrarea în criză riscă să se suprapună peste campania pentru prezidenţiale, însă deocamdată nu are răspunsuri: "Adevărat. Dar dacă cei care au gândit legea nu s-au gândit şi la asta, ce să facem? Multe localităţi nu or să fie în stare să plătească indemnizaţiile în ultimele luni ale anului, indiferent de culoarea politică".

Falcă crede că explicaţia ar fi într-o strategie a Guvernului de a avea primăriile la mână în an electoral. "Ne-au făcut acum dependenţi de Guvern. Faci ce trebuie, primeşti banii prin diverse alte formule, tot de la Guvern. Nu faci, nu-i primeşti. Eu am un buget, mi-l reduc, dar nu mor în tranşee. În comune însă ce să mai reducă? Ei au 10-15 funcţionari cu totul. Practic, Guvernul ţi-a luat toţi banii, pentru că cei care nu au aceşti 25% din fonduri proprii – iar cei mai mulţi nu-i au, vor lua din bugetul primăriei, că aceste indemnizaţii nu pot rămâne neplătite, iar Guvernul le va da doar unora după aceea, prin diverse alte formule", consideră primarul din Opoziţie.

Voinea se justifică: "Monitorizarea. Aici e chestiunea"

Ministrul Liviu Voinea are şi el o explicaţie: monitorizarea de la Bucureşti. "Trebuie să fie transparenţă şi responsabilitate în cheltuirea banului public. Dacă până acum se făcea raportarea la nivel de capitol, până acum se face la nivel de obiect, la nivel de detaliu inclusiv la împărţirea banilor de salariu. Aceste lucruri de la 1 ianuarie se vor cunoaşte. Erau 27 de raportări lunare de la 13.000 de instituţii publice. Erau imposibil de monitorizat. Acum o vom putea face. Aici este chestiunea", a susţinut ministrul pentru Buget, într-o emisiune la RTV.

Ministrul admite că noile ordine au bulversat administraţia, aceasta fiind principala cauză a întârzierilor salariale, dar susţine că lucrurile ar fi pe cale să se regleze. "Sunt 3.300 de şcoli care în decembrie, pe 9 decembrie plătiseră salariile, acum 1.300 de şcoli le-au plătit", s-a apărat Voinea."

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Deci transparenta si responsabilitatea se traduc la noi prin birocratie si bulversare la nivelul intregii tari.Or, de aici ce concluzie se poate trage? Ca nu stim sa fim eficienti, sa facem ca treaba sa mearga foarte bine sau ca acolo sus sunt niste incompetenti... Practic nu se imbunatateste nimic, doar creste inutil numarul de hartii. E greu de crezut ca un astfel de sistem, daca poate fi numit asa, ar putea fi si performant...

Insa n-ar fi exclus si altceva: cu cat sistemul este mai greoi, mai greu de gestionat si de inteles, cu cat creste mai mult birocratia, cu atat se poate frauda, fura mai usor... Nu cumva asta-i chichirezul? ;) 

Problema politica principala ramane urmatoarea: daca USL va reusi sa-i convinga pe romani in acest an electoral de viabilitatea acestei aliante si de faptul ca aceasta alianta poate cu adevarat sa imbunatateasca viata oamenilor...   
 

O posibila explicatie...

D-na. Victoria Nuland, aflata intr-o vizita oficiala in tara noastra, a pus urmatoarea problema, dupa cum arata acest articol din Gandul:

"„Presa acaparată”. Întrebarea SUA: De ce nu ies românii în stradă pentru justiţie?

Una dintre nedumeririle Victoriei Nuland a fost aceea că, deşi au dovedit că pot ieşi în stradă să-şi apere convingerile, românii nu se mobilizează la fel când vine vorba de corupţie, de justiţie. Aşa s-a ajus, de altfel, susţine Adrian Moraru, la discuţia despre dependenţa şi „acapararea” presei din România. „O altă îngrijorare menţionată a fost cea legată de starea presei în România şi de acapararea acesteia. S-a interesat de modul cum e controlată presa în România. Discuţia a pornit de la întrebarea de ce oamenii nu reacţionează la corupţie şi la derapaje, iar răspunsul nostru a mers către lipsa informării sau, mai exact, către tipul de informare care se practică în trusturile de presă”, arată directorul IPP.

Referiri au fost făcute şi la mecanismele europene de apărare a statului de drept, care au funcţionat în 2012. Aici, reprezentanţii ONG au fost mai degrabă critici la adresa inacţiunii, de această dată, din partea Bruxelles-ului. „S-a discutat şi de ce tipuri de mecanisme de balansare a unor măsuri pot fi găsite, ce poate face Europa pentru noi şi de ce face sau, mai exact, nu face”, spune Moraru." (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Am scris in postarea anterioara despre un studiu cu privire la unele aspecte ale pietii muncii pentru sapte state din Europa Centrala si de Est.Va invit si va rog sa meditati asupra lui. Nu e vorba numai despre romani - de ce romanii nu ies in strada si nu se mobilizeaza la fel cand vine vorba de coruptie si de justitie.
Chestiunea e mult mai generala, spuneam ca nu se refera numai la romani. In primul rand ca "incoruptibil" nu exista si cel care s-a autointitulat asa, Maximilien Robespierre, nu numai ca a fost un criminal dar a si sfarsit, apoteotic, desigur, pe esafod.

Pe de alta parte, sa ne uitam la studiu si reiau ideea din articolul Mediafax: 

"Studiul Deadalus realizat în şapte ţări din regiune arată că cele mai importante cinci caracteristici care contează pentru angajaţi sunt: pachetul salarial (79,4%), lucrul într-un domeniu interesant (52,7%), siguranţa postului (47,3%), satisfacţia lucrului bine făcut (38,6%) şi nivelul scăzut de stres (38,4%). Perspectivele de dezvoltare personală (32,8%), oportunităţile de promovare (30,1%) şi standardele etice ridicate ale angajatorului (16,8%) par să fie mai puţin importante în regiune în aceste vremuri, notează raportul."

Si atunci stau si ma intreb: daca pentru oameni conteaza, in proportii absolut majoritare, pachetul salarial si lucrul intr-un domeniu interesant - si e vorba de sapte tari din regiune - iar standardele etice ridicate ale angajatorului conteaza intr-o proportie derizoriu de mica, atunci acesti oameni vor iesi in strada si se vor mobiliza cand vine vorba de coruptie, de justitie? 
Este de observat ca pachetul salarial este cel important aspect (79,4%), deci banul, fata de standardele etice ale angajatorului (16,8%), care se afla la polul opus. Avem niveluri scazute si la 'satisfactia lucrului bine facut', si la  'perspective de dezvoltare personala', si la capitolul 'oportunitati de promovare'. De unde ar putea rezulta ca individul nu percepe coruptia drept o piedica pentru dezvoltarea sa personala sau in ceea ce priveste oportunitatile de promovare, aceste aspecte interesandu-l mai putin in situatia actuala. Iar treaba poate sa mearga si cu lucruri mai putin bine facute...

Nedumerirea mea este alta: de ce D-na. Nuland si analistii nostri, cel putin unii dintre ei, nu cerceteaza astfel de aspecte. Pentru ca a pune totul pe seama presei si a lipsei de informare nu mi se pare corect, ci reprezinta cel mai comod raspuns: adica acel raspuns care apare atunci cand se manifesta lenea de a gandi. Si a inceput sa fie si o stereotipie la unii dand vina pentru toate relele in exclusivitate pe presa controlata, nu-i asa, de interese oculte si moguli. 
In schimb nu vad o analiza serioasa asupra felului in care criza economica a influentat si influenteaza gandirea, preferintele individului, felul sau de a vedea lucrurile. 

In legatura cu piata muncii: ce ii intereseaza pe romani?

Iata un articol Mediafax foarte interesant:

STUDIU: Românii sunt mai interesaţi de siguranţa locului de muncă decât de lucrul bine făcut

Se arata ca:

"Românii sunt cei mai interesaţi din regiune de un loc de muncă sigur, la o firmă cu standarde etice ridicate, când este vorba de alegerea unui job nou, şi printre cei mai puţin preocupaţi de satisfacţia lucrului bine făcut şi de perspectivele de dezvoltare personală, potrivit unui studiu Deadalus.

"Lucrul cel mai supărător din comparaţia cu regiunea este apetitul relativ scăzut al românilor pentru lucrul bine făcut. Calitatea vieţii noastre, atât din perspectiva de angajaţi, cât şi din perspectiva de consumatori ai diverselor servicii sau produse suferă din această pricină. Dăm şi primim la rândul nostru servicii de slabă calitate, pentru că nu găsim un motiv de mândrie în lucrul bine făcut", a declarat Daniel Enescu, managing partner al Daedalus Millward Brown.

Studiul Deadalus realizat în şapte ţări din regiune arată că cele mai importante cinci caracteristici care contează pentru angajaţi sunt: pachetul salarial (79,4%), lucrul într-un domeniu interesant (52,7%), siguranţa postului (47,3%), satisfacţia lucrului bine făcut (38,6%) şi nivelul scăzut de stres (38,4%). Perspectivele de dezvoltare personală (32,8%), oportunităţile de promovare (30,1%) şi standardele etice ridicate ale angajatorului (16,8%) par să fie mai puţin importante în regiune în aceste vremuri, notează raportul.

"Este evident impactul crizei asupra slujbei ideale, primează salariul şi siguranţa postului în detrimentul unor aspecte care acum 5 ani erau în top - dezvoltarea personală şi oportunităţile de promovare. Cu toate acestea, oamenii îşi doresc în continuare să lucreze într-un domeniu interesant care să-i stimuleze", a adăugat Enescu.

La nivelul regiunii, românii se află pe primul loc în ceea ce priveşte preferinţa pentru siguranţa locului de muncă (65%, faţă de 47,3% media pe regiune) şi companiile cu standarde ridicate de etică (20,4%, comparativ cu media de 16,8%).

Totodată, ei ocupă locul secund privind slujbele cu nivel redus de stres (44,4%, faţă de 38,4% media pe regiune) şi care să înglobeze beneficii pe lângă salariu (46,4%, faţă de 36,7%).

Românii sunt în schimb mai puţin intersaţi de satisfacţia lucrului bine făcut (32,8%, faţă de 38,6% media regională) şi de perspectivele de dezvoltare personală (25,6%, faţă de 32,8%).

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 2.306 de respondenţi din şapte ţări: România, Bulgaria, Serbia, Croţia, Turcia, Cehia şi Slovacia."

Desigur, recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Si aici se pune intrebarea "de ce?"... Dar sa ne intrebam si ce ar putea insemna "preferinta pentru siguranta locului de munca si companiile cu standarde ridicate de etica"... Nu cumva inseamna mai mult socialism decat capitalism? Acum 5 ani, in general vorbind, erau in top alte aspecte: dezvoltarea personala si oportunitatile de promovare. De observat: satisfactia lucrului bine facut nu primeaza, nu e in top. Cu alte cuvinte, omul sa aiba serviciu, chit ca face sau ca nu face ceva ca lumea p-acolo. Poate sa nici nu faca o treaba buna, dar sa aiba locul de munca asigurat, o slujbulita cu nivel redus de stres si care sa mai inglobeze si beneficii pe langa salariu. Totusi, este ciudat ca "nu găsim un motiv de mândrie în lucrul bine făcut"... De unde ar putea rezulta ca ceea ce se cheama cultura calitatii, la romani, este la un nivel scazut fata de alte tari din regiune. 

Insa studiul parca vrea sa spuna ca "satisfactia lucrului bine facut" are mai putina importanta azi, cel putin pentru cetateanul Europei de Est, adica e multa indiferenta fata de aspectul asta al muncii: "lucrul bine facut", ca si cum n-ar prea conta cine stie ce. Dupa cum se poate usor observa pachetul salarial conteaza, e deasupra tuturor celorlate aspecte, chiar si deasupra sigurantei postului, ceea ce ar putea sa spuna ca important este sa ai bani. Ca, de fapt, lucrul asta e cel mai important, calitatea muncii sau etica (standardele etice ridicate ale angajatorului) sunt aruncate in derizoriu. Cu alte cuvinte, cel putin pentru cetateanul Europei de Est, lucrurile stau cam asa: daca angajatorul te pune sa faci o ilegalitate, nu neaparat una mare, dar una d-aia nefacuta, cum se spune in popor, dar in schimb te plateste foarte bine, este ok... Poate ca e fortata aceasta interpretare, dar de ce sa nu ne gandim si la o astfel de fateta a problemei. Poate si pentru faptul ca nu mai exista un interes mare pentru dezvoltarea personala si oportunitatile de promovare. Aceste lucruri ar putea indica si o stare psihica proasta a individului.

De citit aici si aici.
 

Se vorbeste foarte mult...

... zilele acestea despre statul de drept, despre coruptie si anticoruptie, lucru generat poate si de condamnarea fostului premier, Adrian Nastase, eveniment despre care am scris si aici. Si spuneam ca aceasta chestiune a coruptiei se datoreaza faptului ca la noi capitalismul nu e dezvoltat, adica statul este inca foarte mult implicat in economie. Nu trebuie sa se inteleaga de aici ca in conditiile in care capitalismul e dezvoltat s-a rezolvat pozitiv si problema saraciei in societate sau ca automat incep sa se reduca decalajele, inechitatile sociale. Aici nu ne referim la cum, care ar fi metodele intr-un stat de drept democratic, de a reduce saracia din societate, ci vorbim despre reducerea coruptiei, in special cea de la varf. Pentru ca nu e acelasi lucru coruptia cu saracia.
Pe de alta parte, nu prea se vorbeste la noi despre esecul privatizarilor. Spre exemplu, cele recente: Oltchim, CFR Marfa, Posta Romana. Daca in privinta managementului privat la intreprinderile de stat te puteai gandi la un previzibil esec, privatizarile ar fi trebuit sa fie o poveste de succes. Din pacate nu a fost sa fie asa... Fostul premier, Nicolae Vacaroiu, chiar declara recent ca 80% din privatizari au fost un esec:

""Nu vrem să recunoaştem că, din păcate, privatizările au fost în proporţie de 80% un eşec. După cum nu vrem să recunoaştem că, iată, vindem acţiuni la companii strategice, în perioadă de criză, în contextul în care capital autohton nu există. Nu vrem să recunoaştem că aveam prea puţin soluţii de dezvoltare cu care să ne lăudăm astăzi. Totul e impus de-afară. Fond Monetar, cu restricţii bugetare, de natură salarială", a declarat Văcăroiu, prezent la aniversarea a 100 de ani de la înfiinţarea Academiei de Studii Economice. "

Ma gandeam la aceasta chestiune si mi-am zis sa astern cateva ganduri pe blog... "Totul e impus de-afara" spune Vacaroiu... Eu am impresia ca noi traim intr-o continua contradictie, ca sa zic asa. Pentru ca statul de drept este legat de succesul sectorului privat. Altminteri un altfel de stat de drept - care chiar ar putea sa fie stat de drept in sensul ca se respecta legea in acel stat - nu poate fi decat unul socialist sau chiar comunist.

La noi se vorbeste foarte mult despre statul de drept, nu se discuta despre acest lucru. Iar ceea ce se intelege indeobste in Romania prin stat de drept este ca e acel stat unde se respecta legea si ca ideea asta de stat de drept e una de dreapta, pentru ca e promovata de Basescu sau de Monica Macovei. Si asta pentru ca societatea civila nu explica oamenilor notiunile, ca sa ne lamurim ce inseamna stat de drept si unde vrem sa ducem aceasta tara.

Notiunea aceasta de stat de drept exista stipulata si in Constitutie (art. 1, al. 3), asa cum e si cea de economie de piata (art. 135, care la al.1 chiar spune ca: "Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta") sau libertate economica (art. 45). Cu toate acestea, gaura produsa de intreprinderile de stat cu pierderi este de 12,75 miliarde de euro, dupa cum arata un articol (ceva mai vechi, ce-i drept) din Gandul. Interesant este ca in Constitutia noastra nici macar nu s-a luat in calcul (si e vorba despre o tara iesita de sub comunism de relativ putina vreme) varianta cu o economie mixta, ci s-a trecut direct la "economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta"!! Citez din articolul din Gandul ce spunea Basescu:

""Le menţionez public pentru că pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. Şi de ce le plătim? Pentru că nişte domni manageri, bine instalaţi politic şi blagosloviţi politic, nu au niciun fel de apăsare, nici legată de arierate, nici legată de stocuri, nici legată de creşteri de personal, de fonduri de salarii. Ei sunt marii boieri ai economiei româneşti. Baronii economiei româneşti îi găsim, în primul rând, la regiile de stat", a spus Băsescu." 

Si atunci care sa fie oare solutia? Nu cumva privatizarea acestor intreprinderi nerentabile care produc pierderi? Si trebuie amintit ca in toata perioada scursa din 2004 incoace, cand a fost Dreapta (sau asa zisa Dreapta) la Putere in Romania nu s-a facut nicio privatizare!! Si asta in conditiile in care Statul n-are bani si se tot imprumuta la FMI.

Ce sanse are in asemenea conditii statul de drept?